Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 684/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.684
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 97 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și domiciliați în, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 121/2008, lipsind intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,50 lei conform chitanței nr. -/2008, timbre judiciare de 0,30 lei ce au fost anulate și atașate la dosar, și arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația recurentei reclamante, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs arătând în esență că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală potrivit art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, acordând valoare unei expertize efectuate de către un nespecialist iar motivarea deciziei este reprodusă de la sentința pronunțată de instanța de fond, fără a fi aplicabilă excepția autorității de lucru judecat, căci nu a rezolvat problema fondului dintre reclamant și pârâți.
Acțiunea în grănițuire este admisibilă chiar dacă între proprietățile învecinate există hotar exterior, ori de câte ori acest hotar nu s-a stabilit prin înțelegerea dintre părți sau printr-o hotărâre judecătorească.
Solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate de instanțele anterioare și pe fond admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Răcari sub nr.148/284 la data de 17.01.2007, reclamanta a chemat in judecata pe pârâții si, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, sa se dispună obligarea pârâților sa-i lase in deplina posesie si proprietate suprafața de 100. si sa se stabilească o linie de hotar intre cele doua proprietăți limitrofe.
In motivarea cererii se arata de către reclamanta ca deține în proprietate suprafața de 1000. situata in satul, in tarlaua 81, parcela 295/1 si 295/2, conform titlului de proprietate nr.25991/1994, piritei acaparându-i 100. existând neînțelegeri cu privire la linia de hotar.
Prin sentința civilă nr.2711/12.10.2007, s-a respins cererea formulata de către reclamanta împotriva pârâților și, precum și solicitarea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.2711/12.10.2007, instanța de fond a reținut că:
-reclamanta este proprietara suprafeței de 1000. teren intravilan, situata pe raza comunei, orasul, suprafata compusa din 700. -categoria curti constructii- si 300. -arabil intravilan- terenuri identificate in titlul de proprietate nr.25991/1994, iar paratul este, conform titlului de proprietate nr.97865/1999, proprietarul suprafetei de 1040. teren intravilan situat în tarlaua 81, parcela 294/1 si 294/2, din care 540. - arabil - si 500. -categoria curti constructii;
- cele 2 proprietăți sunt limitrofe, între părți mai purtându-se un litigiu având ca obiect "granițuire", soluționat prin sentința civila nr.777/28.06.2005 pronunțată în dosarul nr.946/2005, sentință prin care a fost stabilită linia de hotar dintre cele 2 proprietăți și care ulterior a fost pusa în executare silita, construindu-se de către pârâții din prezenta cauza, un gard în privința terenului din curte înspre grădina, delimitarea fiind făcută prin plasa de sârmă împletita între pomii aflați pe hotar;
- la data de 17.01.2007, titulara dreptului de proprietate, anume, promovează prezenta acțiune în justiție prin care solicita în principal obligarea pârâților și - reclamanți în dosarul nr.946/2005- să-i lase in deplina posesie si proprietate suprafața de 100. și să se dispună o noua grănițuire a celor 2 proprietăți limitrofe, cerere care privita in raport de întregul complex probatoriu administrat apare a fi neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada acaparării celor 100. revendicați de la pârâți, dimpotrivă, din lecturarea lucrărilor dosarului atașat rezultă faptul că, între cele 2 proprietăți, a existat o delimitare, grănițuirea făcută prin sentința civila pronunțată în dosarul nr.946/2005 respectând vechiul amplasament al gardului ce a existat între proprietăți și ținând seama de vechiul semn de hotar, semne a căror existență a fost constatată și cu ocazia administrării probei cu cercetarea locala.
