Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - acțiune în constatare -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA Nr. 344

Ședința publică din 4 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița

JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda

JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela

Grefier - -

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și ambii cu domiciliul în Municipiul S,-, județul S, împotriva încheierii nr. 205 din 20 mai 2009 a Tribunalului Suceava de respingere a cererii de recuzare și împotriva deciziei civile nr. 237 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- și de pârâții cu reședința în -, Calle nr. 3, Spania și domiciliul în municipiul S,-, -. A,. 9, județul S și cu domiciliul în municipiul S,-, -. A,. 9, județul S împotriva deciziei civile nr. 237 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2704 din 26.06.2007 a Judecătoriei Suceavas -a schimbat în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții, și, astfel cum a fost precizată.

S-a constatat că contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1566/4.03.1999 de Biroul Notarului Public încheiat între pârâții și în calitate de vânzători și pârâții și în calitate de cumpărători, având ca obiect vânzarea suprafeței de 295 mp teren identic cu nr. 2292/1176 este un contract simulat prin interpunere de persoane, adevărații cumpărători ai terenului fiind reclamanții.

Pârâții și au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului grădină de 259 mp identic cu 2292/1175 a cotei de părți indivize din parcela de clădire nr. 1668 în suprafață de 217 mp, a parcelei nr. 1668/I și a apartamentului nr. 1 cu subsol, parter, etaj, mansardă și acoperiș cu încăperile numerotate de la 1 la 28, amplasate pe parcela nr. 1668/I din 9248 a comunei cadastrale Sf..

S-a dispus evacuarea pârâților și din apartamentul nr. 1 al imobilului casă situată în S,- B și terenul aferent.

Pârâții și au fost obligați să plătească reclamanților 28952 RON cu titlu de daune și suma de 7532,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că situația de fapt invocată de reclamanți este reală, contractul de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 295 mp fiind un contract simulat prin interpunere de persoane, adevărații cumpărători fiind reclamanții.

S- reținut de asemenea, că imobilul construcție a fost edificat prin contribuția materială a reclamanților care au avansat din Germania diverse sume de bani pârâților, aceștia cunoscând de la început că investiția urmează a fi făcută pe cheltuiala reclamanților, ocuparea de către ei a imobilului fiind astfel abuzivă.

În ce privește cererea privind plata daunelor s-a reținut că reclamanții au efectuat în perioada 2002 - 2004 lucrări în valoare de 87552 lei așa încât, prin scăderea acesteia din valoarea totală de - lei rezultă contravaloarea materialelor și a manoperei de - lei.

Cum nu au putut justifica suma de 28952 lei, recunoscând că au primit de la reclamanți - lei, s-au apreciat incidente dispozițiile art. 998 Cod civil.

Apelul declarat de pârâții și împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr.471 din 12.11.2007 a Tribunalului Suceava.

Recursul declarat de pârâți a fost admis prin decizia civilă nr.44 din 5.02.2008 a Curții de APEL SUCEAVA prin care s-a casat decizia civilă nr.471 din 12.11.2007 a Tribunalului Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 89 al. 2 teza VI Cod procedură civilă.

Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 308 din 23.09.2008 a admis apelul pârâților, a schimbat sentința și a respins acțiunea ca nefondată. Reclamanții au fost obligați să plătească pârâților 5800 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut de către instanța de apel că prima instanță s- pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâți, acestea fiind legal respinse.

În ce privește fondul cauzei s-a reținut că încercarea reclamanților de a dobândi teren în proprietate printr-un contract simulat atrage nulitatea absolută a simulației, ea fiind încheiată în disprețul unor norme juridice imperative, prin fraudarea legii, care interzicea cetățenilor străini dobândirea de terenuri.

Au fost înlăturate susținerile reclamanților privind validarea actului prin modificări legislative intervenite ulterior și prin îndeplinirea cerințelor legale.

Dată fiind netemeinicia cererii de constatare a simulației, instanța a apreciat nefondate și celelalte capete de cerere.

Recursul declarat de reclamanții și a fost admis prin decizia civilă nr. 47 din 19.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA prin care s-a casat în parte decizia în sensul că s-a menținut dispoziția privind admiterea apelului declarat de pârâți. S-a menținut dispoziția privind respingerea ca nefondate a capetelor de cerere din acțiune vizând constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1566 din 4.03.1999 și recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren ce formează obiectul contractului.

S-a menținut de asemenea dispoziția de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți la fond și apel.

Instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu principiul "tempus regit actum", la încheierea actului, cerințele imperative ale legii, sancționate cu nulitatea absolută, care interziceau cetățenilor străini să cumpere terenuri în România n-au fost respectate. Cum frauda la lege constă într-o manevră nelegitimă, făcută cu scopul de a eluda aplicarea unor norme care sunt în mod normal aplicabile, pentru a promova legal unele interese sau a ocoli consecințele legale, care nu convin, este evident că în cauză se invocă propria culpă.

S-a reținut de asemenea că instanța de fond a fost investită cu soluționarea mai multor capete de cerere dintre care unul singur depindea evident de soarta constatării simulației respectiv cel legat de obligarea pârâților la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, celelalte referindu-se la construcția edificată pe terenul care a făcut obiectul contractului simulat. De asemenea, cererea de daune viza, în afara cotei de din construcția aflată pe proprietatea pârâților și cota de aflată deja în proprietatea reclamanților, ca efect al contractului de vânzare cumpărare din 22.01.2001.

S-a apreciat că nu a fost cercetat fondul cauzei în ce privește o parte din capetele de cerere formulate, fiind astfel incidente dispozițiile art. 312 pct.5 Cod procedură civilă.

Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr.237 din 27.05.2009 a admis apelul pârâților și schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de recunoaștere a dreptului de proprietate cu privire la parcela nr.1668/1 și apartamentului nr. 1 cu subsol, parter, etaj, mansardă și acoperiș, cu încăperile numerotate de la 1 la 28, amplasat pe parcela nr. 1668/1 din nr. 9248 a comunei cadastrale Sf..

S- respins cererea privind evacuarea pârâților.

Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților 5000 lei cheltuieli de judecată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Intimații au fost obligați să plătească apelanților 1050 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unui contract de mandat așa cum părțile au încheiat în alte situații și nici a imposibilității morale de preconstituire a unui înscris.

Împrejurarea recunoscută de pârâți că au primit bani de la reclamanți și i-au investit în construcție nu sunt de natură să formeze convingerea că această construcție a fost edificată în numele și pentru reclamanți pentru a le conferi acestora un drept de proprietate.

În ce privește plata daunelor s-a reținut că cererea reclamanților nu se întemeiază pe executarea necorespunzătoare a lucrărilor și că pârâții, deși au recunoscut că au primit o sumă de bani, nu au justificat cheltuirea ei.

Reclamanții au declarat recurs atât împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Suceava cât și împotriva încheierii nr. 205/20.05.2009 prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva magistratului, criticându-le pentru nelegalitate.

În ce privește încheierea de recuzare a arătat că magistratul recuzat și- spus părerea în cauză prin decizia civilă nr. 308 din 23.09.2008 și decizia civilă nr. 560/19.12.2007 Tribunalul Suceava, așa încât au fost încălcate dispozițiile art. 27 al. 1 pct. 7 Cod procedură civilă și art. 24 al. 1 Cod procedură civilă, completul care a soluționat cauza în apel nefiind legal constituit.

În ce privește decizia recurată au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada contractului de mandat invocat în motivarea cererii de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra apartamentului ocupat de pârâți și nici a imposibilității morale de preconstituire a unui înscris, probatoriul administrat în cauză nefiind analizat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.

Au arătat, de asemenea, că în mod greșit instanța de apel a reținut că recunoașterea pârâților privind primirea banilor investiți în construcție nu este de natură a le conferi dreptul de proprietate.

În ce privește capătul de cerere privind evacuarea au arătat că, pentru aceleași considerente, în mod greșit a fost respins.

Pârâții și au declarat recurs asupra deciziei nr.237 din 27.05.2009, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare au arătat că în mod greșit nu au fost înlăturate deficiențele majore ale raportului de expertiză întocmit de expertul, respingându-se cererea de efectuare a unei contraexpertize.

În al doilea rând au arătat că obligarea la plata daunelor este lipsită de temei legal, motivarea fiind contradictorie. Astfel, deși instanța de apel apreciază că raporturile dintre părți nu se circumscriu contractului de mandat, sunt obligați a justifica sumele primite, obligația fiind specifică contractului de mandat.

Examinând recursurile prin prisma motivelor inovate, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea nr. 205 din 20.05.2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr- s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva magistratului pe considerentul că prin decizia civilă nr.47 din 19.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVAs -a casat în parte decizia civilă nr.308 din 23.09.2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată de un complet din care a făcut parte același magistrat, reținându-se că nu au fost analizate toate capetele de cerere.

Este real că prin aceeași decizie s-a apreciat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei de din construcție, a evacuării din același imobil și a daunelor. Din considerentele deciziei rezultă însă că aceste capete de cererea au fost apreciate accesorii cererii principale deși erau incidentale. Ori instanța de apel, care a pronunțat decizia civilă nr. 308 din 23.09.2008 le-a apreciat ca fiind accesorii, respingând acțiunea în totalitate pentru aceleași considerente reținute în argumentarea capătului de cerere privind constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare.

Aceasta nu înseamnă însă că, nepronunțându-se asupra fiecărui capăt de cerere în parte nu și-a spus părerea cu privire la pricina dedusă judecății pentru a fi incidente dispozițiile art. 27 pct. 1 Cod procedură civilă.

Așa fiind, cum decizia atacată a fost pronunțată de o instanță care nu fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, din compunerea acesteia făcând parte un magistrat care și-a spus anterior părerea cu privire la pricină, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.

Față de cele mai sus precizate apreciem că în cauză își au aplicabilitate și dispozițiile art. 6 paragraf 1 din CEDO, referitoare la necesitatea judecării cauzei de către un tribunal imparțial.

În jurisprudența instanței europene, imparțialitatea presupune absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces.

Soluționând cauza în apel în primul stadiu procesual și analizând-o în ansamblul ei magistratul nu oferă aparența de independență și imparțialitate obiectivă impuse de art. 6 paragraful 1, temerile recurenților sub acest aspect fiind justificate.

Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea va casa încheierea nr. 205 din 20 mai 2009 a Tribunalului Suceava și decizia civilă nr. 237 din 27 mai 2009 a aceleiași instanțe pronunțate în dosarul nr-.

Apreciind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea nu va analiza celelalte motive de recurs invocate de părți, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții și ambii cu domiciliul în Municipiul S,-, județul S, împotriva încheierii nr. 205 din 20 mai 2009 a Tribunalului Suceava de respingere a cererii de recuzare și împotriva deciziei civile nr. 237 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- și de pârâții cu reședința în -, Calle nr. 3, Spania și domiciliul în municipiul S,-, -. A,. 9, județul S și cu domiciliul în municipiul S,-, -. A,. 9, județul S împotriva deciziei civile nr. 237 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Casează în totalitate încheierea nr. 205 din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Suceava și decizia civilă nr. 237 din 27 mai 2009 a aceleiași instanțe.

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. apel:; ( decizie )

; ( încheierea de recuzare )

Jud. fond:

Tehnored.

Ex. 2/13.11.2009

Președinte:Plăcintă Dochița
Judecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Suceava