Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 456/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 456/2008-
Sedința publică din 20.03.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât cu domiciliul în O,-, - 22,. 8, județul B, în contradictoriu cu intimate cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 880/A din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 3666 din 24.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât personal, reprezentantul acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 20 din 20.03.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentantul intimatei reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.03.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este insuficient timbrat, fiind achitată taxa de timbru în sumă de 19 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,60 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar prin serviciul registratură, la data de 05.03.2008, întâmpinare formulată de intimata reclamantă, după care:
Reprezentantul recurentului pârât arată că obiectul prezentului recurs îl constituie instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, și nu pretenții, astfel că, solicită ca instanța să revină asupra cuantumului taxei de timbru stabilită în sarcina recurentului pârât.
Instanța având în vedere că prin cererea de instituirea a dreptului de retenție, nu s-a indicat cuantumul prețului solicitat, apreciază că în mod eronat a fost instituită taxa de timbru în sumă de 1428,14 lei și timbru judiciar în valoare de 5,15 lei, taxa de timbru ce se impune este o taxă fixă, fiind achitată de către recurentul pârât.
Reprezentantul recurentului intimat depune la dosar copia sentinței civile nr. 990/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar copia adeverinței nr. 512 din 12.02.2008, emisă de Asociația de proprietari Lacul, din care reiese că recurentul pârât nu a mai achitat cheltuielile de întreținere aferente imobilului în litigiu din data de 30.09.2006. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârilor pronunțate de Tribunalul Bihor și de Judecătoria Oradea, în sensul respingerii acțiunii privind evacuarea recurentului, admiterea acțiunii reconvenționale, în sensul stabilirii pe seama recurentului a unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la data restituirii prețului achitat de acesta pentru apartament, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că se impune ca și garanție juridică stabilirea dreptului de retenție asupra apartamentului, pentru a nu fi lezat recurentul în dreptul ce i se cuvine privind restituirea prețului. Arată că în situația în care se admite acțiunea de evacuare necondiționată de restituire prețului, se creează un dezechilibru în drepturile părților, reclamanta intimată urmând să intre în posesia imobilului, beneficiind în continuare și de folosința sumei achitate ca și preț, recurentul nemaiavând nici o posibilitate de constrângere la restituirea prețului. S-a stabilit printr-o expertiză contabilă, efectuată în dosarul nr. 8485/- al Judecătoriei Oradea, prețul actualizat ce ar trebui restituit de către intimata reclamantă.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor instanțelor de fond și apel, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că stabilirea unui drept de retenție asupra apartamentului în favoarea recurentului nu este justificată. Intimata nu contestă faptul că trebuie să-i restituie recurentului prețul obținut, însă având în vedere faptul că este vorba despre o culpă exclusivă în încheierea contractului, este evident că orice alte pretenții materiale, respectiv dobânzi, sunt nefondate. Arată că intimatul nu a mai achitat cheltuielile de întreținere din luna octombrie 2006, iar invocarea de către acesta a dreptului de retenție asupra apartamentului în litigiu este în mod clar realizată în scopul tergiversării cauzei. Intimata este cea prejudiciată, fiind lipsită mai bine de 11 ani de folosința bunului proprietatea sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3666/24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a admis în parte cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul și s-a respins cererea reconvențională întocmită de pârâtul reclamant reconvențional ca prematur formulată.
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în O-, -22,.8 reprezentând în natură apartament cu 3 camere și dependințe pe care-l ocupă fără drept.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei 10,3o lei reprezentând taxe de timbru legal datorate cu titlu de cheltuieli de judecată fiind respinsă solicitarea de cheltuieli de judecată formulată de reprezentantul reclamantei în ce privește onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit situației rezultate din 40525 O, reclamanta este proprietară în cota de 1/1 parte asupra imobilului situat în O-, -22,.8, intabularea fiind efectuată în favoarea reclamantei conform încheierii de 30126/2006.
Cu toate că, pârâtul nu mai este proprietarul acestui imobil, conform sentinței civile 8744/2001 a Judecătoriei Oradea și deciziei civile 933/R/2006 din dosarul 987/2006 al Curții de APEL ORADEA, acesta continuă să ocupe imobilul fără a mai avea un titlu așa cum rezultă din declarația martorului, împiedicând-o pe reclamantă să intre în posesia apartamentului.
