Obligație de a face. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 442
Ședința publică din 29 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL T, prin Primar, și Consiliul Local T împotriva deciziei civile nr. 116/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, pentru obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna consilier juridic pentru reclamanții recurenți și doamna avocat pentru pârâta intimată.
PROCEDURA COMPLETĂ.
Recursul este declarat în termen, legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța care atestă achitarea onorariului de avocat.
Reprezentanta intimatei depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind formulate alte cereri, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Doamna consilier juridic pentru recurenți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, admiterea apelului și în fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Solicită să se ia act că în cuprinsul cererii de recurs, solicitarea de respingere a acțiunii reprezintă o eroare materială, întrucât în realitate se solicită admiterea acțiunii, conform concluziilor orale de azi.
Doamna avocat pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată;
Prin sentința civilă nr. 11419/23.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Municipiul T, prin Primar, și Consiliul Local T împotriva pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la desființarea construcției ilegal executate și aducerea la situația inițială a imobilului din T, nr. 44,.2, iarîn caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să execute lucrările menționate, pe cheltuiala pârâtei.
În motivare s-a arătat că, în temeiul art. 26 din Legea nr. 50/1991, pârâta a fost sancționată contravențional deoarece a construit fără autorizație o terasă la imobil.
Pârâta nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, respectiv nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construcție până la data de 13.07.2007.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 50/1991.
În baza procesului-verbal de contravenție nr. 29/113, încheiat la data de 13.03.2007 de Primăria Municipiului T, pârâta a fost sancționată cu o amendă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit.a) din Legea nr. 50/1991 republicată.
În sarcina pârâtei s-a reținut că, în luna noiembrie 2006, executat lucrări de construire a unei terase, cu o lățime de 1,70, sprijinită pe stâlpi de beton armat, pe lungimea balconului de la etajul I al imobilului din T, nr. 44,.2.
Prin același proces-verbal de contravenție, pârâta a fost obligată să intre în legalitate până la data de 13.07.2007, prin desființarea construcției executate ilegal.
Conform procesului-verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 24.09.2007, situația de fapt este neschimbată.
Conform art.1 din Primul protocol adițional la Convenție, orice limitare a dreptului de proprietate trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei.
Din expertiza în construcții executată în cauză de expertul rezultă că etajul 1 al apartamentului nr. 2 din T, nr. 44, proprietatea pârâtei și a soțului său, este prevăzut din construcție cu trei balcoane, câte unul pentru fiecare dintre cele trei laturi libere ale construcției.
Aceste balcoane sunt evidențiate în documentația tehnică pe baza căreia au fost eliberate certificatul de urbanism nr. 134/1.08.1991 și autorizația de construcție nr. 8/2002.
Totodată, expertul a stabilit că, din construcție, toate cele trei balcoane au fost unite și incluse într-o terasă continuă cu lățimea de 1,35.
Actuala terasă a fost executată la înălțimea prevăzută în documentație, iar expertul a concluzionat că s-a respectat amplasamentul pentru cele trei balcoane.
Singura abatere față de prevederile documentației pe baza căreia au fost eliberate certificatul de urbanism și autorizația de construcție se regăsește la al doilea balcon, de pe latura lungă a construcției, unde s-a modificat lungimea proiectată și autorizată.
Expertul a precizat că au fost finalizate în totalitate lucrările la structura de rezistență a acoperișului terasă și că lucrările la acoperișul terasă și la fațada parterului au fost executate în urmă cu 4 ani.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarațiile martorilor, a reținut prima instanță,
Probele contrazic starea de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție, unde s-a consemnat că terasa pentru care nu există autorizație de construcție a fost executată și finalizată în noiembrie 2006.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că obligarea pârâtei la demolarea terasei în litigiu doar pentru că nu a atacat procesul-verbal de contravenție reprezintă sarcină excesivă și disproporționată, care nu justifică privarea sa de proprietate și este contrară art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție.
Împotriva sentinței civile nr. 11419/23.09.2008 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții, care a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr. 116/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Tribunalul Timișa reținut că temeiul de drept este justificat și reținut corect de prima instanță potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României care prevede că drepturile și libertățile cetățenilor sunt aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu celelalte convenții și tratate în care România se regăsește ca parte.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat de asemenea, arătând că în astfel de situații instanța trebuie să decidă bazându-se pe rațiunea economică a desființării construcțiilor de la caz la caz.
În speță construcția executată s-a făcut conform documentației cu excepția unei singure abateri nerespectându-se lungimea unuia dintre balcoane, ceea ce nu justifică desființarea construcției în această ipostază.
Împotriva deciziei civile nr. 116/16.02.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamanții Municipiul T, prin Primar, și Consiliul Local
În motivarea recursului s-a reținut că pârâta a executat în noiembrie 2006, fără a deține autorizație de construire, o terasă la nivelul etajului 1 al imobilului, fapt constatat prin procesul-verbal de construcție, pe care pârâta nu l-a contestat, achitând și amenda contravențională.
Pe de altă parte însă, nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar în acest caz se impune desființarea lucrărilor efectuate, conform art. 28 alin. 3și art. 32 din Legea nr. 50/1991.
S-a mai susținut că nu se poate invoca în speță art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se reține că desființarea construcției ilegal executate este o sarcină excesivă, din moment ce pârâta nu a formulat plângere contravențională.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
Pârâta nu a formulat întâmpinare la recurs, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Nu se poate reține aplicabilitatea motivelor de modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
Instanța de apel nu a interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat natura acestuia.
De asemenea, a făcut o aplicare și o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță.
Măsura desființării terasei nu se impune în condițiile art. 28 al. 3 și art. 32 din Legea nr. 50/1991, întrucât nu se confirmă în totalitate cele reținute prin procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că într-adevăr la nivelul etajului 1 al imobilului s-a construit o terasă în locul celor trei balcoane distincte pentru fiecare latură.
Pe de altă parte însă, prin același raport de expertiză, confirmat și de înscrisuri și de martori, s-a stabilit că lucrările respective s-au efectuat și finalizat în 2004, iar nu în 2006, cum eronat s-a reținut prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, expertul a stabilit că cele trei balcoane au fost prevăzute în documentația ce a stat la baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire emise pentru întreaga construcție.
Toate cele trei balcoane, a arătat expertul, au fost incluse în actuala terasă, care a fost executată împreună cu întreaga construcție, respectând amplasamentul balcoanelor, înălțimea și lățimea, modificându-se doar lungimea balconului de pe latura lungă a construcției.
Corect s-a reținut că demolarea terasei doar pentru faptul că pârâta nu atacat cu plângere procesul-verbal de contravenție ar reprezenta o sarcină excesivă și disproporționată față de situația reală de la fața locului, constatată prin expertiză, care infirmă în cea mai mare parte constatările procesului-verbal.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții Municipiul T, prin Primar, și Consiliul Local T împotriva deciziei civile nr. 116/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 Cod pr. civ. va obliga reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.666 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL T, prin Primar, și Consiliul Local T împotriva deciziei civile nr. 116/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Obligă reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.666 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 11.05.2009
Tehnored., 2 ex./20.05.2009
Tribunalul Timiș, Judecători: ,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
