Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 139
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine, în complet de divergență, s-a luat în examinare apelul civil promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.91/C din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator - fiul apelantului; lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 67 dosar s-au atașat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior de la Primăria Municipiului N, după care:
Nemaifiind alte cereri excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurator pentru apelant, susține concluziile de la termenele anterioare, solicitând restituirea suprafeței de 180. teren în zona "C". a avut terenul a fost racord de apă și gaz, iar în zona ar fi posibilă restituirea nu există aceste facilități. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 91/C/5.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Instituția Prefectului jud. N invocată prin întâmpinare și, în consecință s-a respins contestația formulată de contestatorul în temeiul legii 10/2001 împotriva sa, totodată s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de același contestator împotriva Dispoziției nr. 3449/11.05.2007 emisă de intimatul Primarul mun. P
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț sub nr.3517/-.06.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului P N și Prefectura Județului N, prin care a solicitat să se dispună obligarea acestora la retrocedarea în echivalent a suprafeței de 180 mp, precum și restituirea uzufructului a 26 pomi fructiferi, imobil ce a fost expropriat prin Decretul 1094/1967.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este nemulțumit de modul în care a fost soluționată cererea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
În dovedire, a depus la dosar copii de pe: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr-, adresele nr.10443/1997, 41027/1967, 8811/2001,25676/2007,sentința civilă nr.6171/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, schițe, notificări, contestație, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1211/2004,declarații notariale(4-19,31-36).
La termenul de judecată din data de 2.08.2007, reclamantul a precizat că solicită retrocedarea în echivalent a suprafeței de 180 mp teren expropriat și că își întemeiază cererea pe prevederile Legii nr.10/2001.
La termenul de judecată din data de 2.08.2007, instanța a invocat excepția necompetenței materiale, reclamantul solicitând acordarea unui termen pentru a-și preciza poziția față de această excepție.
La termenul de judecată din data de 26.09.2007,instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială, excepție ce a fost admisă pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat retrocedarea în echivalent a suprafeței de 180 mp teren, precum și restituirea uzufructului a 26 pomi fructiferi, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr.1094/1967, motivând că nu este de acord cu modul în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Față de această situație, s-a reținut că regimul juridic al retrocedării terenurilor expropriate este reglementat de dispozițiile Legii nr.10/2001, care prevăd la art.24 alin.31că decizia sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la secția civilă a tribunalului.
În consecință, având în vedere situația de fapt și de drept astfel Judecătoria Piatra Neamț instanța inițial învestită a dispus prin sentința civilă nr. 3377 din 26.09.2007 declinarea competenței sale în favoarea Tribunalului Neamț competent să soluționeze în primă instanță litigiul dedus judecății având ca obiect contestație formulată în temeiul Legii 10/2001 împotriva dispoziției nr. 3449 din 11.05.2007 emise de intimatul municipiul P
Legal citat, intimatul primarul municipiului PNa arătat că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 272/2001, notificatorul a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul expropriat în suprafață de 180 mp. situat în municipiul P N, str. -, nr. 106, notificarea fiind soluționată prin dispoziția primarului municipiului P N nr.3445/10.05.2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/20085 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adecvate cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul primarul municipiului PNa solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate și reținerea ca legală și temeinică a dispoziției sus menționate prin care s-a respins cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului teren situat pe amplasamentul menționat în notificare, întrucât există edificate pe acesta construcții autorizate, blocuri de locuințe și alte amenajări de utilitate publică ale municipiului, ale acces, spații verzi.
Pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul întocmit în baza notificării nr. 272/2001 fiind înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, potrivit art. 16 al. 2.
