Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 29.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 804/
Ședința publică din 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 252/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și, pentru evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 43/12.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților și, având ca obiect evacuare.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 720 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții și au solicitat evacuarea necondiționată a pârâților și din imobilul situat în A,-/B, -. 3, jud. A, întrucât sunt proprietarii tabulari ai imobilului, iar pârâții îl ocupă fără titlu; în drept au invocat art. 480 cod civil și art. 4 alin. 22din Constituția României.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr. 34753 A, pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3173/21.12.2006, încheiat cu numitul.
În cuprinsul acestui contract, vânzătorul declară că în imobil locuiesc pârâții și și că va îndeplini procedura și toate formalitățile necesare evacuării acestora.
Prin decizia civilă nr. 215/A din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1834/A/2006, s-a dispus evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 3 din A,-/B, - 6, înscris în nr. 34753 A, condiționat de plata despăgubirilor, s-a admis cererea reconvențională a pârâtului în contradictoriu cu, care a fost obligat să plătească pârâtului din prezenta cauză suma de 15.680 lei, reprezentând despăgubiri, stabilind un drept de retenție asupra apartamentului până la plata sumei.
Potrivit prevederilor art. 1444 Cod civil, locatarii nu pot fi evacuați înainte de a primi despăgubiri de la locator,iar când acesta nu o face, de la cumpărător.
Reclamanții sunt proprietarii imobilului din litigiu, însă pârâții au recunoscut asupra acestuia un drept de retenție printr-o hotărâre judecătorească până la plata despăgubirilor de către proprietarul inițial al imobilului.
Împotriva sentinței civile nr. 43/12.01.2009 a Judecătoriei Arad au declarat apel reclamanții și, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 252/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respingând apelul reclamanților și menținând soluția primei instanțe, tribunalul a reținut existența dreptului de retenție asupra imobilului în litigiu, stabilit în favoarea pârâților prin hotărâre judecătorească.
Dreptul de retenție, a reținut instanța de apel, este un drept real ce conferă titularului său, care este creditor într-un raport juridic obligațional și, totodată, debitor al obligației de restituire sau de predare a bunului altuia, facultatea de a reține acel bun în stăpânirea sa și să refuze restituirea lui până când debitorul său, creditor al obligației de restituire a bunului, îi va plăti datoria născută în sarcina sa cu referire la acel lucru.
Dreptul de retenție este un drept real opozabil nu numai debitorului, ci și terților, persoane străine de raportul juridic care l-a generat; este deci opozabil nu numai proprietarului inițial al lucrului, ci și proprietarului subdobânditor.
Împotriva deciziei civile nr. 252/27.05.2009 a Tribunalului Arad au declarat recurs în termenul legal reclamanții.
În motivarea recursului, au susținut că hotărârile din primă instanță și din apel au fost date cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în primul rând a dispozițiilor art. 480 Cod civil, care le conferă în calitatea lor de proprietari tabulari, toate atributele dreptului de proprietate, de care însă nu se pot bucura, întrucât pârâții ocupă imobilul fără acordul lor și fără a deține vreun titlu legal.
În privința dreptului de retenție invocat de pârâți, au susținut că reprezintă o cerere reconvențională cu caracter patrimonial, care se impune a fi timbrată corespunzător.
Pe de altă parte, au arătat că în momentul în care au cumpărat imobilul, acesta era liber de sarcini, iar în litigiul dintre pârâți și numitul ei nu au fost pârâți, situație în care hotărârea pronunțată nu le este opozabilă.
Au mai arătat că instanța de apel nu a luat în considerare apărarea lor constând în faptul că prețul plătit pentru apartament acoperea și contravaloarea investițiilor efectuate de pârâții, fiind astfel nelegală o hotărâre care condiționează evacuarea pârâților de obligația unui terț de a achita pârâților o anumită sumă.
În drept, reclamanții au invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâții intimați nu au depus întâmpinare la recursul reclamanților.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamanții recurenți au invocat art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă prin raportare la apărarea pârâților constând în invocarea dreptului de retenție asupra imobilului, reclamanții considerând că aceasta reprezintă cerere reconvențională și trebuia timbrată la valoarea pretențiilor.
Contrar susținerilor reclamanților recurenți, invocarea dreptului de retenție de către pârâți a constituit doar o apărare în raport cu acțiunea în evacuarea lor din imobil.
Pârâții nu au solicitat stabilirea dreptului lor de retenție asupra imobilului în litigiu, ei deținând deja un titlu în acest sens, reprezentat de decizia civilă nr. 215/10.05.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Prin urmare, nu au formulat o cerere reconvențională în acest dosar, pentru a se putea pune în discuție timbrarea acesteia, invocând doar în apărare, prin întâmpinare, dreptul de retenție asupra imobilului, drept instituit printr-o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, atât prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 480 Cod civil și art. 1444 Cod civil.
Art. 480 Cod civil conferă titularului dreptului de proprietate toate atributele acestui drept, însă în limitele determinate de lege.
În favoarea pârâților s-a stabilit un drept de retenție asupra imobilului, care reprezintă o garanție reală opozabilă nu numai debitorului obligației, ci și terților subdobânditori, în speță reclamanților.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 252/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 252/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 13.10.2009;
Tehnored. - 16.10.2009; 2ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
