Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 08.11.2007
DECIZIA CIVILĂ nr.13
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T prin PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.1900/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul intimat și consilier juridic pentru pârâtul apelant Consiliul Local al Municipiului T prin Primarul municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtului apelant Consiliul Local al Municipiului T prin Primarul municipiului T, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris și schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.
Avocat, în reprezentarea reclamantului intimat, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe, iar pe cale de excepție să se constate că partea care a formulat apelul nu are calitate procesuală pasivă și, deci, nu putea formula prezentul apel, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța nr.-/23.11.2007 reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei.
În replică, reprezentanta pârâtului apelant solicită respingerea excepției, arătând că apelul a fost formulat de instituția pârâtă întrucât Comisia locală de fond funciar cu are calitate procesuală în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.1900/26.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâtul Primarul municipiului T să emită o dispoziție prin care să statueze asupra notificării înregistrate la instituția pârâtă sub nr.589/06.11.2001 dar a respins ca nefondat cererea aceluiași reclamant pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2903/30 la data de 03.04.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului T și Comisia Municipală de Fond Funciar T ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. - din 13.03.2007, comunicată în data de 19.03.2007, emisă de pârâta 2 - Comisia Municipală de Fond Funciar T prin care a fost respinsă notificarea cu nr. 589/06.11.2001 înregistrată la Primăria Municipiului T sub nr. -; să se dispună obligarea pârâtului 1 - Primarul Municipiului să emită o decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a terenului situat în T, înscris în CF nr. 21 T și CF ind. nr. 9556 T, în cotă de 5740/- părți.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin Notificarea nr. 589/06.11.2001, înregistrată la Primăria Municipiului T, a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului situat în T, înscris în CF nr. 21 T și CF ind. nr. 9556 T, în cotă de 5740/- părți la care este îndreptățit.
Cu toate că notificarea a fost formulată în temeiul Legii nr.10/2001, Primăria municipiului T - Comisia Municipală de Fond Funciar, cu adresa nr. - din 13.03.2007 i-a comunicat că notificarea este respinsă în temeiul unul alt act normativ, respectiv Legea nr.1/2000, modificată și completată.
De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, asupra cererii de restituire în natură a imobilului în speță să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată Primarul Municipiului T și nu Comisia Municipală de Fond Funciar
Prin urmare, pe lângă faptul că cererea a fost respinsă în temeiul unui alt act normativ decât cel în temeiul căruia s-a formulat notificarea, hotărârea atacată, raportat la temeiul de drept al cererii, este emisă și de o autoritate necompetentă, respectiv Comisia Municipală de Fond Funciar T, situație în care acesta este nulă absolut, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a arătat că a notificat pârâtul 1, potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr. 10/2001, prin notificarea nr. 589/06.11.2001, înregistrată la Primăria Municipiului T sub numărul supra arătat, în vederea restituirii în natură a imobilului în litigiu. Ori, deși notificarea a fost depusă în data de 06.11.2002, pârâtul a nu a răspuns nici până la această dată solicitării reclamantului, cu toate că aceasta obligație decurge din lege.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Consiliul Local al Municipiului T - Comisia Locală de Fond Funciar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș în soluționarea prezentului litigiu, competență materială având Judecătoria Timișoara.
În motivare, pârâtul arată că, având în vedere faptul că pe rolul Judecătoriei Timișoara se află dosarul nr-, cu termen de judecată la data de 24.04.2007, solicită conexarea dosarului nr- la dosar nr- aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Pârâtul anexează prezentei citația din dosar nr- precum și copia acțiunii introductive formulată de către reclamant înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 03.04.2007.
Prin întâmpinarea depusă Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Comisia Locală de aplicare a Fondului Funciar a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind în principal inadmisibilă și prematur introdusă și în subsidiar netemeinică și nelegală.
În motivare, pârâtul a arătat că cererea formulată de către reclamant este prematur introdusă invocând excepția inadmisibilității și cea a prematurității cererii de chemare în judecată, în acest moment, întrucât potrivit disp.art.53 alin 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată prin Legea nr. 247/2005, împotriva Hotărârii Comisiei Locale de Fond Funciar se formulează contestație care se soluționează de către Comisia Județeană de Fond Funciar, care potrivit art.52 alin. 1 din aceeași lege este autoritatea publică cu activitate administrativă jurisdicțională. Potrivit art.53 alin 2 din aceeași lege, împotriva Hotărârii Comisiei Județene se poate formulat plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii județene.
