Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.559
Ședința publică din 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dr.- -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.22/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați, și, pentru evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul reclamanților recurenți asistat de avocat și avocat pentru intimații lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul intimaților depune întâmpinare, pe care instanța o califică ca fiind concluzii scrise, nefiind formulată în termenul prevăzut de lege.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificare deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, arătând că la data intrării în vigoare a OG 8/2004 Statul Român nu mai era proprietar asupra imobilului, astfel că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța de față, contractul de închiriere fiind prelungit pentru un termen de 5 ani, iar culpa neîncheierii unui nou contract de închiriere între proprietarii actuali și pârâți aparține acestora din urmă, care nu a comunicat în scris această intenție.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului, arătând că recursul nu este motivat în drept, respectiv nu sunt prezentate motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, din expunerea motivelor, acestea nu se pot încadra în nici unul din cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Pe fond, arată că hotărârea recurată este temeinică și legală, în momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți, chiriașii, în speță pârâții, avea prelungit contractul de închiriere până în anul 2009, astfel că pârâții au un titlu locativ valabil, iar situația ivită ulterior nu poate înfrânge dispozițiile OG 8/2004.
Cu privire la nemotivarea recursului în drept, apărătorul reclamanților recurenți arată că motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7147/28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă acțiunea principală a reclamanților și și a fost respinsă cererea reconvențională a pârâților, și, dispunându-se evacuarea pârâților din apartamentul nr.2 situat în imobilul din T, Calea, nr.3, scara A, înscris în CF 33133 T, nr.top 26182/II, cu obligarea pârâților să le plătească reclamanților suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâții, și, solicitând evacuarea pârâților din imobilul situat în T, Calea, nr.3, scara A,.2, înscris în CF 33133 T, nr.top 26182/II pentru lipsă de titlu și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilului din litigiu, pe care pârâții îl ocupă fără titlu, fiind deținut de către aceștia în baza unui contract de închiriere încheiat cu fostul proprietar Primăria municipiului Reclamanții au mai invederat că în urma restituiri acestui imobil care a avut loc în baza Dispoziției Primarului municipiului T nr.2449/5.10.2006 au luat la cunoștință că imobilul este ocupat de către pârâți iar în această ipoteză în baza art.10 din OUG nr.40/1999 i-au notificat pe pârâți în baza notificării nr.438/28.11.2006 a Biroului Executorului Judecătoresc și pentru a se prezenta în data de 28.12.2006.
S-a mai arătat că în data de 28.12.2006 trei dintre pârâți s-au prezentat la data indicată, însă nu s-a procedat la încheierea unui contract de închiriere, deoarece pârâții au pretins în fața mandatarului reclamanților că aceștia le-au promis că o să le permită să ocupe gratuit imobilul din litigiu, lucru care este neadevărat.
În aceste împrejurări reclamanții au susținut că și-au îndeplinit obligația de a notifica foștii chiriași încă pârâții nu au respectat obligația impusă de al.2 al art.10 din OUG 40/1999 de a le comunica în scris cu confirmare de primire cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere.
În drept reclamanții au invocat dispozițiile art.480 Cod civil, OUG 40/1999, OG 8/2004.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și pe cale reconvențională, au solicitat obligarea reclamanților să încheie cu ei un contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de judecată, arătând că s-au conformat notificării și în data de 28.12.2006 s-au prezentat la adresa indicată în notificare, împreună cu actele solicitate, iar la adresa respectivă au fost întâmpinați de către mandatarul reclamanților căruia i-au înmânat toate actele solicitate prin notificare.
Au mai arătat că i-au solicitat mandatarului reclamanților să încheie contractul de închiriere, dar acesta le-a propus să se întâlnească la data de 15.01.2007 la aceeași locație la orele 18,00 pentru a încheia contractul de închiriere, însă la data respectivă, mandatarul reclamanților le-a adus la cunoștință pârâților că proprietarii nu mai doresc să încheie contractul de închiriere.
În aceste împrejurări pârâții au arătat că în ziua următoare au luat legătura telefonic cu proprietarii care le-au confirmat cele spuse de mandatar, astfel încât în data de 17.01.2007 au expediat prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc și o notificare prin care au arătat că doresc încheierea contractului de închiriere.
