Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/2008-
Sedința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța judecător
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de declarat de recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare cu domiciliul în comuna, sat, nr. 50, județul B, împotriva sentinței civile nr. 520/LM din 14.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 23.10.2007, întâmpinare formulată de intimatul contestator. De asemenea, se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 520/LM din 14 iunie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii B cu sediul in B,- județul B și in consecința a respins contestația față de această intimată.
A admis contestația formulata de contestatoarea domiciliata in localitatea, sat,nr.50,județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O- județul B si in consecință:
A dispus anularea deciziei nr.49904/15.03.2007, emisa de intimată pe seama contestatoarei si a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Instanța din oficiu în ședința publică din 14 iunie 2007, invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii
Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului instanța a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a acesteia și pe cale de consecința a respinge contestația față de aceasta.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, respectiv decizia nr. 49904/15.03.2007 (fila 4), buletin de calcul (fila 5), adeverința nr. 1282/02.04.2007 (fila 7), dosar de pensie de urmaș al contestatoarei, instanța, deliberând, a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 49904/15.03.2007 a fost recalculat dreptul de pensie de urmaș al contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,88504 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința depusă de contestatoare în probațiune nr.1282/02.04.2007 (fila 7) rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 49904/15.03.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani,cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005(existând acte care sunt de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat), sens în care a emis o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș în temeiul Legii nr. 3/1977.
S-a găsit în eroare instanța de fond referitor la interpretarea art. 201 din HG nr. 1550/2004 întrucât Legea nr. 19/2000 nu conține nici o dispoziție ce să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, deci, în cazul intimatei nu pot fi aplicate dispozițiile art. 20 lit. b și 43 al. 3 din legea nr. 19/2000 câtă vreme soțul ei s-a pensionat în anul 1980. Voința implicită a legii noi de a se aplica la situații anterioare nu poate fi dedusă din circumstanțe echivoce ci trebuie expres prevăzută.
După opinia instanței se poate conchide că emiterea HG 1550/04 nu-și mai avea rostul cât timp s-a dispus prin OUG 4/2005 aplicarea principiului -la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii în pensie cu toate că o hotărâre de Guvern este un act juridic prin care se stabilesc norme conform legii în executarea ei.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de ani nerespectând un stagiu de cotizare ci beneficiul (reducerii vârstei de pensionare), ar însemna o greșită aplicare a legii, existând astfel chiar contradicții între considerente și dispozitiv.
Există o contradicție între termeni întrucât, deși se recunoaște că art. 2 al. 1 din HG. 1550/2004 se aplică intimatei s-au coroborat cu acele înscrise în art. 20 lit. b și 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, HG. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
intimatei decedat i s-a deschis dreptul la pensie în perioada în care avea aplicabilitate Legea nr. 3/1977 și tot în baza acesteia i s-au calculat și drepturile după deces, dar, tocmai în ideea echității s-a adoptat de către Guvernul României OUG nr. 4/05 care a consacrat principiul -la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent e anul ieșirii la pensie.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual iar cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că se aplică dispozițiile art. 20,43,77 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiul enunțat. Chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, neaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României ce proclamă egalitatea de tratament ci al prevederilor legale internaționale în materie.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobat prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că prevederile art. 2 al. 1 din HG 1550/2004 au fost abrogate tacit întrucât nu puteau fi interpretate într-un mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Soțul intimatei decedat, anterior pensionării, a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive grupa I zona I de radiații, situație față de care chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani grupa I și 20 ani grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu făcut decât să pună în practică prevederile legale în materie situației intimatei, dispoziție mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977, ce îndeplineau de altfel aceleași condiții, motive față de care, instanța de fond a interpretat corect, nu greșit, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termeni, criticile fiind neavenite.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată nu au fost solicitate, astfel că, acestea nu au fost acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare cu domiciliul în comuna, sat, nr. 50, județul B, împotriva sentinței civile nr. 520/LM din 14.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 22.01.2008
- judecători fond -,
- dact. gref. MV - 22.01.2008 - 2 ex.
.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