Intimatul arată că a respectat la emiterea dispoziției contestate prevederile art. 26 al. 1 din Legea 10/2001 republicată potrivit căreia dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz, unitățile învestite potrivit legii cu soluționarea notificării, este obligată, ca prin decizie sau după caz dispoziția motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Ori, contestatorul deși prin adresa nr. 2599 din 19.01.2006 a fost invitat să își exprime acordul cu privire la una din măsurile reparatorii stabilite prin lege-compensare cu un alt teren ori acordare de despăgubiri, ulterior fiind invitat prin adresa nr. 21188 din 27.03.2007 să participe la ședința Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001 ocazie cu care să își exprime opțiunea în vederea compensării suprafeței de teren expropriată din patrimoniul său cu un teren liber, aflat la dispoziția consiliului local al municipiului P N, în punctele, și, acesta a refuzat în ședința din 2.04.2007 oferta propusă, refuzul său fiind consemnat în proces-verbal de ședință semnat de contestator.
În aceste condiții, intimatul arată că dosarul nr. 63 întocmit în baza notificării nr. 272/2001 a fost soluționat prin dispoziția nr. 3449/11.05.2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubirii în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, solicitarea contestatorului de a primi un alt teren, nefiind în acord cu oferta Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001, este nefondată, întrucât potrivit art. 26 al. 1 din Legea 10/2001 republicată, entitatea investită cu soluționarea notificării este cea care propune în compensare alte bunuri sau servicii, iar în cazul în care compensarea nu este acceptată de persoana îndreptățită va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Cum prin L nr. 132/29.03.2007 s-au stabilit limitativ terenurile ce se vor oferi în compensarea celor preluate în mod abuziv, fiind situate în pct., și, iar contestatorul a refuzat în mod expres oferta de compensare, intimatul apreciază că acestuia nu i se pot acorda decât despăgubiri conform art.16 al. 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța judecătorească neavând practic nicio competență de a atribui în compensare teren pe un alt amplasament, ci doar de a verifica legalitatea și temeinicia dispozițiilor unite în cadrul procedurii administrativ jurisdicționale reglementate prin Legea 10/2001.
În dovedire intimatul a anexat înscrisurile menționate în întâmpinare, precum și întreaga documentației care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Legal citată intimata Instituția Prefectului Județului Nai nvocat la termenul din 6.07.2007 excepția lipsei calității sale procesual pasivă motivat de faptul că potrivit art.25 coroborat cu art. 28 și următoarele din Legea 10/2001, competența de soluționare a notificărilor a fost stabilită de legiuitor în sarcina unității deținătoare a imobilului preluat abuziv sau după caz, a primarului unității administrativ teritoriale.
Reținând temeinicia argumentelor invocate în susținerea excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei Instituția Prefectului Județului N, tribunalul a constat-o întemeiată și admis-o în consecință, cu motivarea că atât timp cât legiuitorul nu a stabilit în sarcina prefectului nicio competență specială de soluționare a notificărilor, cu excepția ipotezei în care județul ar fi unitatea administrativ teritorială deținătoare a imobilului preluat abuziv (art. 21 din Legea 10/2001 republicată), instituția prefectului nu poate fi acționată în judecată în condițiile art. 26 al. 3 din legea menționată, acestuia lipsindu- calitatea procesuală pasivă de parte litigantă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins contestația formulată în temeiul Legii 10/2001 de contestatorul în contradictoriu cu intimata Instituția prefectului județului
În ceea ce privește, fondul contestației tribunalul a reținut că notificatorul a solicitat în esență anularea dispoziției nr. 3449/10.05.2007 emisă de intimatul primarul municipiului P N, și atribuirea în compensare pentru terenul expropriat amplasat în zona A, a municipiului, a unui teren echivalent din punct de vedere al amplasamentului și valorii economice, menținând în continuare refuzul de a accepta oferta formulată de Comisia Locală de aplicare a Legii 10/2001, astfel cum a fost exprimat în ședința comisiei din 2.04.2007.
Tribunalul a reținut că acest refuz al contestatorului ca manifestare unilaterală de voință a acestuia exprimată în sensul neacceptării ofertei de acordare în compensare a unui teren situat în intravilanul municipiului P N, liber dar având un amplasament dezavantajos pentru contestator în raport de cel deținut anterior exproprieri, nu poate fi imputat intimatului care și-a îndeplinit obligațiile legale de identificare și punere la dispoziție a unor imobile, terenuri posibil a fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite la restituiri în temeiul Legii 10/2001, de exprimare a unei oferte concrete comunicată contestatorului, de convocare legală a acestuia în scopul formulării unui răspuns de acceptare sau nu a ofertei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, contestatorul nu a criticat soluția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor trecute nelegal în proprietatea statului și nici nu și-a exprimat opțiunea pentru măsura reparatorie a acordării de teren în compensarea celui expropriat.
