Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.682
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în comuna Lungă, sat M, județul D, împotriva deciziei civile nr. 73 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta - domiciliată în comuna Lungă, sat M, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr.99/2008, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței aflate la fila 9 dosar (în copie) și timbru judiciar de 0,15 lei.
De asemeni se mai învederează că apărătorul recurentului pârât, avocat a depus o cerere prin serviciul registratură înregistrată sub nr. 8013/25.06.2008, prin care solicită amânarea cauzei întrucât din motive de sănătate nu se poate prezenta în instanță, anexând adeverința medicală.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, față de cererea de amânare depusă la dosar de către apărătorul recurentului pârât, lasă la aprecierea instanței, însă face precizarea că nu există la dosar împuternicire avocațială.
Curtea verificând actele dosarului constată că apărătorul recurentului pârât, respectiv avocat nu are delegație de reprezentare la dosar, drept pentru care chiar dacă cererea de amânare este dovedită, aceasta se respinge.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația intimatei reclamante, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă invocă în principal, excepția netimbrării recursului având în vedere că s-a depus la dosar copia chitanței privind achitarea taxei judiciare de timbru și pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală, făcând precizarea că evacuarea a fost solicitată din întreg imobilul în litigiu. Depune la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 20.09.2006 pe rolul Judecătoriei Moreni, reclamanta - a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Lungă, sat M, cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7245/1993, a vândut nuda proprietate a imobilului său fiului Romi, căsătorit cu -, rezervându-și dreptul de uzufruct viager iar cumpărătorii au înstrăinat la rândul lor nuda proprietate, prin contractul nr.2789/2002 celuilalt fiu al reclamantei, care a fost tolerat de reclamantă să folosească o parte a imobilului, deși nu are nici un drept rezultat din contract sau din dispozițiile art.517 și următoarele cod civil și care, în ultimele 8, 9 luni a manifestat o atitudine abuzivă, caracterizată prin violență și amenințare, împiedicând-o să folosească imobilul, să cultive terenul din jurul locuinței, să scoată apă din fântâna aflată în curte, întrerupându-i curentul, o îmbrâncea și o amenința cu moartea.
În drept s-au invocat prevederile art.25 raportat la art.23 din legea locuinței nr.114/1996, art.480, 517, 521 și 539 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe considerentul că a dobândit imobilul în litigiu în baza contractului autentic nr.2789/2002, că în prezent ocupă doar o anexă de 11. reclamanta fiind cea care ocupă casa, contestând că ar tulbura-o pe reclamantă în vreun fel în folosirea bunurilor.
În probațiune părțile au depus înscrisuri și au fost audiați martorii și, propuși de reclamantă, G și C la cererea pârâtului.
Prin sentința civilă nr.1310/15.12.2006 a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtului din locuința și anexa situate pe terenul de 402. din comuna M, pârâtul fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 520,30 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul 7245/1993, reclamanta a vândut nuda proprietate a imobilelor construcții și teren fiului Romi,rezervându-și dreptul de uzufruct și cumpărătorii au înstrăinat nuda proprietate pârâtului, reclamanta păstrându-și în continuare uzufructul bunurilor, împrejurare în care pârâtul nu are dreptul legal de a folosi imobilele, fiind tolerat de reclamantă să locuiască acolo.
S-a reținut potrivit depozițiilor martorilor că reclamanta ocupă locuința iar pârâtul stă într-o bucătărie separată de casă.
De asemenea, s-a reținut în baza declarațiilor martorilor propuși de reclamantă că pârâtul o șicanează, întrerupându-i curentul electric, defectând clanța de la ușă, că atunci când consumă băuturi alcoolice, devine violent și uneori o alungă pe aceasta din domiciliu, nepermițându-i să doarmă în casă, fiind nevoită să meargă la o rudă, că o împiedică să folosească toate încăperile casei, să cultive grădina, nu-i permite să scoată apă din puț, o închide în casă.
Se menționează că atitudinea pârâtului rezultă și din actele dosarului, astfel, din certificatul medico-legal 1063/20.09.2006 emis de SML Dar eieșit că reclamanta a fost lovită la data de 17.09.2006 și depozițiile martorilor au atestat că pârâtul este cel care a lovit-o iar reclamanta a formulat plângere prealabilă de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia, la 27.09.2006.
S-a apreciat că pârâtul, în calitate de nud proprietar, nu are dreptul să locuiască în imobil, acțiunea privindu-se ca fondată pe dispozițiile art.480 coroborate cu prevederile art.517 și 521 Cod civil, precum și pe art.274 Cod procedură civilă.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.186/18.04.2007, admis apelul pârâtului și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare, pe considerentul că pârâtul invocase excepția inadmisibilității acțiunii care a fost unită cu fondul iar judecătoria nu a analizat excepția și nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
După rejudecare, prin sentința civilă nr.666/01.10.2007, s-a respins excepția precizată, s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtului din aceleași imobile, acesta fiind obligat și la 1220,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției s-a arătat că inadmisibilitatea acțiunii invocată pe considerentul că reclamanta avea la îndemână acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, nu poate fi primită deoarece aceasta a invocat mai multe temeiuri, printre care și art.480 Cod civil iar pe de altă parte, reclamanta nu deține dreptul de proprietate pentru a putea promova revendicarea prevăzută de art.480 Cod civil, ea rezervându-și numai dreptul de uzufruct al imobilului.
