Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 341
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul Municipiul B - prin primar cu sediul în municipiul B,- și de pârâtul Consiliul Județean B cu sediul în B, nr. 1-3 împotriva deciziei civile nr. 44 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani, înregistrată sub nr. 4669/193/ 10 mai 2007, reclamantul municipiul B prin primar a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean la plata sumei de 97.059,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în șapte dosare din materia contenciosului administrativ ( fond la Curtea de Apel Suceava și recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție ).
În motivarea cererii a arătat că dosarele indicate au fost soluționate irevocabil, însă în cursul judecății nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Acestea reprezintă onorarii avocat, taxe de timbru, cheltuieli de transport, diurnă și cheltuieli de cazare, conform decontului și înscrisurilor atașate.
Prin întâmpinare, pârâtul a contestat cuantumul cheltuielilor pretinse. A arătat că procesele respective au fost generate de interpretarea diferită a prevederilor legale privind debitorul contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului. Onorariul de avocat este " nepotrivit de mare " în raport cu gradul de dificultate al cauzelor și munca îndeplinită de acesta, onorariul " de succes " nu se justifică în acest tip de litigii, iar în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 nu trebuie incluse în cheltuielile de judecată cele privind deplasarea și cazarea în Bau nor angajați ai reclamantei, aceasta având a alege între a-și angaja un avocat și a împuternici reprezentanți ori alte persoane, conform art. 5 din nr.OG 119/1999. În cel mai nefavorabil caz, reclamanta ar fi putut împuternici secretarul.
Totodată, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, arătând că, în considerarea caracterului accesoriu al cererii reclamantului, aceasta se impune a fi soluționată de instanța specializată în materia contenciosului administrativ.
Prin cererea separată, înregistrată sub nr. 6163/193/ 22 iunie 2007 la Judecătoria Botoșani, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât pentru obligarea acestuia la plata sumei de 4752,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate în alte trei procese, având obiecte similare, cu aceeași motivare.
Reținând incidența în cauză dispozițiilor art. 998 din Codul civil, art. 274 din Codul d e procedură civilă și art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, prin încheierea ședinței de judecată din data de 10 octombrie 2007, judecătoria a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârât.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 13 noiembrie 2007 cele două cauze au fost reunite, conform art. 164 din Codul d e procedură civilă.
După administrarea probelor, judecătoria prin sentința civilă nr. 6246 din 5 decembrie 2007 admis cererea reclamantului, obligând pârâtul la plata sumei de 101.812,40 lei, cheltuieli de judecată efectuate până la soluționarea irevocabilă a dosarelor Curții de Apel Suceava nr-, -, -, -, -, -, -, -, - și -. Totodată, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 3564,81 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță apreciat că onorariul avocatului este justificat, conform dispozițiilor art. 132-134 din Statutul profesiei de avocat, de complexitatea reală a cauzelor și de valoarea obiectului acestora. Natura amplă a cauzelor a necesitat prezența la procese, pe lângă avocatul ales și a altor împuterniciți ai reclamantului, iar lipsa calității de reprezentant nu a fost invocată în fața instanței de recurs.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând- pentru greșita aplicare a legii. A reiterat excepția necompetenței materiale judecătoriei și solicitarea de aplicare în speță a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
A subliniat că, dincolo de raportul de drept civil stabilit între reclamant și avocatul ales, în ce privește raportul de drept procesual creat față de acesta nu trebuie să suporte onorariul de succes, care nu se justifică față de munca prestată. Culpa sa procesuală în procesele de contencios administrativ trebuie diminuată, întrucât problema de drept în discuție a fost și a rămas controversată, practica judiciară în materie fiind și în prezent neunitară.
Reclamanta s-a opus apelului, susținând că instanța de judecată nu este îndreptățită să reducă onorariul avocatului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995, iar dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă nu mai au aplicabilitate, întrucât nu mai există un tablou al onorariilor minimale ale avocaților
Participarea la Înalta Curte de Casație și Justiție și a altor persoane din aparatul propriu a fost legală, justificată de ipoteza în care s-ar fi invocat nelămuriri privind aspecte economico-financiare specifice.
