Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 613/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.613/2009-
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din Lazuri de B, sat, nr.130, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.937/LM din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 09.03.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatei contestatoare, la care se află anexată copia adeverinței nr.1821/07.05.2008 emisă de Compania Națională a SA, B - Sucursala B și o pagină privind Legea 262/2008 pentru modificarea alin. (5) și (6) ale art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.937/LM din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,în dosar nr- s-a dmis contestația formulata de contestatoarea domiciliată in localitatea Lazuri de B, sat, nr.130, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B și în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr.46068/14.04.2008, emisa de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 21511/15.08.1989 soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru limita de vârsta in baza prev. Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.10.1989, iar prin decizia nr. 46068/14.04.2008 a fost recalculat dreptul de pensie de urmaș al contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat ultimei decizii, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani.
O astfel de concluzie este însă eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevăd în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Or, având în vedere acest principiu, că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004, precum si că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, instanța a apreciat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani in aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani. Conform disp. art. 77 din lege stagiul de cotizare in situația acestor asigurați este de 20 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din adeverința depusă de contestatoare în probațiune, a rezultat că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 ani activitate în grupa I de munca, subteran, condiții speciale, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a și art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2 alin. 1 din HG. nr. 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 46068/14.04.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005 (existând acte care sunt de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat), sens în care a emis o noua decizie de pensionare.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata în temeiul art. 274 Cod procedură civilă întrucât cuantumul acestora nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii intimatei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond se află în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 atunci când apreciază că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale intimatului și care reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Mai arată că instanța de fond face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă (grupa I sau a II-a de muncă).
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, HG. 1550/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Soțul intimatei - reclamante a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii 3/1977, prin decizia nr. 21511/10.08.1989, reținându-se că a desfășurat mai mult de 20 de ani activitate în grupa I de muncă, în subteran.
Ca urmare a decesului acestuia, a fost emisă decizia nr.46068/15.12.2000 pentru acordarea pensiei de urmaș reclamantei.
Ulterior, prin decizia 46068/14.04.2008 pensia a fost recalculată, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Sigură că, la data deschiderii dreptului la pensie al acestuia, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de articolul 20 litera b și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I-a și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din lege.
Este cert că intimatului i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, nefiind o adăugare la lege, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" de a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul articolului 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din Lazuri de B, sat, nr.130, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.937 din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /22.04.2009
Jud.fond. -
Dact./27.04.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