Din această perspectivă, pornind de la împrejurarea că prin însuși cuprinsul notificării nr. 272/2001(fila 40 din dosarul tribunalului) contestatorul a solicitat " atribuirea de despăgubiri bănești", coroborată cu manifestarea unilaterală de voință a acestuia exprimată în sensul refuzării ofertei formulate legal de compensare cu teren situat în pct., și stabilită prin Hotărârea Consiliului local al municipiului P N nr. 132 din 29.03.2007, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva dispoziției nr. 3449/10.05.2007 emisă de intimat, prin care în mod temeinic și legal în art. 3 acesta a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 al. 2 din titlul VII din Legea 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 180.p situat în municipiul P N,- și a dispus înaintarea acestei propunerii comisiei centrale pentru acordarea despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, contestatorul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând soluția apelată - fl. 3-13 -, contestatorul a arătat că în mod nelegal prima instanță a apreciat că i s-a oferit în compensare teren intravilan pe care însă l-a refuzat; în realitate terenul oferit este într-o zonă din extravilan, este impropriu construcției unei case pentru fiul său și se află la cca. 12- 15 km de oraș - din acest motiv l-a refuzat; mai mult, nu s-a verificat ce teren exista în mod real la dispoziția comisiei pentru compensare în condițiile în care altor persoane expropriate ulterior lui li s-au dat în compensare terenuri în zone mult mai bune; ori lui i se cuveneau 180.în zona 1 orașului și s-ar fi mulțumit cu 500. în oricare cartier, dar nu în pădure.
În susținerea apelului a depus la dosar mai multe extrase din articole apărute în presa din mun. N ( fl. 24, 43, 56 ).
Intimata a formulat întâmpinare - fl.8 - solicitând respingerea apelului ca nefondat, justificat de faptul că în mod legal și temeinic s-a reținut de către prima instanță că refuzul contestatorului de a accepta oferta de teren în compensare, ca manifestare unilaterală de voință, nu-i poate fi imputată Primarului mun. P N; mai mult, potrivit art. 26 alin.1 din Legea 10/2001, a oferit cu adresa 21188/27.03.2007 în compensare teren pus la dispoziția comisiei prin 132/29.03.2007, teren situat la punctele "", "" și "", contestatorul refuzându-le în ședința din 2.04.2007, conform procesului-verbal semnat și de acesta. Ori dispoziția contestată s-a emis tocmai în baza acestui refuz, iar contestația nu vizează nici nerestituirea în natură a terenului pe vechiul amplasament și nici propunerea de acordare de despăgubiri.
Din oficiu, față de susținerile apelantului cum că în mod real la dispoziția comisiei erau și alte terenuri decât cele oferite lui în compensare, instanța a dispus verificări privind situația acestor terenuri, sens în care s-a solicitat Primăriei mun. P N - fl. 36 - să comunice dacă după emiterea 132/2007 s-au mai emis alte hotărâri privind terenurile aflate la dispoziția comisiei.
Relațiile solicitate au fost înaintate cu adresele 29949/7.08.2008 ( fl.44 -54 ), 45865/30.09.2008 ( fl.67 ).
La termenul din 6.10.2008 cauza a rămas în pronunțare pe fondul apelului; în deliberare a apărut între membrii completului divergență cu privire la posibilitatea soluționării cauzei pe baza probatoriului administrat până la acel termen; repus pe rol, în complet de divergență la 13.10.2008, cu opinie majoritară - față și de opinia apelantului exprimată prin mandatar cum că nu s-ar opune la efectuarea unei expertize dacă s-ar aprecia ca fiind util cauzei - s-a hotărât că nu se impune suplimentarea probatoriului.
