Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 2809/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2809/R/2009
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Carmen Maria Conț Traian
-
Grefier:
-a luat în examinare, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 492/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamanta, având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul reclamantei intimate, avocat A cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta intimată și pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în componența completului de recurs investit cu soluționarea prezentei cauze alături de membrii completului de judecată C5, intră de pe de permanență domnul, în conformitate cu prevederile art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
Instanța comunică cu reprezentanta pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanta intimată.
La întrebarea instanței, avocatul ales al pârâtului arată că nu a fost atacată cu recurs hotărârea dată în Spania, întrucât potrivit afirmațiilor clientului său nu a luat cunoștință de hotărâre și nu i-a fost comunicată niciodată aceasta, părăsind țara în data de 20 iulie 2009.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei intimate arată că hotărârea de divorț pronunțată în Spania produce efecte întrucât apelantul în speță nu a declarat recurs împotriva hotărârii, mai mult ea a fost pusă în executare în privința dispozițiilor privind stabilirea programului de vizitare a minorului, pronunțându-se o hotărâre de sancționare prin refuzul pârâtului de a înapoia copilul contrar dispozițiilor hotărârii de divorț.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că hotărârea de divorț nu produce efecte deoarece pârâtul nu a primit hotărârea de divorț aceasta neavând mențiunea că este definitivă și irevocabilă; totodată, nu poartă ștampila și sigiliul obligatoriu.
Instanța constată că există la dosarul cauzei toate înscrisurile necesare pentru a aprecia cu privire la cererea de recunoaștere a unei hotărâri de divorț pronunțată în Spania, în limitele recursului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că pârâtul nu a primit hotărârea de divorț aceasta fiindu-i comunicată tot reclamantei, pârâtul nu a participat la dezbateri, iar hotărârea nu este definitivă neavând ștampila și sigiliul obligatoriu, prin urmare nu poate urma procedura recunoașterii; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate susține motivele arătate în scris prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
1. Sesizarea instanței. Prin cererea înregistrată la data de 10 august 2009, pe rolul Tribunalului Cluj, petenta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de recunoașterea pe teritoriul României a sentinței de divorț nr. 361/09 din 19 mai 2009, dată de Judecătoria d e Primă Instanță nr. 16 din, Spania, în dosar nr. 505/08, cu privire la divorțul dintre și.
2. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 492 din 13 august 2009, Tribunalul Cluja admis cererea și a hotărât recunoașterea pe teritoriul României a sentinței de divorț nr. 361/09 din 19 mai 2009 Judecătoriei d e Primă Instanță nr. 16 din, Spania.
3. Declarația de apel. Prim memoriul înregistrat la data de 1 septembrie 2009, a declarat apel, susținând că hotărârea de divorț nu i-a fost comunicată, nu este definitivă și, prin urmare, nu poate face obiectul unei recunoașteri pe teritoriul României.
În același context, afirmă apelantul, sentința atașată este vădit nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 167 alin. 1 lit. a, art. 17 alin. 1 lit. b, c, d și a dispozițiilor art. 172 alin. 2 din Legea nr. 105/1992. Totodată, este afirmată și încălcarea dispozițiilor art. 105 pct. 2.pr.civ.
4. Întâmpinarea. Prin întâmpinarea depusă la data de 4 noiembrie 2009, intimata și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului ca nefondat, întrucât a fost un divorț prin acordul părților, iar agentul procedural al Judecătoriei din a întocmit dovada de comunicare a sentinței la domiciliul indicat de pârât, respectiv, str. C/- 1. Sentința a consfințit, practic, convenția de divorț din data de 24 aprilie 2009, astfel că prima instanță putea să exercite un control formal al cererii de recunoaștere, limitat la verificarea condițiilor art. 167 și art. 168 din Legea nr. 105/1992 (p. 8-9, dosar).
5. Judecata în recurs. În ședința publică din 4 decembrie 2009, Curtea a procedat la recalificarea juridică a căii de atac cu soluționarea căreia a fost investită, apreciind că este vorba de un recurs, iar nu de un apel, hotărârea de prima instanță fiind susceptibilă de atac exclusiv cu recurs, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2, subsumat art.3din nr.OUG 119/2006, aprobată prin Legea nr. 191 din 19 iunie 2007.
Apreciind asupra recursului din perspectiva art. 304 pct. 5 și pct.9 pr.civ. Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, potrivit art. I din nr.OUG 119 din 21 decembrie 2006, privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, aprobată cu unele completări prin Legea nr. 191 din 19 iunie 2007 ( Of. nr. 425 din 26 iunie 2007), Legea nr. 187/2003 privind competența de jurisdicție, recunoașterea și executarea în România a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene se abrogă.
Așa fiind, de la data aderării României la Uniunea Europeană, regulamentele comunitare sunt actele normative direct aplicabile, fără a fi necesară o normă de transpunere a lor în dreptul intern, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene.
Normele privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești sunt cele cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003.
În preambulul Regulamentului, alin. 21, se statuează cu valoare de principiu că recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoașterii ar trebui reduse la minimul necesar.
În acest sens, potrivit art. 21 alin. 1 al Regulamentului, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesară să se recurgă la vreo procedură.
Cu toate acestea, orice parte interesată poate solicita pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii dată în alt stat membru, fără a se aduce atingere forței executorii a unor hotărâri judecătorești privind dreptul de vizită sau prin care se dispune înapoierea copilului.
Cererea de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate în materie de divorț, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei poate fi respinsă numai pentru unul din motivele expres și limitativ menționate în art. 22 lit. a - d din Regulament.
