Fond funciar. Speta. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - fond funciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 346
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr.104 A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când pentru da posibilitate părților, prin apărători aleși, să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani la data de 6 februarie 2004, înregistrată sub nr. 1599/2004, reclamanții și au solicitat ca, în contradictoriu și cu Comisia locală de fond funciar, să se anuleze titlul de proprietate emis pârâtei, în sensul excluderii suprafeței de 32,28 ari teren ce constituie proprietatea lor și să fie repuși în posesie cu acest teren, conform proceselor verbale nr. 235 și 237/28 martie 1996, încheiate de prim pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că terenul a fost dobândit prin cumpărare anterior cooperativizării agriculturii de la familia pârâtei, iar după apariția Legii 18/1991 au făcut demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate, fiind puși în posesie de Comisia locală în luna martie 1996.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că, într-adevăr, sora sa a înstrăinat în timpul foametei din anul 1947 terenul din jurul casei de locuit pentru a putea supraviețui, însă acesta nu a ieșit niciodată din posesia familiei. Terenul a fost înscris în continuare în registrul agricol la rolul lor și stăpânit ca atare, iar reclamanții au primit în compensare teren la locul numit "Dealu Curții".
După administrarea probelor, Judecătoria Botoșani prin sentința civilă nr. 2665 din 2 iunie 2004 a admis acțiunea și a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. - din 11 martie 2004, emis pe numele, dispunând excluderea din acesta a suprafeței totale de 31240 mp teren, din care 1140 mp din parcela nr. 1333 intravilan, iar diferența de 2084 mp din 1306, 1307 și 1308. Totodată, a obligat Comisia locală de fond funciar să-i pună pe reclamanți în posesie cu terenul în litigiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu a fost dobândit legal de către autoarea reclamanților, prin acte autentice de vânzare cumpărare încheiate cu autoarea pârâtei în anii 1947 și 1951.
Pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei reclamanților și a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr. 746/1993, legalitatea acestui act fiind confirmată prin sentința civilă nr. 10436 din 28 septembrie 2002 a Judecătoriei Botoșani, de respingere a cererii de anulare formulată de. Din eroare, la întocmirea documentației pentru eliberarea titlului de proprietate în favoarea soțului pârâtei, defunctul, Comisia locală în înscris și terenul în litigiu, pentru care întocmise procese verbale de punere în posesie a reclamanților.
Sentința a fost criticată în apel d e pârâta. Aceasta a arătat că în cauză nu s-a dovedit că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu; că nu s-a dat eficiență evidențelor agricole ale comunei, în care parcela în discuție figurează la poziția autoarei sale și nici posesiei îndelungate pe care a exercitat-o familia sa; că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 169/1997, reținute drept temei juridic al acțiunii, titlul său fiind emis anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Prin decizia civilă nr. 313 din 9 noiembrie 2004, Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul. Această hotărâre a fost casată de Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 224 din 10 februarie 2005, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea verificării reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra terenului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 457 A din 4 decembrie 2006, Tribunalul Botoșania admis apelul și a schimbat parțial sentința atacată, dispunând excluderea din titlu pârâtei a suprafeței de 702 mp teren prin 1333 și a suprafeței de 1856 mp din 1306, 1307, 1308 și 1304, identificate în schița raportului de expertiză dispus în cauză (fila 132 dosar), precum și obligarea Comisiei locale să-i pună pe reclamanți în posesie cu aceste parcele.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 169/1997, în vigoare la data emiterii titlului contestat, 11 martie 2003.
Deși evidențiat în rolul agricol al autorilor pârâtei, terenul în litigiu a fost înstrăinat prin acte autentice autorului reclamanților. Expertiza a identificat terenul înstrăinat ca fiind cel din procesele verbale de punere în posesie a reclamanților și cel din titlul pârâtei, identificare confirmată și de martorii pârâtei, și (fila 53 și 71 dosar), cât și de Primăria comunei, prin adresa nr. 3549 din 29 aprilie 2003 (fila 21 dosar).
