Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.615/2009-
Ședința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 847 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar adeverința nr.77 din 17.03.2009 emisă de SA. O (fostă ), arată că nu are alte probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în fond admiterea contestației petentului și obligarea intimatei la recalcularea pensiei acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu cheltuieli de judecată la fond și 1000 lei în recurs. În motivare arată că, recurentul contestator are o vechime în muncă de peste 29 de ani, a lucrat ca electrician la de O, la instalațiile și secțiile de concasare, filtrare, măcinare, activități industriale care sunt deosebit de grele și nocive și care potrivit anexei 1 la Legea 226/2006 sunt prevăzute ca locuri de muncă în condiții speciale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 847/LM din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul domiciliată în localitatea O,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O-, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,30101 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000, el activând ca electrician.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca (fosta grupa I in legislația anterioara) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca în legislația anterioara), în speța contestatorul desfășurând activitate în grupa a II a de muncă.
Nu s-a putut retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit, (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani), iar (pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent, solicitând casarea hotărârilor atacate, iar în fond admiterea contestației petentului și obligarea intimatei la recalcularea pensiei acestuia începând cu 30.11.2005, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 ani, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, netemeinică și nefondată, întrucât nu ține seama de faptul că reclamantul a lucrat timp de 29 ani, 11 luni și 5 zile la de O ca electrician, la secțiile concasare, măcinare, leșiere, în grupa a II-a de muncă, activități care potrivit anexei 1 la Legea 226/2006 sunt prevăzute ca locuri de muncă în condiții speciale.
În drept, invocă dispozițiile art. 312 pct.7 Cod procedură civilă, art 11 și 14 din Legea 3/1977, art. 19, 20, 43 și 77 din Legea 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că activitatea desfășurată de recurent nu se încadrează în cele prevăzute în anexa 1 la Legea 226/2006, după cum nici societatea la care a lucrat acesta nu se regăsește în anexa 2 din aceeași lege.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele;
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia -/15.08.2000, în baza Legii 3/1977, iar prin decizia nr.-/30.11.2005 pensia acestuia a fost recalculată, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Este adevărat faptul că prin aplicarea Legii 19/2000 legiuitorul a urmărit să înlăture discriminările dintre pensionari, prin asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Recurentul nu a făcut însă dovada faptului că a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea 19/2000, pentru a-i face aplicabile dispozițiile acestei legi, el activând ca electrician.
Pentru aceleași considerente, nu sunt aplicabile în speță nici dispozițiile Legii 226/2006, activitatea desfășurată de acesta neregăsindu-se în anexa 1 la lege.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1, art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul domiciliat în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 847/LM din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /22.04.2009
Jud.fond. -
Dact./28.04.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