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Analizând acțiunea, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în T, Calea, nr.3, scara A,.2, înscris în CF 33133 T, nr.top 26182/II, redobândit în baza Legii 10/2001, iar pârâții dețin acest imobil în baza unui contract de închiriere cu Primăria municipiului T, care la data dobândirii de către reclamanți, în anul 2006, s-a prelungit de drept în baza OUG nr.40/1999 pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 8.04.1999 și până la data de 8.04.2004. prin urmare, contractul de închiriere a pârâților a expirat în data de 8.04.2004, iar aceștia au beneficiat odată de prelungirea cu cinci ani prevăzută de 40/1999, astfel că aceștia dețin imobilul proprietatea reclamanților fără nici un titlu.
Prima instanță a apreciat că dispozițiile art.14 din OUG/1999 trebuie interpretate prin prisma respectării dreptului de proprietate, text de lege care ar intra în contradicție cu art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin OUG 8/2004, legiuitorul a statuat că numai contractele de închiriere care au ca obiect imobilele cu destinație de locuit aflate în proprietatea Statului sau unităților administrativteritoriale se vor prelungi cu încă 5 ani, astfel că acest act normativ nu mai prevede obligativitatea prelungirii contractelor de închiriere cu privire la imobilul proprietatea reclamanților.
Judecătoria a apreciat astfel că pârâții nu mai pot beneficia de o nouă prelungire a contractului de închiriere, folosind imobilul proprietatea tabulară a reclamanților, fără titlu, prin aceasta aducându-se atingere atributelor de posesie și folosință.
Împotriva a acestei sentințe au declarat apel în termen legal pârâții, și, care au arătat că au fost de bună-credință, exprimându-și intenția de a încheia contractul de închiriere, conform procedurii prevăzută de 40/1999, fiind notificați de către reclamanți.
Prin decizia civilă nr.22/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost admis apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 7147/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, a schimbat sentința civilă apelată în sensul că a respins acțiunea reclamanților, a admis acțiunea reconvențională și a obligat reclamanții să procedeze la încheierea unui nou contract de închiriere, pe seama pârâților, pentru imobilul apartament nr.2 situat în T, Calea, nr.3, scara A, înscris în CF 33133 T, nr.top 26182/II cu observarea exactă și riguroasă a exigențelor art.31 din OUG nr.40/1999.
A obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 240 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că pârâții dețin apartamentul din litigiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria municipiului T, care la data dobândirii de către reclamanți a imobilului, s-a prelungit de drept în baza OUG nr.40/1999, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 08.04.1999 și până la data de 08.04.2004, întrucât la momentul intrării în vigoare a OUG 40/1999 legea care a fost avută în vedere relativ la retrocedare era Legea 112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, prin care foștii proprietari au redobândit proprietatea asupra locuințelor care le-au fost preluate fără titlu valabil de către stat.
Dacă în aceste din urmă imobile locuiau chiriași la data intrării în vigoare a legii, contractele de închiriere ale acestora se prelungeau de drept pe o perioadă de 5 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii comisiei, intervenind astfel două prorogări legale, prima prin Legea 17/1994, cu efecte până în anul 1999 iar cea de a doua începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de restituire în natură a imobilului.
Dreptul comun în materia încheierii forțate a contractului de locațiune fiind reprezentat de OUG 40/1999, privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, conform acestuia act normativ au dreptul la încheierea contractului acele persoane care foloseau bunul la momentul la care acesta a fost retrocedat urmare a aplicării unor dispoziții din legile cu caracter reparatoriu, imobilul din litigiu fiind restituit în natură foștilor proprietari în temeiul Legii 10/2001, act normativ ce intră și el sub incidența prevederilor OUG 40/1999, această interpretare rezultând din art.7 din 40/1999, conform cu care prorogarea operează și este opozabilă și dobânditorului imobilului în proceduri speciale, după intrarea în vigoare a OUG nr.40/1999, art.13 din Legea 10/2001 vizând atât prorogarea închirierilor care se referă la imobilele redobândite de foștii proprietari și care erau folosite de unități de învățământ sau de așezăminte culturale ori de instituții publice, cât și de încheierea unui nou contract de către actualul proprietar cu chiriași la cererea acestuia, raportat și la prevederile OUG nr.8/2004, aprobată prin Legea 219/2004.
Ca atare, conform exigențelor art.31 din OUG 40/1999 și a prevederilor OUG nr.8/2004, dobânditorul are obligația de a încheia contract de închiriere, la cererea chiriașului, pentru o perioadă de cel mult cinci ani, contractul anterior nefiind opozabil dobânditorului însă acesta este silit de lege să încheie un nou contract, în speța de față, până în anul 2009.