În privința fondului cauzei, s-a subliniat că pârâtul o tulbură pe reclamantă în exercitarea dreptului de uzufruct, pentru aceleași considerente reținute și la judecata în primă instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit s-a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care cererea de chemare în judecată trebuia întemeiată pe prevederile art.480 coroborate cu art.517 și n521 Cod civil iar reclamanta a renunțat la temeiul indicat inițial, respectiv art.480 Cod civil.
În subsidiar, se solicită respingerea cererii ca nefondată deoarece apelantul nu a locuit niciodată decât în bucătăria de 11. celelalte construcții fiind stăpânite de reclamantă care nu a fost niciodată șicanată în folosință.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, arătând în esență că nu se putea prevala de dispozițiile art.480 Cod civil care caracterizează acțiunile reale pentru că nu tinde la revendicare, o asemenea acțiune putând fi promovată numai de proprietarul neposesor, iar intimata fiind uzufructuară, invocă dispozițiile art.517, 521, 522, 539 Cod civil referitoare la uzufruct, contractul și Legea nr.114/1996. S-a menționat că inadmisibilitatea poate interveni numai când dreptul nu este recunoscut de lege iar sub aspectul fondului litigiului, s-a arătat că probele administrate justifică soluția pronunțată.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 73 din 21 februarie 2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că acțiunea dedusă judecății nu are ca temei de drept dispozițiile art.480 Cod civil care are aplicație numai pentru valorificarea acțiunilor reale imobiliare, în contextul în care apelantul pârât este titularul nudei proprietăți, iar intimata are numai uzufructul bunurilor imobile.
S-a mai reținut de asemenea că, inadmisibilitatea acțiunii invocată de apelant, nu poate fi un impediment procesual decât atunci când legea prevede în mod expres acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul aducând critici de nelegalitate.
Recurentul prin motivele de recurs prezintă mai întâi un scurt istoric al cauzei, iar ca motiv de nelegalitate evidențiază o contrarietate între considerentele deciziei și dispozitiv în sensul că în considerente se aduc critici hotărârii apelate, ca apoi, în dispozitiv să se păstreze această hotărâre.
Se invocă de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii și faptul că aceasta a fost eronat încadrată în dispozițiile art.480 Cod civil.
În finalul motivelor de recurs se susține că recurentul nu a îngrădit niciodată dreptul de folosință al intimatei.
Intimata nu a depus întâmpinare ci doar concluzii scrise.
În ședința publică din 25 iunie 2008 s-a invocat excepția netimbrării recursului, pe motiv că la dosarul cauzei s-a depus copia chitanței privind achitarea taxei judiciare de timbru și nu originalul acesteia.
Curtea va respinge această excepție întrucât recursul este timbrat, la dosarul cauzei, fila 9, se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în copie, apreciind că și această formulă este corectă, îndeplinind obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea, constată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în evacuarea pârâtului din imobilul pentru care reclamanta și-a rezervat un drept de uzufruct, este admisibilă întrucât legea nu o declară lipsită de valoare juridică.
Un exemplu de acțiune inadmisibilă este caracterul subsidiar al acțiunilor în constatare față de acțiunile în realizarea dreptului.
Ca urmare, în mod corect instanțele anterioare au respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurent.
Evacuarea este admisibilă chiar dacă pârâtul este proprietar al locuienței, pentru că nu este vorba de o măsură definitivă, de o negare a dreptului de proprietate, ci de o măsură provizorie, pe care o impune comportamentul proprietarului.
A decide altfel în situația în care este cert comportamentul necorespunzător al pârâtului față de reclamantă, care nu este altcineva ci mama acestuia, înseamnă a încuraja manifestări de genul celor reținute.
Analizând în continuare motivele de recurs este cert că sunt tot nefondate, întrucât nu există contrarietate între dispozitivul hotărârii și considerente și anume:
În considerentele deciziei se reține corect că nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii, că situația de fapt este corect reținută de instanța fondului și că temeiul acțiunii nu îl reprezintă dispozițiile art. 480 Cod civil, așa cum corect a reținut instanța fondului.
Față de aceste considerente tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Ca urmare este cert că dispozitivul hotărârii recurate este în deplin acord cu considerentele acesteia.
Recurentul, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, are un comportament necorespunzător față de reclamantă, care are un drept de uzufruct asupra imobilului în litigiu.
Acest comportament necorespunzător (violent) al pârâtului îngrădește dreptul de folosință al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
Referitor la temeiul de drept nu trebuie uitat că dreptul de uzufruct constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate care trebuie respectat de proprietar.
Concluzionând, Curtea, în baza art.312 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtului, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge excepția netimbrării recursului invocată de intimata-reclamantă prin apărător.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul domiciliat în comuna Lungă, sat M, județul D, împotriva deciziei civile nr. 73 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta - domiciliată în comuna Lungă, sat M, județul
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 600 lei către intimata reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
- - - -, - -,
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
Grefier șef secție,
Red.MD
Tehnored.NM
2ex.
16.07.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