Rămas din nou în pronunțare pe fondul apelului la 13.10.2008, completul nu a ajuns la o soluție unitară, motiv pentru care, cauza s-a repus din nou pe rol pentru constituirea completului de divergență; la 20.10.2008, în prezența mandatarului apelantului și în complet de divergență, s-au reluat dezbaterile luându-se concluziile sale asupra fondului, conf. art. 257.pr.civ.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.295, 296.pr.civ. instanța constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Trebuie menționat că în cauza dedusă judecății, față de limitele investirii și ale apărărilor intimatei, respectiv de considerentele hotărârii primei instanțe, se impune analizarea următoarelor probleme de fapt și de drept; respectiv:
1.- aspectele ce puteau fi supune controlului instanței pe calea contestației prev. de art. 26 alin.3 legea 10/2002, republ.cu modif. ( în varianta de la data promovării acțiunii - 14.06.2007 );
2.- dacă la data emiterii Dispoziției 3449/11.05.2007 s-au respectat dispozițiile Legii 10/2001 prin raportare la situația de fapt concretă;
1. Prin prisma primei probleme menționate se constată următoarele:
- art. 26 din Legea 10/2001, republ.la 2.09.2005 cu modif. prevede în alin. 3 că se poate contesta decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură;
Interpretând acest text inițial în mod sistematic prin prisma dispozițiilor alin.1 al aceluiași articol - conf. căruiadacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului (---) este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată,(---), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri (---), în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită- s-ar desprinde concluzia că, aparent, pe această cale, nu se poate contesta decât decizia prin care s-a respins restituirea în natură a aceluiași imobil preluat abuziv.
Însă printr-o interpretare teleologică și prin raportare nu numai la Decizia în interesul legii nr. 20/2007 ci și la principiile constituționale privind accesul liber la o instanță și neîngrădirea acestui drept prin nici o lege ( art.21 alin.1,2 ), respectiv ale art.6 CEDO, se deduce că poate forma obiect al contestației și nerestituirea de teren în echivalent, prioritar lansării propunerii de despăgubiri ( măsură de despăgubire cu caracter subsidiar ).
Prin urmare, susținerea de către prima instanță ca și argument în sprijinul soluției pronunțate a faptului că nu s-a criticat respingerea cererii de restituire în natură și nici refuzul de a primi teren în compensare - însușită de intimat - va fi înlăturat.
2. În aceste împrejurări se poate trece la lămurirea celei de-a doua probleme menționate anterior;
* Referitor la situația de fapt se reține că prin notificarea 272/2001 - fl. 10 d- al Jud. P N - s-au solicitat de către contestator doar despăgubiri pentru diferența de 180. teren, acceptând realitatea constatată și prin civ. 6171/1997 a Jud. P N ( fl. 7-9 d- al Jud. PN), în sensul că această suprafață este ocupată în totalitate de - de pe strada -; ulterior, în anul 2006 - fl. 12 d- al Jud. P N - a revenit asupra acestei opțiuni, solicitând acordarea unui teren în compensare; invitat pentru a-și exprima acordul cu privire la terenul propus pentru compensare - fl.75 fond - la 2.04.2007 contestatorul s-a prezentat refuzând oferta exprimată ( fl. 34-35 fond ) conform 132/29.03.2007 - fl. 21 fond. ( situație necontestată ).
Drept urmare, consemnând și constatând refuzul expres, comisia a înaintat propunere de acordare de despăgubiri, intimatul emițând în același sens dispoziția contestată.
În drept, situația de fapt reținută își găsește corespondent în dispozițiile art.1, 7 și 26 din Legea 10/2001, republ.( " Imobilele preluate în mod abuziv de stat (----)se restituie, în natură"; " În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv";" De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură"; "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită").