Terenul a fost dobândit de autoarea reclamanților prin actele autentice de vânzare cumpărare încheiate în 7 iulie 1947 și, respectiv în anul 1951, primul nefiind declarat nul în procedura reglementată de Legea nr. 362/1947, în vigoare până în luna august 1947, iar al doilea fiind încheiat ulterior acestei date. În procedura specială reglementată de dispozițiile Legii nr. 18/1991, autorului comun al reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverința provizorie nr. 2529 din 17 septembrie 1991 (fila 8 dosar), iar legalitatea procesului verbal de punere în posesie cu acest teren, nr. 737 din 24 februarie 1993, a fost confirmată prin sentința civilă nr. 10436 din 25 septembrie 2002 a Judecătoriei Botoșani, opozabilă pârâtei.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru lipsa verificărilor privind legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților, a amplasamentului terenului din adeverința provizorie de proprietate și a eventualelor înstrăinări.
A arătat că expertiza nu a lămurit pe deplin aceste aspecte, iar instanța i-a respins nejustificat obiecțiunile formulate.
Investită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel Suceaval -a admis prin decizia civilă nr. 274 din 2 iunie 2007 și a casat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare, privind verificarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru terenul din cele două acte de vânzare cumpărare indicate. Clarificarea acestui aspect se impune cu atât mai mult cu cât există diferențe între adeverința nr. 2522 din 17 septembrie 2001, depusă de reclamanți la dosar, și cea depusă de Consiliul local, din 6 august 1996, iar din datele furnizate de Primăria rezultă că reclamanților și s-au eliberat două titluri de proprietate, unul pentru și unul pe numele autoarei,.
Reinvestit astfel, Tribunalul Botoșani prin decizia civilă nr. 104/A/11 mai 2009 a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat sentința primei instanțe în același mod ca și prin decizia anterioară, pe baza expertizei.
Pentru decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverința de proprietate nr. 2522 din 17 septembrie 1991, emisă pe numele autoarei,. Adeverința nr. 2872 din 19 noiembrie 1992 nu reprezintă o altă reconstituire, ci doar o enumerare a parcelelor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Reclamanții au fost puși în posesie cu terenul în litigiu atât în 1993, cât și în 1996, conform proceselor verbale întocmite de Comisia locală, iar martorii propuși la prima instanță de pârâtă au confirmat că terenul identificat prin procesele verbale este cel care a format obiectul vânzărilor din anii 1947 și 1951.
Mai mult, identitatea terenului a fost confirmată cu putere de lucru judecat și prin sentința civilă nr. 10436 din 25 septembrie 2002 a Judecătoriei Botoșani, rămasă irevocabilă, prin care s-a respins cererea pârâtei de anulare a procesului verbal de punere în posesie a reclamanților, nr. 737/1993.
Conformându-se deciziei de casare, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de specialitate în cauză, însă aceasta nu a furnizat date în plus, cea efectuată în prima instanță de inginer fiind mai riguroasă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta, criticând-o pentru nerespectarea îndrumărilor din decizia de casare.
În dezvoltarea motivelor, amplu expuse, a arătat în esență că:
- din examinarea considerentelor deciziei recurate se constată că aceasta nu răspunde recomandărilor din decizia de casare, fiind chiar mai sumare decât cele din decizia casată;
- instanța a încălcat principiul disponibilității părților, stabilind întinderea obiectului cererii deduse judecății, contrar precizărilor reclamanților, și temeiul juridic al nulității titlului;
- hotărârea s-a întemeiat pe expertiza din primul ciclu procesual, deși recomandarea instanței de recurs era de a se efectua o nouă expertiză, cea dispusă în rejudecare putând fi refăcută, dacă i se admiteau și ultimele obiecțiuni formulate;
- legalitatea titlului nu putea fi pusă în discuție, fiind stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 10436/2006 a Judecătoriei Botoșani;
- era imperios necesar a se verifica situația reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților și a transferurilor de proprietate operate de aceștia în favoarea descendenților lor, astfel explicându-se diferența solicitată;
- date fiind condițiile în care au fost încheiate cele două acte de vânzare cumpărare, terenul nu a ieșit legal din patrimoniul autoarei sale, nu a fost înscris în rolul agricol al autoarei reclamanților, care nu l-a revendicat niciodată și nu se regăsește în actele de reconstituire emise reclamanților în baza Legii 18/1991.