Prin decizia civilă nr. 80/23.04.2008, Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de pârât și a schimbat parțial sentința atacată, obligând pe pârâtă la plata sumei de 28.198,40 lei în loc de 101.812,40 lei.
Instanța de apel a reținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă, care nu fac referire la vreun grad al culpei părții "căzute în pretenții", aceasta are a plăti cheltuielile strict necesare bunei desfășurări a procesului. Or, într-o astfel de pricină, legea însăși prezumă prin dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 că erau strict necesare potrivit calității reclamantului doar cheltuielile de angajare a unui avocat.
Așadar, cum în toate procesele în discuție reclamantul a fost reprezentat de avocat ales, orice alte cheltuieli efectuate pentru prezența în procese la Înalta Curte de Casație și Justiție a altor persoane exced celor strict necesare, încât nu pot fi puse în sarcina părții adverse.
Prin dispozițiile art. 273 alin. 3 Cod procedură civilă legiuitorul a dat explicit în sarcina judecătorului posibilitatea micșorării onorariului de avocat, dacă acesta este nejustificat de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de acesta.
În speță, "valoarea pricinii" din cele 10 dosare având același obiect, nu constă în valoarea sumelor de bani din deciziile contestate, ci în a se stabili debitorul acestor sume care, oricum, se suportă din bani publici. Cum ambele părți există și funcționează pe bani publici, reprezentanții acestora aveau obligația legală de a avansa doar cheltuielile strict necesare derulării proceselor. Includerea "onorariului de succes" ca parte a onorariului de avocat apare, în contextul dat, ca nepotrivită față de "valoarea pricinii", incompatibilă cu natura cauzei și calitatea părților.
De asemenea, Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată este scutită de plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care l- exonerat pe pârât de plata cheltuielilor de judecată de la prima instanță (reprezentând astfel de taxă, achitată de reclamant) și a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.
Prin încheierea dată în ședința camerei de consiliu la 24.04.2008, Tribunalul Botoșania îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei pronunțate, obligând pe pârât la plata sumei de 10.799,40 lei (în loc de 28.198,40 lei), reprezentând diferența corectă dintre suma solicitată de reclamant, de 101,812,40 lei și cele de 79,561 lei - onorariu de succes și de 10,614 lei cheltuieli de deplasare, cazare și diurnă, ce au fost înlăturate.
Investită cu soluționarea recursului declarat de reclamant, atât împotriva deciziei cât și împotriva încheierii pronunțată de Tribunal, Curtea de Apel Suceaval -a admis prin decizia civilă nr. 343/26 noiembrie 2008, a casat hotărârile atacate și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Reinvestit astfel, Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 44/6 martie 2009 a admis apelul declarat de pârât și a schimbat în parte sentința primei instanțe, obligând pârâtul la plata sumei de 91.198,40 lei (în loc de 101.812,40 lei), menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, reclamantul a făcut cheltuieli neeconomice cu deplasarea și cazarea în Bap ersoanelor din aparatul propriu, câtă vreme avea posibilitatea legală să opteze între delegarea unui avocat sau a unui jurist.
În ce privește onorariul avocatului, incluzând și onorariul de succes, instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile, întrucât în actualele reglementări privind exercitarea profesiei de avocat nu mai există " onorariilor minimale", la care acestea fac trimitere.
Potrivit dispozițiilor art. 132 și 133 din Statutul profesiei de avocat, onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în raport de criterii cum sunt dificultatea, natura și noutatea cauzei, importanța, interesele, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului. Dispozițiile art. 134 din Statut prevăd că onorariile fixe pot fi combinate cu cele de succes.
