Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 610/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.610
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 955/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - și pârâții și prin -, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente și avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 13 iunie 2008, reclamanta intimată a depus un set de înscrisuri din care rezultă că numita - este proprietara apartamentului nr. 4 situat în T,-.
Reprezentanta pârâtei recurente depune delegație de reprezentare și chitanța privind onorariul avocațial. Solicită amânarea cauzei pentru a fi comunicată întâmpinarea cu pârâta recurentă și pentru a pregăti apărarea având în vedere faptul că a făcut angajamentul de reprezentare în urmă cu trei zile.
Reprezentantul reclamantei intimate se opune amânării.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare și, în vederea studierii întâmpinării și pregătirii apărării lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente și avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată. Susține că recurenta locuiește în apartamentul nr. 4.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Susține că sunt doar doi proprietari, și anume: asupra apartamentelor nr. 1, 2 și 5 proprietară este reclamanta, iar asupra apartamentelor nr. 3 și 4 este proprietară numita -, așa cum corect a reținut instanța de apel și cum rezultă și din extrasele CF.
În replică, reprezentanta recurentei învederează faptul că recurenta este soția supraviețuitoare a beneficiarului contractului de închiriere cu privire la apartamentului nr. 4 și totodată se impune compararea schiței apartamentelor cu procesul-verbal de cercetare la fața locului.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Timișoara reclamanta - a solicitat evacuarea pârâților și din imobilul situat în T,- și 5, înscris în CF - T, nr.top.11685/V, invocând ajungerea la termen a contractului de închiriere pe care în calitate de proprietar l-a încheiat cu pârâții cu privire la apartamentul sus-menționat precum și faptul că nu mai intenționează să reînnoiască acest contract, aspect pe care l-a notificat pârâților-chiriași.
Ca urmare a decesului pârâtului în cursul procesului, în cauză au fost introduși, în calitate de pârâți, succesorii acestuia, și.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale reconvențională au solicitat obligarea reclamantei la reînnoirea contractului de închiriere nr. 479/7.06.2001 pentru perioada de 4 ani, 8 luni și 15 zile, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract de închiriere.
În motivare au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, ei locuind în apartamentul nr. 4, nu în apartamentul nr. 5; au invocat nulitatea notificării nr.208/15.08.2005; au mai invocat faptul că reclamanta nu are cetățenie română și nici nu a respectat dispozițiile nr.OUG 40/1999 referitoare la notificarea refuzului de prelungire a contractului inițial.
Prin sentința civilă nr.3403/24.05.2007 au fost respinse atât cererea precizată a reclamantei, cât și cererea reconvențională.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit evidențelor de carte funciară, reclamanta este proprietar al apartamentului nr. 5 din imobilul situat în T,-.
În baza contractului de închiriere înregistrat la T sub nr.479/07.04.2001 între reclamantă și pârâtul, acesta din urmă și soția ocupă apartamentul nr.4 din imobilul menționat mai sus. La data de 08.07.2004 părțile încheie un nou contract de închiriere însă pentru apartamentul nr.5, contract valabil până la data de 15.02.2006.
Anterior, pârâții au deținut în folosință apartamentul nr.4 în baza contractului de închiriere nr.1119/1989 încheiat cu T și prelungit conform Legii 17/1994. Și in tabelul privind cheltuielile de întreținere pe luna martie 2006 pârâții sunt menționați la. nr. 4.
În cauză, s-a ridicat problema numărului apartamentului ocupat efectiv de către pârâți.
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, s-a constatat că apartamentul ocupat de pârâți se compune din 2 camere, holul de la intrare, o baie, un WC, bucătărie, de alimente. Acesta este situat în partea dreapta a scărilor comune la nivelul al doilea al clădirii, deasupra. 2 și 3.
Verificând planul de situație al imobilului și comparându-l cu situația găsită la fața locului instanța a constatat că pârâții ocupă efectiv. nr.4.
Chiar dacă în planul de apartamentare "situația după apartamentare" WC-ul, cel care deosebește.4 de 5 din punct de vedere al componenței, este trecut la. nr.5, iar în planul de situație, la. nr.4, acest lucru a fost apreciat ca nefiind relevant, dat fiind concluziile procesului-verbal de cercetare la fața locului.
În consecință, cum pârâții nu locuiesc în apartamentul nr. 5 - proprietatea reclamantei - cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind fără obiect.
A mai reținut instanța că pârâții și nu au acceptat succesiunea defunctului, astfel că nu au calitate procesuală pasivă.
Cererea reconvențională a fost respinsă cu motivarea că apartamentul nr. 4 aparține unei alte persoane care nu este parte în prezentul proces.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 955/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelul a fost admis, iar sentința schimbată în parte.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 5, menținând în rest hotărârea atacată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că pârâții au avut închiriat inițial apartamentul numerotat cu nr.4 din imobilul înscris în CF col.7187 T și care, după apartamentare, a devenit apartamentul nr. 5, aspect ce rezultă din cărțile funciare depuse la dosar.