Recursul se impune a fi admis pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, prin decizia de casare nr. 274 din 20 iulie 2007, Curtea a reținut că pentru justa soluționare a pricinii este necesară suplimentarea probatoriului, în special verificarea împrejurării dacă reclamanților li s-a emis titlu de proprietate pentru terenul solicitat și dacă justifică interes în promovarea acestei acțiuni.
La dosarul de recurs au fost atașate titlul de proprietate nr. - din 17 august 2004 pe numele, pentru suprafața totală de 2,4968 ha teren, titlul de proprietate nr. - din 22 iunie 2007, pe numele, pentru suprafața totală de 0,3527 ha teren, precum și expertiza extrajudiciară, care are atașată schița terenului intravilan atribuit familiei, eliberată de Comisia locală de fond funciar.
De asemenea, după reînregistrarea dosarului cauzei la instanța de trimitere, Comisia comunală a atașat copiile titlurilor de proprietate și documentațiile ce au stat la baza eliberării acestora.
Cum însăși instanța de apel a reținut în considerentele deciziei recurate, expertiza, ordonată în rejudecare nu a adus elemente în plus față de expertiza, efectuată în primul ciclu procesual.
De altfel, această expertiză a fost contestată în termen legal, ambele părți din proces solicitând efectuarea unui supliment la lucrare, cereri nejustificat respinse de instanță.
Într-o astfel de pricină, interesul reclamanților este legitimat de reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul pârâților. Cum, în speță, reclamanții au prezentat titlurile de proprietate emise în aplicarea dispozițiilor Legii 18/1991, era necesar a se verifica legitimarea lor procesuală în raport de acestea.
Ambelor părți li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe baza mențiunilor din registrul agricol al comunei din anii 1959-1962, în care parcelele de teren nu sunt perfect individualizate, iar concluzia privind înscrierea în rolul autorilor reclamanților a parcelelor cumpărate de la autoarea pârâților în anii 1947 și 1951 nu a fost fundamentată.
Sub acest aspect, procesele verbale de punere în posesie întocmite ulterior de către Comisia comunală de fond funciar nu sunt pe deplin relevante, iar sentința civilă nr. 10436/2002 a Judecătoriei Botoșani având ca obiect "anulare proces verbal de punere în posesie și obligarea emitere titlu de proprietate" nu are autoritate de lucru judecat.
Mai mult, analiza sumară a titlurilor de proprietate atașate dosarului relevă că totalul parcelelor reconstituite reclamanților este aproximativ egal cu cel din rolul agricol anterior cooperativizării agriculturii, iar parcelele cadastrale au numere și vecinătăți diferite.
Prin urmare, cererea pârâților de verificare a modului de reconstituire a proprietății familiei, incluzând și transferurile către descendenți și eventualele compensări este pe deplin justificată.
Această solicitare a fost constant reiterată de pârâți, atât în obiective, cât și în obiecțiunile formulate la expertiza și înlăturate nemotivat de către instanța de apel.
În cuprinsul celor două acte autentice de vânzare cumpărare invocate de reclamanți parcelele de teren înstrăinate sunt determinate prin întindere și vecinătăți. Prin urmare, acestea pot fi lesne identificate și stabilit regimul lor juridic actual.
Față de cele ce preced, curtea, constatând că Tribunalul nu s-a conformat întocmai îndrumărilor deciziei de casare, iar soluționarea cauzei impune suplimentarea probatoriului cu dovezi ce nu pot fi administrate în recurs, urmează a admite recursul și a casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Instanța de trimitere va stabili, conform dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, obiective clare și precise la care are a răspunde expertul topo-cadastral, ținând cont și de poziția părților.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-5 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr.104 A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/09.11.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