Or, în acest moment, reclamantul nu a mai urmat procedura prevăzută de lege, ci a atacat hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar fără să fi formulat contestația către Comisia Județeană de Fond Funciar, ceea ce nu poate duce decât la respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și evident ca fiind prematur formulată pe rolul instanțelor judecătorești.
Pârâtul a mai arătat că reclamantul a depus notificare la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 6222/2002 prin care solicită restituirea în natură a cotei de 5740/- părți din pășunea comunală înscrisă în CF nr. 21 T și menționată sub A5 din CF ind. 9556. După ce dosarul administrativ a fost completat cu toate actele solicitate, în cadrul ședinței Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din data de 17.03.2006, a fost analizată cererea formulată de reclamant, respingându-i-se notificarea, deoarece conform referatului de la Serviciul Agricol al, pășunea comunală a fost reconstituită și trecută în proprietate privată a Municipiului T în baza Legii nr. 18/1991.
Prin referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, înregistrat sub nr. -5583/27.03.2006, constatând că terenul revendicat face parte din pășunea comunală, situată în extravilanul Municipiului T, conform referatului Direcției Urbanism din data de 27.03.2006, s-a propus înaintarea cererii de restituire în natură a terenului Comisiei locale de Fond Funciar, deoarece imobilul revendicat face obiectul Legii nr. 18/1991.
În cadrul ședinței Comisiei Municipale de Fond Funciar din data de 21.02.2007 a fost analizată notificarea formulată de și fost respinsă cererea, întrucât solicitarea de restituire a cotei părți din pășunea comunală, administrată și exploatata sub forma asociativă în devălmășie, nu intra sub incidența art.26 din Legea nr. 1/2000, modificată și completată ( potrivit pct.28, Titlul VI al Legii nr. 247/2005).
S-a mai arătat faptul că, potrivit art.8 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art.8.1 și 8.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 " nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților de la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulteriore și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare", iar conform art.8.1 "nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților ( inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale ), indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării și nici terenurile a căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare".
De asemenea, conform art.8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 "în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin.1 art.8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin 2 din Titlul nr. 1 din Legea nr. 247/2005 cui modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării comisiilor comunale orășenești și municipale constituite potrivit legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare".
În probațiune au fost depuse următoarele acte: notificare din 06.10.2001; adresa nr. -/13.03.2007; extras CF nr. 9556 T; adresa nr. --/16.03.2007; adresa nr. -463/17.04.2007; sentința civilă nr. 1578/17.12.2004 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar nr. 5355/C/2004; decizia civilă nr. 864/A/08.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 1982/C/2005; decizia nr. 9125/11.11.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 7973/2005; decizia nr. 2928/17.03.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 27751/2005; decizia civilă nr. 1307/30.05.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Civilă în dosar nr. 2367/C/2005; sentința civilă nr. 1373/17.12.2004 pronunțată în dosar nr. 4122/C/2004 de Tribunalul Timiș; dosarul administrativ, sentința civilă nr. 6770/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-; Dispoziția nr.1292/16.04.2007, Dispoziția nr. 997/12.03.2007.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul, a solicitat inițial, printr-o formulare confuză și întemeiată pe două legi speciale de reparație ( legea nr.10/2001 și, respectiv legea nr.18/1991) atât obligarea Primarului Municipiului T să emită o dispoziție prin care să îi răspundă notificării remise în anul 2001 cât și constatarea nulității absolute a hotărârii nr. -/13.03.2007 emisă de Comisia Municipală De Fond Funciar Ulterior, a depus la dosar, pentru termenul de judecată din data de 30 mai 2007 o declarație autentificată sub nr. 654/28.05.2007 la BNP prin care a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr. -/13.03.2007 emisă de Comisia Municipală De Fond Funciar în care pârâții au renunțat a mai invoca excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea acestui petit.
Totodată, văzând că declarația de renunțare îndeplinește cerințele legale ( fila 109 ), instanța în temeiul art. 246.pr.civ. va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea primului capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii nr. -/13.03.2007 emisă de Comisia Municipală De Fond Funciar T, urmând a se preocupa numai de petitul întemeiat pe dispozițiile legii nr.10/2001,vizând obligarea pârâtului Primarul Municipiului T, în calitate de reprezentant al entității învestită cu soluționarea notificărilor să emită o dispoziție prin care să statueze asupra notificării remisă unității deținătoare de către reclamant sub nr. 589/06.11.2001.
