Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 703/2008 -
Ședința publică din 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O,-,. 4, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-,. 4, județul B și cu intimatul pârât - domiciliat în O,-,. 4, județul B, împotriva deciziei civile nr. 949 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 3571 din 22 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta pârâtă - personal, și pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 29.04.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul pârât -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei, achitată prin chitanța nr. 105-1-88/14.04.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că recurenta pârâtă nu critică în vreun mod decizia instanței de apel, din cererea de recurs nu se poate reține invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, iar pe de altă parte soluția tribunalului nu este criticabilă, neexistând motive de modificare a acesteia.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 3571 din 22 mai 2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oradeaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și -, fără cheltuieli de judecată, reținând în motivarea hotărârii că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei alte locuințe aparținând pârâtei, iar pe de altă parte nu și-a îndeplinit obligația de a încheia un nou contract de închiriere cu pârâții, invocând astfel propria culpă pentru a determina evacuarea acestora din urmă din imobil. Pe de altă parte, neexistând un contract încheiat între părți, nu se poate pune nici problema chiriei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamantul, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii.
Prin decizia civilă nr. 949 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis apelul introdus de reclamantul și a fost schimbată în parte sentința instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulată de reclamant împotriva pârâților și și în consecință s-a dispus evacuarea pârâților din locuința situată în O,-,. 4, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată la fond și apel, în sumă de 515 lei, în favoarea apelantului.
În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1221 din 26 mai 2000, Tribunalul Bihora constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea Statului a apartamentelor cu nr. 3 și 4 din O,-, înscris în nr. 526 O, dispunând și restabilirea situației anterioare de carte funciară, iar prin Dispoziția de restituire nr. 1723 din 24 mai 2006, Primarul Municipiului Oad ispus restituirea în natură în favoarea apelantului, a apartamentului nr. 4 cu intrare din-, în prezent ocupat de intimați.
Deși ambele părți au inițiat demersuri în vederea încheierii unui contract de închiriere, în fapt nu s-a ajuns la un acord în acest sens, iar instanța de judecată având în vedere dispozițiile art. 696 Cod civil, care consacră principiul libertății contractuale, în lipsa unor dispoziții legale speciale, nu se poate substitui voinței părților pentru reglementarea raporturilor locative dintre ele, prin impunerea unui contract de închiriere.
Sub acest aspect, este de observat că prelungirea de drept a contractelor de închiriere pe o perioadă de 5 ani prevăzută de Ordonanța de urgență nr. 40/1999 și la care face referire art. 13 și 15 din Legea 10/2001, a expirat la data de 8 aprilie 2004, astfel că ulterior acestei date, obligația proprietarilor care au redobândit imobilul de a încheia contracte de închiriere cu foștii chiriași ai statului, nu mai subzistă.
Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 480 cod civil și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, instanța a dispus evacuarea pârâților intimați din imobilul proprietatea reclamantului apelant, reținând că o soluție contrară ar lipsi proprietarul bunului redobândit de atributele dreptului său de proprietate.
Față de inexistența unui contract de închiriere dintre părți, instanța a apreciat ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea părților la plata sumei de 500 RON, cu titlul de chirie.
În ceea ce privește precizarea de acțiune aflată la fila 26 din dosarul de fond, prin care reclamantul arată că solicită 1.750 RON cu titlul de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului restituit, este de observat că în ședința publică din 30 martie 2007, arătat că înțelege să renunțe la aceste despăgubiri.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâta recurentă, solicitând în principal casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar, să fie amânată evacuarea recurentei până la primirea unei locuințe de stat corespunzătoare.
În motivarea recursului se arată că prin înștiințarea nr. - din 7 august 2006 Primăriei Municipiului O, i s-a adus la cunoștință faptul că dreptul locativ al acesteia, de 5 ani, curge de la data dispoziției de restituire a imobilului către fostul proprietar, adică 1.08.2006.
Mai arată că deși l-a notificat pe nouă proprietar pentru încheierea unui nou contract de închiriere, acesta nu a dorit sub nici o formă să modifice clauzele contractului impune și nici cuantumul chiriei.
Intimatul reclamant, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prelungirea de drept a contractelor de închiriere pe o durată de 5 ani, reglementată de nr.OUG 40/1999, a expirat la data de 8 aprilie 2004, astfel că ulterior acestei date nu mai subzistă obligația noilor proprietari de a încheia contracte de închiriere cu foștii chiriași.
Mențiunile din înștiințarea Primăriei Municipiului O, invocate de recurentă, potrivit cărora contractul de închiriere se prelungește de drept pe o perioadă de 5 ani, termen care ar curge de la data dispoziției de restituire, nu au relevanță juridică în condițiile în care Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 invocate de Primăria Municipiului O nu pot modifica legea, având o forță juridică inferioară acesteia.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 949 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 12.05.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./16.05.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