Potrivit art. 22 lit. b, o hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț nu se recunoaște în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc.
Secțiunea 3 din Regulament reglementează condițiile recunoașterii, sub aspect probator, stipulând în cuprinsul art. 37 obligația părții care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești de a depune următoarele acte:
a) o copie a hotărârii, care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;
b) un certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială, eliberat de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de origine, conform modului prezentat în anexa I la Regulament;
c) în cazul în care este vorba de o hotărâre în lipsă, originalul sau copia certificată a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.
Principiul încrederii reciproce fiind acela care guvernează recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un stat membru, prin art. 38 alin. 1 se conferă instanței dreptul de a accepta, cu aceeași valoare probatorie, documente echivalente certificatului ori celor menționate pentru ipoteza unei hotărâri pronunțate în lipsă sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, poate să renunțe la prezentarea lor.
În cauză, petenta a solicitat recunoașterea în România a unei hotărâri judecătorești pronunțată în materie de divorț într-un alt stat membru, și anume în Spania.
Au fost depuse la dosar: o copie legalizată a sentinței nr. 361/19 mai 2009, pronunțată de Judecătoria d e Primă Instanță numărul 16 din, în procedura de divorț de comun acord numărul 505/08; o copie legalizată a hotărârii de corectare a numelui minorului ---, pronunțat de același Tribunal la data de 26 iunie 2009; copie certificată a convenției de reglementare a divorțului de comun acord, încheiată de cei doi soți în, la data de 24 aprilie 2009.
Toate aceste documente îndeplinesc condițiile de autenticitate, fiind însoțite de traduceri certificate (p. 3-22. dosar nr. Tribunalul Cluj ).
Totodată, în cuprinsul sentinței de divorț se consemnează că cei doi soți au fost citați, separat, pentru a ratifica convenția de reglementare a divorțului de comun acord, care îndeplinește toate cerințele prevăzute în art. 90 din Codul civil, iar în dispozitivul aceleiași hotărâri se ia act de consimțământul d-lui, declarându-se desfăcută căsătoria prin divorț.
Mai mult decât atât, există o dispoziție expresă de comunicare a hotărârii de divorț, asemenea celei ulterioare, de corectare, pronunțată la 26 iunie 2009.
Documentele depuse în recurs, în copii autentificate (p. 16-25) stabilesc că sentința de divorț a fost comunicată în copie d-lui, la adresa indicată, demersul de notificare finalizându-se "cu rezultat negativ" întrucât destinatarul nu a fost găsit la domiciliu, însă procedura de comunicare a fost îndeplinită.
Prin hotărârea judecătorească din 30 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr. 6 din, care a fost depusă în copie certificată la dosarul instanței de recurs (p. 13), s-a dispus arestarea judiciară internațională a lui, pentru delictul de sustragere de minori, săvârșit prin aceea că l-a dus în România pe minorul pentru a beneficia de dreptul de a-l ține pe perioada vacanței de vară, refuzând ulterior să-l aducă înapoi pe minor.
Or, regimul de comunicare și de vizite pentru tatăl minorului a fost stabilit de cei doi soți prin Convenția de reglementare a divorțului încheiată în, la 24 aprilie 2009 și aprobată prin sentința nr. 361/2009, ceea ce înseamnă că pârâtul a cunoscut și a acceptat această hotărâre în mod neechivoc, până în toamna anului 2009, când a refuzat restituirea minorului, fiind arestat.
Reclamanta nu a depus certificatul menționat la art.39 însă instanța a renunțat la prezentarea acestuia, constatând că toate informațiile relevante rezultă din documentele care au fost depuse, și anume: convenția de reglementare a divorțului și sentința de divorț.
În absența oricărui motiv de refuz al recunoașterii hotărârii de divorț, din cele prevăzute de art.22 al Regulamentului (CE) nr. 221/2003 al Consiliului, îndeplinite fiind condițiile recunoașterii, potrivit celor arătate mai sus, legal și temeinic prima instanță a pronunțat recunoașterea pe teritoriul României a sentinței de divorț nr. 361/09 din 19 mai 2009 dată de Judecătoria d e Primă Instanță Numărul 16.
Recurentul a susținut nelegalitatea hotărârii de primă instanță în raport cu texte normative cuprinse în Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat însă dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză, întrucât fiind vorba de o hotărâre de divorț pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene recunoașterea acesteia în România respectă procedura și condițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, act normativ direct aplicabil în statele membre.
O hotărâre străină pronunțată în orice alt stat, cu excepția statelor membre, va produce efecte în România potrivit dispozițiilor Secțiunii a IV-a din Legea nr. 105/1992, lege-cadru în materie.
Referitor la pretinsa nesocotire a normelor Codului d e procedură civilă care reglementează citarea părților, Curtea nu poate constata nulitatea hotărârii pentru acest motiv, caracterul necontencios al cererii de recunoaștere rezultând din economia dispozițiilor Regulamentului și ale nr.OUG 119/2006. Aceste cereri exclud existența unui pârât, pentru că nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, astfel că în mod corect prima instanță nu a dispus citarea actualului recurent,.
Legea de procedură civilă, prin art. 336 alin. 3 recunoaște însă oricărei persoane interesate, chiar necitată la dezlegarea cererii, dreptul de recurs în procedurile necontencioase, drept de care a uzat și recurentul.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 492 din 13 august 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - --- -
Red.DB/dact.MM
4ex./14.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Carmen Maria Conț Traian