Problema de drept din dosarele de contencios administrativ în discuție este una controversată, însăși instanța supremă pronunțând soluții diferite (în două dosare similare dat câștig de cauză pârâtei). În acest context, nu se poate aprecia că activitatea avocatului nu a presupus complexitate, constrângeri de timp, iar prin câștigarea proceselor a asigurat avantaje clientului, sumele din deciziile contestate fiind deosebit de importante și oneroase pentru reclamant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, ambele părți din proces, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, reclamantul a criticat excluderea din cuantumul total al cheltuielilor de judecată a sumelor reprezentând cheltuieli de deplasare și cazare a persoanelor din aparatul propriu în B, în vederea participării la judecarea recursurilor, la Înalta Curte de Casație și Justiție. A arătat că reprezentarea și asistarea prin avocat nu exclud prezența părții la proces. Complexitatea cauzelor a presupus nu doar lămurirea unor probleme de drept, ci și a unor aspecte economico-financiare și bugetare, încât prezența secretarului și a directorului economic în echipa de apărare a fost justificată. Pârâtul nu a invocat în fața instanței de recurs excepția lipsei calității de reprezentant a acestor persoane, cum, de altfel, nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu a invocat-o din oficiu, astfel că nici Tribunalul nu o poate analiza în această pricină.
Pârâtul a criticat decizia instanței de apel pentru includerea în cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat a sumelor reprezentând onorariu de succes, în cuantum total de 79.561 lei.
A arătat că ambele instanțe ale fondului nu au analizat culpa procesuală în raport de specificul cauzelor în discuție, generate de măsurile dispuse de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi B, cât și de faptul că prin deciziile nr. 1284/2006, nr. 2673/2007 și nr. 1746/2008 Înalta Curte de Casație și justiție i-a dat câștig de cauză în spețe similare; că instanțele nu au avut în vedere faptul că în cele 10 dosare de contencios s-a dezbătut o singură problemă de drept care, oricât de controversată ar fi, nu justifică suma exagerată pe care reclamanta și-a permis să o plătească avocatului din bani publici, reprezentând salariile unui consiliu juridic cu vechime pe circa 6 ani de activitate; că interpretarea dată dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă este greșită, aspect relevat și de deciziile recente ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, atașate dosarului.
Examinând criticile formulate de părți care, în drept, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Este eronată aprecierea instanței de apel privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, motivat de faptul că în actualele reglementări legale privind exercitarea profesiei de avocat nu mai este prevăzut " onorariilor minimale", la care acestea fac trimitere. Acest text din legea organică nu a fost abrogat, astfel că se impune a fi interpretat și aplicat în speță, prin excluderea sintagmei " potrivit cu cele prezentate în onorariilor minimale", în raport cu reglementările din legea specială privind exercitarea profesiei de avocat.
În acest mod s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2420/2008, stabilind că "art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului".
În aplicarea dispozițiilor legale arătate, la aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Instanța de judecată nu poate controla, direct sau indirect, contractul încheiat de avocat cu clientul său, conform dispozițiilor art. 134 din Statutul profesiei de avocat.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, în sarcina părții "căzute în pretenții", cum este cazul în speță, instanța are însă posibilitatea de a micșora acest onorariu, analizând, la cerere, proporționalitatea sa cu volumul de muncă depusă efectiv în cauză, pe baza elementelor menționate.
Interpretarea contrară ar fi de natură să împiedice accesul liber la justiție al părții obligate la astfel de cheltuieli, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru sancționarea unor eventuale abuzuri de drept.
În speță, prin contractele de asistență juridică încheiate de reclamant cu avocatul ales, cocontractanții au stabilit onorarii forfetare, în cuantum total de 10.750 lei și onorarii de succes, de 4%, în cuantum total de 79.561 lei.
Cu referire la natura juridică a onorariului de succes practica judiciară este neunitară. Prin decizia nr. 9043/9 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a stabilit că "o asemenea cheltuială nu este imputabilă părții căzute în pretenții, constituind recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat în cauză, cu vădit caracter voluntar" din partea părții promitente.
