Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.612/2009-
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din O,-/A, jud. B, împotriva sentinței civile nr.839/LM din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator, lipsă fiind și recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 09.03.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatului contestator, după care:
La întrebarea instanței, intimatul contestator arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 839/LM din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,- Județul B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/10.09.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/10.09.2007 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea 226/2006, în speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate in dosarul de pensionare filele 13-15, rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 4 din Legea nr.226/2006, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația, a dispus anularea deciziei nr.-/10.09.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă Casa Județeană de Pensii B solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
În motivare recursului se arată că instanța de fond se află în eroare cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 atunci când apreciază că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de Legea 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale intimatului, care reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Principiul invocat de instanță, "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu poate fi aplicat în cazul de față în condițiile în care HG. 1550/2004 stabilește în mod expres în art. 2 excepțiile de la acest principiu, în sensul că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii 226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale de muncă, întrucât de prevederile acestei legi beneficiază doar persoanele pensionate după data de 01.04.2001.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că Legea 19/2000 nu face discriminări între pensionari în funcție de anul ieșirii la pensie.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii 3/1977, prin decizia -/19.07.1988.
Potrivit art. 81 din Legea 19/2000 și HG. 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiei potrivit principiilor enunțate în partea introductivă a Legii 19/2000, dintre acestea cel mai important fiind acela privind asigurarea unei pensii egale pentru cei care au contribuit în mod egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
De altfel, Legea 19/2000 a fost edictată tocmai cu scopul înlăturării tuturor discriminărilor și discrepanțelor din sistemul public de pensii.
Așa fiind, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 226/2006, art. 2,3 și 5, reținând pentru reclamant un stagiu complet de cotizare de 25 ani, raportat la activitatea desfășurată de acesta, activitate la care se face referire la punctul 7 din anexa 1 la Legea 226/2006 (mecanic de locomotivă).
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1, 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din O,-/A, jud. B, împotriva sentinței civile nr.839 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red. dec. - / 22.04.2009
Jud. fond. -
Dact. /30.04.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
