Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 395/2009-
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator G cu domiciliul în O,-, - 102,. 13, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 874 din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza delegației de substituire nr. 193 din data de 24.10.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar adresa nr. 41/F/a/1374/2007 emisă de Regionala CFR C din care reiese condițiile grele în care a lucrat recurentul contestator. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului conform petitului, admiterea contestației în sensul, obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare, în principal, a unui stagiu corespunzător de 20 de ani, sau în subsidiar, a unui stagiu de 25 de ani, recalcularea pensiei retroactiv din 31.08.2005, cu cheltuieli de judecată. Arată că, recurentul contestator a desfășurat activitate în grupa I de muncă peste 34 de ani, fiind îndreptățit la acordarea unui stagiu de 20 de ani la care să se împartă însumarea punctajelor medii anuale și nu la 30 de ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 874 din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul G, cu. în O,str. -, nr. 47, -.102,. 13, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ B, cu sediul în O,str. -, nr. 6, jud.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,31418puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de, revizor tehnic vagoane in cadrul companiei CFR funcții și locuri de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul G, solicitând admiterea acestuia, admiterea contestației, recalcularea pensiei cu luarea în considerare în principal a unui stagiu corespunzător de 20 de ani, iar în subsidiar, de 25 de ani, din 31.08.2005, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a lucrat în grupa I în domeniul CFR, îi erau aplicabile astfel dispozițiile art. 11, 14 din Legea nr. 3/1077, art. 19, 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, fiind pensionat la 02.07.1991. Nu a făcut distincție Legea nr. 3/1977 între tratamentul juridic al mecanicului de locomotivă și cel al revizorului de vagoane, aceleași condiții dure de muncă le-au avut atât mecanicii de locomotivă, acarii, cât și revizorii de vagoane.
Nu s-a luat în considerare că alte Case de Pensii - H - pentru situații similare calculează stagiu de 20 de ani la asigurații ce au peste 20 de ani în grupa I și 25 de ani în grupa a II- Atât Legea nr. 3/1977 cât și Legea nr. 19/2000 nu au făcut distincție între diferite funcții, locuri de muncă, el a lucrat ca revizor la CFR în condiții de stres legat de siguranța circulației.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 1, 14 din Legea nr. 3/1977, art. 19, 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, OG nr. 94.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a comunicat poziția în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Drepturile la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, i-au fost stabilite recurentului în baza Legii nr. 3/1977, acesta având un stagiu de cotizare realizat de 53 de ani, 7 luni și 10 zile din care 34 ani, 8 luni și 4 zile în grupa I de muncă. Sigur că, legea aplicabilă la data stabilirii drepturilor a fost nr. 3/1977, însă aceasta în art. 8 prevedea o vechime în muncă necesară de 30 de ani la bărbați și 25 de ani la femei, și nu un stagiu de cotizare. Faptul că asiguratul a lucrat în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani îi acordă conform art. 11 - 14, beneficiul reducerii vârstei de pensionare, adăugându-se la fiecare an lucrat câte 6 luni, iar la grupa a II-a câte 3 luni la fiecare an lucrat, necesar 25 ani, deci, totalul vechimii în muncă necesar era tot de 30 ani ca urmare a faptului că la 20 ani lucrați în grupa I + câte 6 luni la fiecare an = 30 ani, la grupa a II- 25 ani + câte 3 luni la fiecare an lucrați, însuma tot 30 de ani, criticile în acest sens fiind nefondate.
Cât privește aplicarea art. 19, 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, acestea se referă la situațiile în care asigurații au lucrat în condiții deosebite, respectiv în minerit, cercetare, explorare, exploatare materii prime nucleare, aviație civilă, activitate artistică - art. 19 alin. 1 lit. a - d din Legea nr. 19/2000, ori, recurentul nu lucrat în astfel de condiții, criticile în acest sens fiind nefondate, faptul că alte case pe pensii procedează altfel nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor legale enunțate.
Din analiza copiei carnetului de muncă al recurentului - filele 6 - 12 dosar recurs - se reține faptul că recurentul a lucrat începând cu data de 01.10. 1954 la revizia de vagoane O ca reparații revizie, revizor tehnic până în 01.08.1991, având astfel o vechime în aceste condiții de peste 34 ani de zile, activitatea desfășurată fiind în domeniul siguranței circulației feroviare.
Ceea ce nu a sesizat instanța de fond și nici recurentul a fost incidența dispozițiilor Legii nr. 226/2006 ce se referă la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale începând cu data de 01.04.2001, iar conform art. 2 alin. 2 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, locurile de muncă încadrate de legislația anterioară în grupa specială de muncă, deci, și celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977, implicit recurentului.
Potrivit anexei nr. 1 din Legea nr. 226/2006 pct. 7, activitățile din domeniul siguranței circulației sunt încadrate în locurile de muncă în condiții speciale, astfel că, potrivit art. 3, 5 din acest act normativ, în cazul în care asigurații au realizat în astfel de condiții un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor medii anuale realizate în perioada de cotizare.
Față de cele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3, 5 din Legea nr. 226/2006, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința recurată, va admite în parte contestația, va dispune obligarea intimatei la recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. -/03.12.2007 prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu începere de la data de 03.12.2007 data emiterii deciziei contestate.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 1000 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator G cu domiciliul în O,-, - 102,. 13, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 874 din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Dispune recalcularea pensiei stabilite de intimată în favoarea contestatorului prin decizia nr. -/03.12.2007 prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani începând cu 03.12.2007.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - 12.03.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 12.03.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