În aceste condiții reclamanta care este rezidentă în USA a fost nevoită să locuiască la rude atunci când a venit în țară.
În consecință, instanța de fond a apreciat că pârâtul ocupă fără titlu apartamentul în litigiu și o împiedică pe reclamantă în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, cererea formulată de aceasta pr5ivind evacuarea pârâtului fiind legală și temeinică conform art.480 din civil.
În ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că în dosarul - al Judecătoriei Oradea, pârâtul a solicitat restituirea contravalorii reale a prețului achitat pentru apartamentul în litigiu, precum și stabilirea pe seama sa a unui drept de retenție asupra acestui apartament până la restituirea integrală a prețului, iar în dosarul 2323/2006 al Curții de APEL ORADEAa formulat și o cerere de revizuire împotriva deciziei civile 933/R/2006 a Curții de APEL ORADEA.
Cum prin cererea reconvențională s-a solicitat de pârâtul reclamant reconvențional stabilirea unui drept de retenție asupra apartamentului până la restituirea integrală a prețului achitat la data vânzării acestuia, ce formează obiectul dosarului -, instanța apreciază că în condițiile în care în prezentul dosar nu a fost investită cu stabilirea unei datorii a reclamantei principale față de pârât, solicitarea de stabilire a unui drept de retenție este prematur formulată.
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că neprezentarea reclamantei la interogator nu poate fi socotită ca un început de dovadă și cu atît mai puțin ca o mărturie depusă în folosul părții potrivnice în sensul dispozițiilor art.255 din pr.civil.
Totodată, se reține că, hotărârea pronunțată cu nr.6388 din dosarul - al Judecătoriei Oradea prin care s-a soluționat o cerere de ordonanță președințială între părți nu are autoritate de lucru judecat față de prezenta cerere formulată pe calea dreptului comun.
Avându-se în vedere probele administrate în cauză, în temeiul art.480 din,civil, instanța de fond a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantă, dispunând evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu și respinsă ca prematur formulată cererea reconvențională în baza considerentelor expuse.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art.274 din pr.civil a fost obligat acesta să-i plătească reclamantei suma de 10,30 lei taxe de timbru fiind respinsă cererea privind plata onorariului avocațial ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul reclamant reconvențional, în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului și schimbarea în întregime a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale, respectiv stabilirea pe seama sa a unui drept de retenție asupra apartamentului 8, situat în O-, -22 până la data restituirii prețului pe care l-a achitat, solicitare ce formează obiectul dosarului - al Judecătoriei Oradea, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 880/A din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul - din O-, -22,.8 în contradictoriu cu intimata - din O- împotriva sentinței civile nr.3666/24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect în virtutea căruia cel ce deține un bun imobil sau mobil al altcuiva pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, să refuze, deci restituirea până ce i se vor plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui lucru
Pentru a beneficia însă de aplicabilitatea dreptului de retenție, este necesar a se stabili cuantumul datoriei în virtutea căreia se invocă dreptul de retenție, respectiv dacă această datorie este certă, lichidă și exigibilă, nefiind suficient a se invoca acest drept în condițiile în care nu s-a constatat o creanță sau în condițiile în care acest lucru nu este solicitat cu ocazia invocării dreptului de retenție.
În consecință, în mod corect a apreciat prima instanță ca fiind prematură cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional, cererea prin care se solicita stabilirea unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu până la restituirea integrală a prețului achitat, ce formează obiectul unui alt dosar (-) fără ca acesta să investească instanța cu stabilirea datoriei reclamantei principale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciat că în mod legal a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta intimată dată fiind incidența dispozițiilor art.480 din civil, corect și legal fiind soluționată și cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional apelant, motiv pentru care în temeiul art.296 din pr.civil, a respins ca nefondat apelul, menținând în totalitate sentința apelată ca legală și temeinică.
Întrucât apelantul este în culpă procesuală, în temeiul art.274 din pr.civil a fost obligat acesta să-i plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei și sentinței în sensul respingerii cererii de evacuare, admiterii cererii reconvenționale.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, deși s-a admis evacuarea sa din imobil, s-a respins solicitarea stabilirii unui drept de retenție asupra acestuia, până la soluționarea dosarului privind restituirea prețului de cumpărare, drept ce se impune ca și garanție.