Prin sentința civilă nr.6770/22.06.2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului (la data de 25.09.2007) s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr. -/13.03.2007 emisă de Comisia Municipală De Fond Funciar T, prin care a fost respinsă notificarea adresată de reclamant cu nr. 589/6.11.2001 pe considerentul că aceasta a fost soluționată de o autoritate necompetentă, respectiv de către Comisia Municipală De Fond Funciar T, când, în realitate cel care trebuie să se pronunțe asupra notificării amintite era Primarul Municipiului T, în calitate de reprezentant al entității învestită cu soluționarea notificărilor remise în temeiul legii nr.10/2001.
Instanța reține astfel că, prin mai multe hotărârii judecătorești rămase irevocabile, s-a stabilit că terenul înscris în CF col 21 și CF ind. 9556 T (cota de 5740/- părți fiind solicitată de reclamant prin notificare), face obiectul de reglementare al legii nr.- și nu al legii fondului funciar nr.18/1991 (a se vedea, spre exemplu, Decizia civilă nr. 2928/17.03.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 27751/2005 și în care obiectul litigiului era cota de 2262/- și, respectiv 1487/- părți din același CF col 21 T). Ori, din moment ce s-a stabilit că pentru anumite cote-părți din același-imobil teren, legea aplicabilă este cea cu nr.10/2001, fiind sustras astfel sferei de aplicare a legilor fondului funciar, instanța nu ar putea, într-o hotărâre ulterioară, să supună o altă cotă-parte din același teren, unui alt regim juridic. Și aceasta pentru că, problema de drept în discuție a fost rezolvată prin alte hotărâri irevocabile, iar soluția dată (în sensul că terenului în discuție îi este aplicabilă legea reparatorie nr.10/2001, nefiind incidente dispozițiile art.8 din același act normativ) se impune instanței ca un efect pozitiv al puterii lucrului judecat.
în care apărările pârâților în sensul că terenul în litigiu se sustrage sferei de reglementare a legii nr.10/2001 urmează a fi înlăturate pentru argumentele mai sus arătate.
Pe cale de consecință, observând că notificarea remisă de reclamant în anul 2001 nu a fost soluționată încă printr-o dispoziție motivată și că a expirat demult termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 din legea nr.10/2001 republicată. Acest termen nu trebuie interpretat ca fiind un termen de recomandare, ci ca unul imperativ, având în vedere scopul și rațiunea adoptării legii nr.10/2001 și anume de a înlătura prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de către stat, înainte de anul 1989. Ca atare, este evident că și acest termen, ca de altfel, toate dispozițiile neclare din mai sus amintita lege, se vor interpreta în favoarea persoanei notificatoare, îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ indicat. Orice altă calificare ar duce la deturnarea finalității urmărite de legiuitor, având drept urmare tergiversarea soluționării echitabile a cererilor formulate în baza legii nr.10/2001 prin retrocedarea în natură a imobilelor revendicate, sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin stabilirea dreptului persoanei îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de aceiași lege, prin corelație cu Titlul VII al legii nr. - și care stabilește regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.
A admite teza contrară, a caracterului de recomandare a termenului de 60 de zile ar crea posibilitatea pentru entitatea învestită cu soluționarea notificării să amâne în mod culpabil și nejustificat emiterea deciziei, au, după caz a dispoziției prevăzute de art.25 din legea nr.10/2001 republicată. Pe de altă parte, nu se poate determina cu precizie semnificația tăcerii entității învestită cu soluționarea notificării, având în vedere lacunele de reglementare existente în legea nr.10/2001, însă, unde legea nu distinge, nici noi nu putem și nu trebuie să distingem. Reclamantul este îndreptățit, în fața refuzului pârâtului de a soluționa cererea în temeiul legii nr.10/2001 (indicat expres de petiționar în notificare) de a se adresa instanței de judecată, în virtutea principiului constituțional al liberului acces la justiție( consfințit, de altfel, și de art. & din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv de a obliga entitatea învestită cu soluționarea notificării, căreia i-a fost remisă notificarea, să o soluționeze prin emiterea dispoziției motivate prevăzută de lege.
În concluzie, față de atitudinea pârâtului Primarul Municipiului T, în calitate de reprezentant al entității învestită cu soluționarea notificărilor, de a refuza emiterea deciziei, în mod nejustificat, se impune obligarea acestuia, să emită o dispoziție prin care să statueze asupra notificării remisă de reclamant unității deținătoare sub nr. 589/6.11.2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului T ca reprezentant al Consiliului Local T, solicitând schimbarea ei și în consecință respingerea acțiunii.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că instituția pârâtă nu poate fi obligată la emiterea unei dispoziții la notificarea ce i-a fost adresată de reclamant în baza Legii 10/2001 întrucât a făcut deja acest lucru prin adresa nr.-5583/27.03.2006 prin care respectiva notificare a fost direcționată la Comisia de Fond Funciar din cadrul Primăriei T, procedură despre care reclamantul a fost ulterior încunoștințat.