Împotriva deciziei civile sus-amintite, reclamanții au declarat recurs, înregistrat sub nr- din 3.04.2008, la Curtea de Apel Timișoara prin care au solicitat modificarea deciziei atacate, respingerea apelului declarat de către pârâți și menținerea hotărârii primei instanțe.
Din motivele de recurs se reține că în mod corect prima instanță a constatat că pârâții nu dețin nici un titlu locativ opozabil reclamanților, aceștia fiind proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu, iar instanța de apel a făcut o interpretare greșită a actelor normative incidente în cauză, potrivit cărora foștii chiriași au dreptul la încheierea unui contract de închiriere cu actualul proprietar, dat condiționat de respectarea unei proceduri în cadrul căreia să solicite acest lucru, și numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege.
Că hotărârea instanței de apel este contradictorie, reținând că încheierea unui nou contract se poate dispune la cererea chiriașului, deși nu există dovada că acești chiriași au solicitat încheierea unui asemenea contract în termen și cu formalitățile impuse de lege.
Că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu ignorarea dispozițiilor OG 8/2004 și a interpretat greșit dispozițiile OG 40/1999 care prevede că termenul de 5 ani se calculează de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, iar nu de la data finalizării procedurii administrative de restituire a imobilelor.
Mai arată că prima instanță a constatat corect că o eventuală prelungire în temeiul OG 40/1999 a vechiului titlu locativ a operat pentru 5 ani, începând cu data de 08.04.1999 și până la 08.04.2004, și deci pârâții au beneficiat de o prelungire în temeiul acestui act normativ.
În situația în care ar fi incidente dispozițiile OUG 40/1999, arată că pârâții sunt cei care nu s-au supus rigorilor acestuia act normativ, reclamanții notificând în scris prin executor judecătoresc, conform art.10 al.1 din ordonanță, însă pârâții nu și-au respectat obligația impusă de al.2 din același articol, respectiv de a comunica în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, cu respectarea termenului prevăzu de lege.
În fine, apreciază că dispozitivul deciziei din apel nu poate fi pus în executare, în condițiile în care prin acesta se dispune obligarea reclamanților la încheierea uni n ou contract de închiriere, pentru a cărei valabilitate este necesar consimțământul lor, liber exprimat.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului, arătând în primul rând că recursul nu este motivat în drept, iar din expunerea motivelor nu se poate identifica nici un motiv de nelegalitate, iar pe fond, pârâții locuiesc în spațiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu Statul Român, proprietar al imobilului, contract care s-a prelungit succesiv în virtutea Legilor 17/1994 până în anul 1999, prelungit ulterior pentru o perioadă de 5 ani până în anul 2004, în temeiul OG 40/1999 iar după apariția OG 8/2004 contractul s-a prelungit pentru încă o perioadă de 5 ani, deci până în anul 2009.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art.304 cpt.7 și 9 Cod procedură civilă, se constată că recursul de față nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Critica vizând împrejurarea că pârâții nu dețin nici un titlu locativ opozabil reclamanților este neîntemeiată, aceștia deținând imobilul în litigiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria municipiului T, care la data dobândirii de către reclamanți a imobilului, s-a prelungit de drept în baza OUG nr.40/1999, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 08.04.1999 și până la data de 08.04.2004, iar după apariția OG 8/2004, a operat o nouă prorogare a contractului de închiriere, pe o perioadă de 5 ani, respectiv până în anul 2009.
Astfel, la data formulării cererii de către reclamanți, dreptul locativ al pârâților era stabilit prin lege, reclamanții dobândind imobilul în temeiul Legii 10/2001, în anul 2006, moment în care contractul de închiriere era prelungit pentru o perioadă de 5 ani în temeiul OG 8/2004.
Cum pârâții intimați, și-au îndeplinit obligația prevăzută de al.2 din art.10 din OUG 40/1999, de a comunica în scris, cu confirmare de primire, cererea de încheiere unui nou contract de închiriere, n termenul de 30 de zile prevăzut de lege (fila 40 dosar de fond), se constată că nu sunt în culpă, susținerile reclamanților recurenți nefiind întemeiate, astfel că cel puțin până în anul 2009, pârâții beneficiază de prorogările contractului de închiriere, prelungit conform OG 8/2004, iar cererea de evacuare a acestora apare ca neîntemeiată.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9, astfel cum au fost precizate de reprezentanta reclamanților recurenți, la termenul de azi, pentru a determina modificarea deciziei recurate, urmând ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de reclamanții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.22/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați, și, pentru evacuare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red.IG/9.06.2008
Dact./9.06.2008
Judecătoria Timișoara -JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