- în privința susținerilor făcute de către expertul tehnic judiciar care a întocmit cea de a 2-a lucrare de expertiza este menționat faptul că propunerea deplasării liniei
de hotar cu 1 spre proprietatea pârâților a fost făcută urmare precizărilor reclamantei cu privire la lungimea terenului cu destinația curți construcții, ori nefiind
dovedit faptul acaparării de către pârâți s-a considerat că solicitarea având ca obiect revendicare nu poate fi primită, în privința grănițuirii rămânând valabilă cea dispusă prin sentința civila nr.777/2005, nesurvenind vreo modificare, instanța a respins cererea reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr.2711/12.10.2007 a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că pe calea acțiunii în revendicare de drept comun, proprietarul poate reclama în fața instanțelor judecătorești încălcarea în orice mod a dreptului său de proprietate, când ambele părți invocă un drept de proprietate asupra aceluiași bun trebuie să se procedeze la compararea titlurilor de proprietate ce se opun, iar condiția de admisibilitate a acțiunii în revendicare este ca bunul revendicat să aibă o individualitate distinctă și independentă; suprafața de teren revendicată se găsește în posesia pârâților conform raportului de expertiză; motivarea instanței că între părți s-a stabilit linia de hotar prin sentința civilă nr.777/2005 este incorectă deoarece în cauză aceasta nu a figurat ca parte și dispozițiile acelei sentințe nu îi sunt opozabile, iar suprafața de teren ce i-a fost reconstituită conform Legii nr.18/1991 nu este în posesia sa în totalitate și faptul deposedării rezultă din măsurătorile făcute de expert care nu au fost contestate de părți, solicitând admiterea apelului, modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii acțiunii în grănițuire și în revendicare.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 97 din 7 martie 2008 prin care s- respins ca nefondat apelul și s-a păstrat ca legală și temeinică sentința apelată.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că acțiunea reclamantei a fost corect respinsă în totalitate, întrucât din rapoartele de expertiză efectuate în cauză a rezultat cert că proprietățile părților au fost grănițuite prin sentința civilă nr. 777/2005 pronunțată de judecătoria Găești, hotarul stabilit prin această hotărâre nu a suferit modificări.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta aducând critici de nelegalitate.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea în grănițuire este admisibilă chiar și în situația existenței unui hotar despărțitor, ori de câte ori acest hotar nu s-a stabilit prin înțelegerea părților.
Susține în continuare recurenta că a dovedit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu prin titlu de proprietate care nu a fost anulat.
În mod eronat s-a acordat forță probatorie expertizei efectuate de expert întrucât acesta nu a deținut la faza de teren aparatura de specialitate.
Hotarul despărțitor existent și stabilit în baza sentinței civile nr. 777/2005 nu este corect întrucât recurenta nu a fost parte în proces și ca urmare hotărârea nu îi este opozabilă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar și dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată:
(art.584 Cod civil) constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Acțiunea în grănițuire are un caracter petitoriu, scopul ei fiind delimitarea proprietăților limitrofe.
Pentru determinarea hotarului dintre proprietățile părților aflate în conflict, instanța fondului a ordonat efectuarea a două expertize, una întocmită de un expert specialitatea agricultură, iar cea de-a doua a fost elaborată de un expert topo.
Din conținutul ambelor expertize rezultă cert că proprietățile părților sunt grănițuite cu respectarea suprafețelor de teren indicate în actele de proprietate ale acestora.
Pârâții nu dețin faptic o suprafață de teren mai are decât cea existentă în acte.
Ca urmare, aceștia nu au acaparat nici o porțiune de teren din proprietatea reclamantei care are în proprietate suprafața de teren de 1003. cum este înscrisă în titlul de proprietate nr.25991/8 februarie 1994 (deci nu deține o suprafață de teren mai mică decât cea indicată în actul de proprietate prezentat).
Expertul topo care a efectuat expertiza cu aparatură de specialitate nu are altă concluzie, ci a prezentat și o variantă de măsurare a terenului la susținerea recurentei ("expertul a măsurat lungimea până la 83,55 așa cum a arătat recurenta că ar avea intravilan").
Or, determinarea hotarului nu se face numai după susținerile părților, ci urmare actelor deținute de aceștia.
Mai mult, expertul topo ( ) arată în expertiză că normal la o grănițuire se urmărește pe hotar existența unor semne vechi după care să se poată stabili limita hotarului.
Pârâții au cu un metru de teren mai mult numai în situația în care se ia în calcul, nu actele deținute de părți, ci susținerile recurentei, care nu au suport probator.
În concluzie,în urma analizării celor două expertize, este cert că proprietățile părților sunt grănițuite corect, conform actelor de proprietate depuse la dosar.
Față de cele ce preced, curtea în baza art. 312 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 97 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și domiciliați în, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
- - - - - -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă se
semnează de către
Grefier șef secție,
Red.MD
Tehnored.NM
2ex.
22.07.2008
f- Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