* Mai trebuie menționat că, deși este în spiritul legii 10/2001 de a se da prioritate și a se proteja interesul persoanelor îndreptățite - conf. art. 3 - la măsuri reparatorii, exercițiul drepturilor acestora nu trebuie să îmbrace un caracter derogatoriu de la lege - fie sub aspectul naturii despăgubirii cuvenite, fie al termenelor în care se poate manifesta - și nici să aibă suport exclusiv subiectiv;
Astfel, faptul că ulterior exprimării refuzului, la dispoziția comisiei au fost puse, prin hotărârile consiliului local - nr. 34/25.01.2008 ( fl.46-48 apel ), nr. 114/26.03.2008 ( fl. 49-51 apel ) -, și alte terenuri, nu poate prezenta relevanță pentru legalitatea Dispoziției contestate, întrucât nicăieri în Legea 10/2001 și în normele sale de aplicare nu se prevede ca în cazul în care se refuză compensarea cu anumite terenuri, existente la momentul refuzului la dispoziția comisiei, notificările respective nu se soluționează, ci se arhivează în așteptarea unor eventuale noi terenuri care să fie acceptate de titularii lor; mai mult, o concluzie contrară ar fi de natură perturba stabilitatea raporturilor juridice existente în aceeași materie și de a împiedica entitățile investite cu soluționarea notificărilor să respecte termenele impuse de lege - tocmai pentru protejarea intereselor notificatorilor.
În acest context, instanța - constituită în complet de divergență -, cu opinie majoritară, a apreciat că nu se impune suplimentarea probatoriului cu expertiză; într-adevăr alta ar fi fost situația dacă s-ar fi dovedit că la data exprimării refuzului, la dispoziția comisiei pentru compensare ar fi fost și alte terenuri neofertate - însă această situație nu a fost nici susținută și nici dovedită.
De asemenea, faptul că terenurile oferite în compensare nu servesc scopului urmărit de contestator - respectiv construirea unei locuințe fiului -, nu poate constitui motiv de nelegalitate a dispoziției contestate, din moment ce legea acceptă și posibilitatea lipsei acordului persoanei îndreptățite pentru măsuri reparatorii prin echivalent, caz în care deschide, cu caracter subsidiar, dreptul la măsura reparatorie în echivalent.
Prin urmare, se reține că emiterea Dispoziției 3449/2007 a respectat dispozițiile legale.
concluziei finale, se mai impune a se arăta și că prin adresele de la fl. 44, 67, intimatul nu a exprimat o ofertă și un acord în accepțiunea art. 1 alin.2 Legea 10/2001, republ. cu modif. întrucât, ca și în cazul contestatorului, acest exercițiu nu poate surveni contrar dispozițiilor legale și nici oricând, respectiv în baza altei situații juridice și după soluționarea notificării, în apelul la contestație.
Față de toate aceste considerente, apelul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.91/C din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu opinia separată a d-lui judecător care este pentru admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției contestate și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții care să cuprindă o ofertă de acordare de despăgubire în echivalent constând în suprafața de 526. teren, str.-, poziția 15 în anexă, conform HCL 114/2008.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.
red./ 24.10.2008
tehnored.BC/ 2 ex./06.11.2008
C OPINIA SEPARATĂ
A DOMNULUI JUDECĂTOR - - -
Consider că se impunea admiterea apelului astfel cum a fost formulat și precizat pentru următoarele considerente:
În apel, apelantul-reclamant a acceptat două dintre ofertele propuse de intimatul-pârât ce constauîn compensarea în echivalentcu teren pe alte amplasamente și anume: 526. pe Strada - și/sau( în subsidiar) 608. pe-.
Legea 10/2001 nu prevede că un astfel de acord nu poate interveni și în cursul soluționării contestației formulate în temeiul art.26 din lege împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură.
În opinia noastră din modul de redactare al art.1 alin2 și art.26 alin.1 din Lg.10/2001 republicată și din interpretarea teleologică a dispozițiilor acestei legi, rezultă că acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii trebuie să aibă prioritate față de măsura acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale ori de câte ori măsura compensării este posibilă și acceptată de persoana îndreptățită, întrucât pe de o parte este mai echitabilă, iar pe de altă parte degrevează bugetul de stat și oferă o reparație concretă și imediată solicitantului.
Pentru același considerent apreciem că este irelevant faptul că în faza administrativă a soluționării notificării apelantul-reclamant a refuzat compensarea cu teren pe alt amplasament.
JUDECĂTOR,
op.sep./20.11.2008
tehnored.op.sep.BC / 26/26.11.2008
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
