Fond funciar. Speta. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 444
Ședința publică din 29 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 876/A din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria T - prin primar și Prefectura Județului T, pentru fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă doamna avocat pentru reclamanții recurenți lipsă și doamna consilier juridic pentru pârâții intimați, lipsind pârâta intimată Prefectura Județului
PROCEDURA COMPLETĂ.
Recursul declarat în termen, legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin Serviciul de registratură al instanței, întâmpinare formulată de pârâta intimată Primăria Municipiului T, prin primar, un exemplar fiind comunicat azi reprezentantei reclamanților recurenți.
Doamna avocat pentru reclamanții recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil, Decizia nr. 56 din 14.01.2009 a Curții Constituționale.
Doamna consilier juridic pentru pârâta intimată Primăria Municipiului T depune la dosar delegație de reprezentare.
Nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Doamna avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului reclamanților astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. Apreciază că sunt incidente în cauză disp. art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Doamna consilier juridic pentru pârâta intimată Primăria Municipiului T solicită respingerea recursului, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA,
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 876/A din 12.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr. 9863 din 06.08.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului T prin Primar și Prefectura Județului T prin Prefect.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care respins acțiunea reclamanților, prin care au solicitat obligarea pârâtei Primăria Municipiului T să propună Prefectului emiterea ordinului pentru acordarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 340 mp aferent construcției, înscris în CF nr. 3536, în baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 - republicată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, rezumându-i motivarea, că nici Legea nr. 112/1995 și nici Legea nr. 18/1991 nu prevăd posibilitatea ca reclamanta să dobândească de drept și terenul aferent imobilului construcției, având în vedere principiul de drept potrivit căruia "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debum" (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem).
Prin apelul declarat în cauză, reclamanții apelanți au solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii lor, arătând că potrivit art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 33 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr. 20/1996, cumpărătorii construcției devin, în virtutea legii, proprietari și ai terenurilor aferente acestora, diferența rămânând în proprietatea statului.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamanților, pentru considerentele ce succed.
Dispozițiile art. 9 din L 112/1995 se referă numai la vânzarea apartamentelor fară nici o referire la terenul aferent acestora.
În spetă nu sunt aplicabile disp. art. 23 din L 18/1991 aceastea referindu-se la proprietatea cooperatorilor sau moștenitorilor acestora fiind de constatat că alin. 1 al art. de lege menționat face referire atat la,terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești" precum si la,curtea si gradina din jurul acestora",prin urmare legiuitorul a avut în vedere două noțiuni distincte, neputându-se extinde noțiunea de teren aferent asupra curții si grădinii casei de locuit.
Disp. art. 26 alin. 3 din L 112/1995 dispun in mod clar ca,suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 12.12.2. în posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor rămân în proprietatea statului", in timp ce disp. art. 37 din Normele metodologice de aplicare a L1 12/1995 prevăd ca,se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 alin.3 din L 112/1995".
De remarcat că în vechea reglementare a art. 33 din Normele metodologice de aplicare a L1 12/1995 se prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasată construcția se dobândește în condițiile art. 35 alin. 2 din L 18/1991, insa după republicare aceasta dispoziție legală a fost înlăturată, ceea ce prohibitează aplicarea ei prin analogie, fiind cunoscut că argumentul de interpretare logica prin metoda analogiei este uzitat pentru rezolvarea "lacunelor legii" realizându-se prin aplicarea prin analogie a normelor din materia dreptului civil edictate pentru cazuri asemănătoare, ceea ce în speță nu este îngăduit intrucat nu ne aflam in prezenta unei astfel de situații -, lacune a legii"-, fiind de observat ca actuala reglementare - dispozițiile art. 9, ale art. 21 ca si ale art. 26 alin. ultim apartenente Legii nr. 112/1995 precum si dispozițiile art. 37 din normele metodologice de aplicare a acestui act normnativ - prevede în ce condiții se poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării.
Interpretarea teleologica a textelor de lege anunțate permite concluzia că dreptul de proprietate ce poarta asupra terenurilor aferente apartamentelor care nu se restituie fostilor proprietari in natura, se dobândește de către chiriașii titulari ai contractului de închiriere, in urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare ca si construcția, cu plata prețului aferent.
Așadar, invocarea de către reclamanții recurenți a aplicabilității dispozițiilor Legii nr. 18/1991 coroborate cu cele ale Legii nr. 85/1992 în regim analogic, nu poate constitui un argument in susținerea pretențiilor acestora câtă vreme interpretarea teleologica si sistematica a dispozițiilor din materia regimului juridic a imobilelor cu destinația de locuințe trecute in proprietatea statului îngăduie identificarea modalității de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului in special și construcției în general.