În cauză, la stabilirea proporționalității dintre suma pretinsă de reclamant drept onorariu avocat și volumul de muncă presupus de pregătirea apărării, se impune a se avea în vedere faptul că cele 10 dosare în discuție au avut ca obiect spețe similare, privind interpretarea acelorași dispoziții legale, pentru stabilirea debitorului contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului.
, problema de drept a fost una complexă, controversată, aspect relevat și de faptul că însăși instanța de recurs a pronunțat soluții diferite, ceea ce a determinat reclamantul să apeleze la serviciile unui avocat.
Față de calitatea părților, de autorități publice, din această perspectivă se impune a fi apreciată și culpa pârâtului, care a acționat în aplicarea acelorași dispoziții legale.
În considerarea acestor elemente, Curtea apreciază că suma reprezentând onorariu de succes nu-i poate fi imputată pârâtului, nefiind o cheltuială strict necesară bunei desfășurări a judecății în cele 10 procese, acesta având a achita onorariul forfetar stabilit prin contractele de asistență juridică încheiate de reclamant, cu care, de altfel, a fost de acord.
Cu referire la cheltuielile efectuate de reclamant cu deplasarea persoanelor din aparatul propriu la Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că instanța de apel a făcut corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 274 (1) Cod procedură civilă și ale art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Este de principiu că reprezentarea și/sau asistarea unei părți în judecată prin avocat nu exclude prezența părții la termenele de judecată, iar primarul poate împuternici o persoană cu studii juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primăriei să reprezinte în instanță interesele unității administrativ-teritoriale, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001.
La stabilirea cuantumului "cheltuielilor necesare" bunei desfășurări a procesului, pe baza elementelor arătate, se impune însă a fi avute în vedere dispozițiile legii speciale, aplicabilă ambelor părți din proces, care, prin art. 21 alin. 3, dă posibilitatea primarului să împuternicească fie o persoană cu studii juridice superioare din aparatul propriu, fie un avocat.
Sub acest aspect, nu are relevanță în prezenta cauză faptul că în fața instanței de recurs nu s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a angajaților prezenți ai reclamantului.
Așadar, faptul că primarul, deși a optat, în sensul alin. 3 al art. 21 din Legea nr. 215/2001, pentru angajarea unui avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, a delegat și alte persoane care să fie prezente la proces în același scop, nu-i poate fi imputat pârâtului, în acest sens fiind și dispozițiile cuprinse în alineatul 4 al aceluiași articol din lege, potrivit cărora "unitățile administrativ-teritoriale au dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului".
Pregătirea apărării presupune, de regulă, o muncă de echipă, respectiv a avocatului ales și a părții, care îi furnizează datele și informațiile solicitate cu privire la speță. Prin urmare, implicarea unor specialiști din aparatul propriu al reclamantului în derularea proceselor purtate cu pârâtul este una firească, specifică raporturilor lor de muncă.
În considerarea celor ce preced, curtea urmează a admite recursul declarat de pârât și a modifica parțial decizia atacată, înlăturând din cuantumul total al cheltuielilor de judecată la care acesta a fost obligat suma reprezentând onorariu de succes. Totodată, va fi respins, ca nefondat recursul declarat de reclamant.
În ce privește cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, aceasta nu va fi primită, întrucât încă din 16.09.2009 (fila 21 dosar) Curtea s-a pronunțat în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, pretențiile deduse judecății vizând venituri publice, încât părțile nu datorează o astfel de taxă.
Prin urmare, pentru recuperarea sumei deja achitate cu acest titlu, partea are a urma procedura prevăzută de dispozițiile legii speciale.
Față de cele ce preced, Curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul B - prin primar cu sediul în municipiul B,-, județul B împotriva deciziei civile nr. 44 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean B cu sediul în B, nr. 1-3, județul B, împotriva deciziei civile nr. 44 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Modifică parțial decizia atacată, în sensul că obligă pârâtul Consiliul Județean B să plătească reclamantului Municipiul B - prin primar suma de 11.637,40 lei în loc de 91.190,40 lei.
Respinge ca nefondată cererea pârâtului Consiliul Județean de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/23.11.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