Comisia locală de fond funciar a respins notificarea reclamantului cu motivarea că imobilul în litigiu nu face obiectul art.16 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Același imobil a mai fost solicitat de reclamant și în baza Legii 193/2001, motiv pentru care - în accepția apelantului pârât - rezultă că se cunoaște faptul că el nu face obiectul Legii 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Fiind invocată de către intimată lipsa calității procesuale active a apelantei și procedând la examinarea ei, Curtea constată că este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare deoarece Consiliul Local T reprezentat de pârâtul Primarul municipiului T are abilitatea legală de a sta în proces prin reprezentanții săi, fiind organul deliberativ care emite acte de dispoziție cu privire la patrimoniul comunictății.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
Discuția părților adverse în dosarul de față se poartă doar asupra unui aspect fundamental, respectiv acela al statutului juridic al terenului revendicat, în raport cu care trebuie observat dacă instituția pârâtă a procedat legal și dacă reclamantul este îndreptățit să solicite obligarea acesteia la a emite dispoziția/decizia motivată conform Legii 10/2001.
Imobilul în litigiu este parte componentă a celui înscris în CF 21 T fiind totodată evidențiat și în CF individual 9556 T în cotă de 5740/- părți.
Adresa nr.-/13.03.2007 prin care i se comunică reclamantului că notificarea sa bazată pe Legea 10/2001 a fost soluționată - și respinsă - în cadrul ședinței din 21.02.2007 a Comisiei municipale de fond funciar, a fost întocmită la o dată la care statutul juridic al terenului din CF 21 T fusese deja irevocabil stabilit prin două hotărâri pronunțate în cauze similare de către ÎCCJ, respectiv prin decizia civilă nr.9125/11.11.2005 din dosarul nr.7973/2005 privindu-l pe reclamantul și prin decizia civilă nr.2928/17.03.2006 din dosarul nr.27751/2005 privind-o pe reclamanta, în care Primăria și Primarul municipiului T - aceiași ca și în cauza de față - au figurat ca pârâți.
Prin aceste două decizii care au confirmat hotărârile instanțelor anterioare - Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Timiș - s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul menționat face obiectul de reglementare al Legii 10/2001 iar nu al altor legi speciale de reparație materială.
Cum și parcela revendicată de reclamant face parte din terenul înscris în CF 21 T cererea acestuia nu putea primi un alt răspuns legal decât cel bazat pe dispozițiile acestei legi, obligație ce i-a fost deja impusă irevocabil instituției pârâte prin cele două precedente ale instanței supreme.
Pentru că unicitatea statutului juridic al terenului impune o procedură unică de rezolvare a tuturor problemelor legate de restituirea unor părți din acesta aparținând unor titulari diferiți, în mod corect Tribunalul Timișa apreciat că Primarul municipiului T este cel în drept să statueze asupra notificării bazate pe Legea 10/2001 iar nu Comisia municipală de fond funciar.
Prin urmare, nu poate fi reținută ca justificată apărarea instituției pârâte, potrivit căreia ea a statuat deja asupra notificării reclamantului, câtă vreme răspunsul său nu a fost dat în conformitate cu temeiul juridic al solicitării, în mod corect invocat de reclamant și deja clarificat irevocabil prin hotărârile, anterior emiterii acestui răspuns.
Faptul că reclamantul a solicitat restituirea aceluiași teren și în baza legilor fondului funciar nu împiedică impunerea obligației în sarcina instituției pârâte de a emite dispoziția motivată conform Legii 10/2001, din moment ce acesta este singurul temei legal de soluționare a cererii pentru imobilul în litigiu, astfel cum s-a statuat irevocabil pentru situații similare celei în care se află reclamantul.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 pr.civ. Curtea va obliga apelantul pârât să plătească intimatului reclamant suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a instituției apelante.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului T prin Primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr.1900/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.01.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.DC/30.01.2008
Tehnored.MM/2 ex/04.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Se comunică:
Pârât apelant - Consiliul Local al municipiului T prin Primarul municipiului
T - T, dul - nr.1, jud.
Reclamant intimat - - T,-, jud.
Emis 3 comunicări
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Florin Șuiu