Dacă se dispune evacuarea, necondiționată de restituirea prețului, se creează un dezechilibru în drepturile părților, reclamanta va intra în posesie beneficiind și de suma achitată ca preț, astfel că, el nu va avea nici o posibilitate de constrângere, restituire preț.
S-a finalizat expertiza în dosarul nr. - al Judecătoriei Oradea, având ca obiect restituire preț achitat, s-a finalizat expertiza contabilă, stabilind o obligație în sarcina pârâtei de 79.954 RON, astfel că, există o creanță certă, lichidă și exigibilă, cererea sa nefiind astfel prematură.
Nu a fost motivat în drept recursul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, invocând că din suma reținută de expertul contabil, nu este de acord să plătească decât o parte - 35.676 RON. Nu contestă că trebuie să restituie prețul, însă, fiind o culpă exclusivă nu se cuvine dobânzi, stabilirea unui drept de retenție nefiind justificată. Nu realizează venituri recurentul, datorează cheltuieli de întreținere, datorită atitudinii acestuia, de 11 ani a fost lipsită de folosința bunului, încălcându-se art. 6 al CEDO.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
În baza sentinței civile nr. 8744/2001 pronunțată de Judecătoria Oradea și deciziei civile nr. 033/R/2006 a Curții de APEL ORADEA, prin încheierea nr. 30126/26.07.2006 emisă de OCPI O, s-a radiat dreptul de proprietate înscris în favoare recurentului din CF nr. 40525 O, nr. top. 4938/9/8 și s-a reînscris dreptul de proprietate asupra acestuia, în favoarea intimatei reclamante, aspect față de care, în mod corect instanțele au reținut că nu mai deține un titlu locativ ce să-i permită folosința.
Sigur că, în cadrul acestei acțiuni în evacuare, recurentul a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat instituirea unui drept de retenție în favoarea sa asupra imobilului până la restituirea integrală a prețului achitat, până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Oradea, urmare anulării actului în baza căruia a deținut calitatea de proprietar, dar nu indicat și nici investit instanța cu identificarea, cuantificarea acestui drept în această cauză.
Dreptul de retenție este un drept real de garanție în baza căruia cel ce deține bunul imobil sau mobil al altei persoane, are dreptul să-l rețină, să refuze restituirea, deci nu să-l folosească, până la restituirea a ceea ce i se datorează, dar, pentru a opera acest drept de garanție imperfect, era necesar să se cuantifice, solicite stabilirea câtimii datoriei, altfel, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, aspect corect reținut de instanța de apel, criticile fiind neavenite.
S-a făcut în recurs dovada faptului că dosarul nr- al Judecătoriei Oradea în care recurentul a solicitat restituirea valorii reale a prețului achitat pentru imobilul în litigiu și instituirea unui drept de retenție în favoarea acestuia, a fost soluționat prin sentința civilă nr. 990/06.02.2008, dar, această hotărârea nu este irevocabilă, pentru a face incidente apărările recurentului, iar pe de altă parte, creanța nu a devenit certă, lichidă și exigibilă. De altfel, recurentul face o confuzie între dreptul de a folosi imobilul până la plata sumei ce i se cuvine și cel de a nu preda posesia lui în favoarea intimatei. Dreptul de retenție nu este un drept ce să permită unei persoane să folosească un imobil ci, doar să nu predea cheile, posesia acestuia, aspectele juridice referitor la acestea fiind diferite.
Referitor la motivația recurentului, în sensul că până la finalizarea irevocabilă a celuilalt litigiu, intimata ar putea înstrăina imobilul, aceasta apare ca nefondată, el are dreptul de-a solicita înscrierea creanței sale la foaia de sarcini în cartea funciară în baza sentinței, sau înscrierea doar a litigiului ce se poartă în acest sens, aspect ce atenționează potențialul cumpărător că este grevat de sarcini și că vânzătorul are un debit de achitat referitor la imobil.
, dreptul intimatei este înscris în cartea funciară, ea trebuie să se bucure de toate prerogativele prevăzute de art. 480 Cod civil, cum corect a concluzionat instanța de apel, astfel că, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul, va menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu a solicitat intimata cheltuieli de judecată astfel că nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în O,-, - 22,. 8, județul B, în contradictoriu cu intimate cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 880/A din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 31.03.2008
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 31.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