În plus deși în vechea reglementare - art. 33, din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 - se dispunea ca dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor - poziționat sub aceste constructii, cu alte cuvinte perimetrul strict al terenului pe care sunt edificate construcțiile - se dobândește in temeiul art. 35 alin. 2 din Legii nr. 18/1991, insa după republicarea acestui act normativ prevederea menționata a fost înlăturată, ceea ce relevă că însuși legiuitorul a înțeles să reglementeze într-o alta modalitatea aceasta situație.
Nici ulterior - prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 - nu s-a inserat vreo dispoziție din care sa rezulte ca prevederile art. 23 si 26 apartenente Legii nr. 18/1991 s-ar aplica si cu privire la terenurile aferente construcțiilor cumpărate in temeiul Legii nr. 112/1995.
La data intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991, locuințele vizate ulterior de Legea nr. 112/1995 se aflau in proprietatea statului iar nu in proprietatea unor persoane fizice, dobândite prin vreuna din modalitățile expres prevăzute de alin. 2 si 3 ale art. 38 din Legea nr. 18/1991.
În circumstanțele date - configurate de dispozițiile Legii nr. 18/1991 precum si de cele ale Legii nr. 112/1995 - care nu îngăduie reclamanților - apelanți sa dobândească de drept in proprietate si terenului aferent construcției obiect al contractului de vânzare - cumpărare așa cum s-a arătat, coroborat principiului de drept potrivit caruia, " s-a constatat ca hotărârea pronuntata de prima instanta este temeinică și legală.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei Primăria Municipiului T să propună Prefectului emiterea ordinului pentru acordarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 340 mp, aferent construcției.
Reclamanții recurenți și-au motivat în drept recursul cu disp. art. 304 pct. 9 și cu prevederile Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 18/1991, arătând că, potrivit art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 și potrivit art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, cumpărătorii construcției dobândesc odată cu cumpărarea construcției, în virtutea legii, și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, care asigură folosința normală a construcției.
În același sens, recurenții au invocat și disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 și art. 23 alin. 2, art. 36 alin. 2, 4, 6 din Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinare ( 28), pârâta Primăria Municipiului Tas olicitat respingerea recursului reclamanților, argumentând că vechea reglementare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în art. 33, prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (devenit art. 36 alin. 2 după republicarea Legii nr. 18/1991, însă, după republicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, această prevedere a fost înlăturată, astfel că nu mai poate fi aplicată prin analogie.
Pârâta intimată a mai susținut că, din interpretarea sistematică art. 9, 21 și 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și a art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția.
În urma examinării deciiei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. ale Legii nr. 112/1995, ale Normelor metodologice de aplicare acestei legi și ale Legii nr. 18/1991 - republicată, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, soluția respingerii apelului lor fiind corectă, însă cu substituirea motivării celor două instanțe.
Astfel, Curtea reține că, așa cum rezultă din acțiunea introductivă reclamanții au solicitat, în baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 - republicată, obligarea pârâti Primăria Municipiului T să propună Prefectului emiterea ordinului pentru acorarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, înscris în CF 3536.
Într-adevăr, așa cum au reținut ambele instanțe, art. 33 din Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995 aprobate prin nr.HG 20/1996 prevedea că "În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (devenit art. 36 alin. 2 după republicarea legii nr. 18/1991), însă această prevedere a fost înlăturată, stabilindu-se prin art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 112/1995, republicată în baza art. II din HG nr. 11/1997, că "În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra
terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege".
Or, textul art. 26 alin.ultim din Legea nr. 112/1995 prtevede că "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor legale mai sus menționate, prin prisma principiului de logică al terțului exclus (tertium non datur) rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 din Legea nr.18/1997, care se referă la alte situații.
Totodată, este de observat că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr.56/2009 cu privire la constituționalitatea legii pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, decizie în care se arată că "odată cu imobilele - clădiri înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 - au fost înstrăinate și terenurile aferente, motiv pentru care ele nu pot face obiectul restituirii în natură, ca măsură reparatorie, ci doar prin echivalent".
Mai mult decât atât, interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr.112/1995 și Normelor metodologice de aplicare a acestei legi (aplicabile speței) impune luarea în considerare și a altor acte normative care reglementează situația juridică a unor terenuri aferente construcțiilor.
Astfel, și în cazurile prevăzute de art. 36 al.2 din legea nr.18/1991 republicată și de art.10 din Legea nr.85/1992, legiuitorul a înțeles să transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor, fără plată, așa încât intenția legiuitorului a fost aceea de a nu face o discriminare a dobânditorilor construcțiilor în baza Legii nr.112/1995.
Prin urmare, având în vedere că reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtei Primăria Municipiului T să propună Prefectului emiterea ordinului pentru acordarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, în baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care are în vedere alte situații, iar nu constatarea dobândirii acestui drept în virtutea legii, în baza art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, republicate în baza art. II din HG nr. 11/1997, texte de lege pe care recurenții le-au invocat în apel, Curtea apreciază că sunt corecte soluțiile de respingere a apelului și a acțiunii, cu substituirea motivării lor, urmând a respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 876/A din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 30.04.2009
Tehnored., 2 ex./18.05.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