Potrivit înscrisurilor de carte funciară, proprietar tabular al apartamentului nr. 4 este (nepoata de soră a reclamantei), iar apartamentul nr.5 se găsește în proprietatea apelantei.
În calitate de proprietar, reclamanta a încheiat cu defunctul soț al intimatei un contract de închiriere vizând apartamentul nr. 4 pentru ca, ulterior, văzând eroarea materială săvârșită, să încheie un nou contract în care s-a menționat numărul corect al apartamentului (5).
Prin încheierea acestui contract și prin formularea cererii de reînnoire a contractului de închiriere, intimata a recunoscut implicit că locuiește în apartamentul - proprietate a reclamantei-apelante.
În legătură cu cererea de reînnoire a contractului, instanța a apreciat-o ca nefiind fondată, în cauză nemaifiind incidente dispozițiile nr.OUG 40/1999 ci, eventual, cele ale Legii nr. 114/1996; chiar dacă s-ar aprecia că dispozițiile nr.OUG 40/1999 ar fi aplicabile contractului, acesta nu s-ar putea reînnoi decât o singură dată, operațiune juridică deja săvârșită.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.
În motivare a invocat greșita reținere a faptului ocupării apartamentului nr. 5 câtă vreme din probele administrate (notificările efectuate de reclamantă cu referire la apartamentul nr. 4, amplasarea apartamentului în imobil - aspect reținut și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului -, schița de apartamentare a imobilului) rezultă fără echivoc că ea ocupă apartamentul nr. 4.
A mai invocat greșita reținere a stării de fapt de către instanța de apel, câtă vreme apartamentul pe care îl ocupă efectiv are o altă compunere decât cel aflat în proprietatea reclamantei.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, invocând, în esență, calitatea sa de proprietar asupra apartamentului ocupat de pârâtă în lipsa vreunui titlu.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă, văzând dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat dreptul său de proprietate asupra apartamentului pe care pârâții (în prezent, doar pârâta) îl ocupă, afirmativ, în lipsa vreunui titlu.
Prin contractul de închiriere înregistrat la Administrația Financiară T sub nr.479/7.06.2001, reclamanta a încheiat apartamentul nr.4 din imobilul defunctului soț al intimatei, termenul de închiriere fiind stabilit până la 15.02.2006 (fila 7 dosar fond).
Ulterior, sub nr.-/8.07.2004 se înregistrează un nou contract de închiriere vizând apartamentul nr. 5, termenul la care locațiunea expira fiind același (15.02.2006) (fila 8 dosar fond).
Se observă, astfel, că ambele contracte au fost încheiate între aceleași părți și până la același termen. Pe de altă parte, cererea reconvențională formulată de pârâți în sensul obligării reclamantei la reînnoirea contractului de închiriere a fost formulată în contradictoriu cu reclamanta și tot pe numele reclamantei au fost consemnate de către intimată sume de bani cu titlu de chirie aferentă perioadei mai 2006 - august 2007 (filele 46-50 dosar apel).
În aceste condiții, este evident că pârâta intimată a recunoscut reclamantei calitatea de locator, calitate ce derivă din dreptul de proprietate înscris pe numele acesteia asupra apartamentului nr. 5.
Se mai observă că defunctul soț al pârâtei a semnat în calitate de locatar contractul de închiriere cu privire la sus-menționatul apartament și că pârâții nu au contestat valabilitatea contractului sub aspectul obiectului său până la data formulării întâmpinării și a cererii reconvenționale (25.05.2006), deci după ce contractul de închiriere ajunsese la termen, invocarea bunei credințe și a lipsei de pregătire neputând fi reținute ca temeiuri de modificare a deciziei.
Criticile recurentei vizând greșita interpretare de către instanța de apel a probatoriului administrat și nepronunțarea asupra unor dovezi și referirile la situația de fapt nu sunt relevante ca motive de modificare sau casare a deciziei, câtă vreme instanța de recurs este ținută să examineze hotărârea recurată sub aspectul legalității prin prisma motivelor limitativ prevăzute de dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă; or, nici nepronunțarea asupra unei dovezi sau mijloc de apărare și nici greșeala de fapt ce decurge din eronata apreciere a probelor administrate nu mai erau reglementate ca motive de recurs la data pronunțării deciziei.
Contrar susținerilor recurentei, nu există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei recurate, prin fraza la care se face referire instanța de apel apreciind că în mod greșit a reținut prima instanță că pârâta nu ar locui în apartamentul proprietate a reclamantei.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă invocate de recurentă, instanța de apel examinând cererea reclamantei prin prisma dreptului de proprietate al acesteia asupra apartamentului ce este ocupat de pârâtă în baza unui contract de închiriere ce a ajuns la termen, făcând corecta aplicare a dispozițiilor art.480 cod civil și ale nr.OUG 40/1999.
Pentru aceste considerente, văzând că recurenta a criticat doar greșita reținere de către instanța de apel a calității procesuale active a reclamantei, față de dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304, 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 955/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - și pârâții și prin.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimata - a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 955/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - și pârâții și prin -.
Obligă recurenta la plata către intimata - a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./27.06.2008
Tehnored. /2 ex./2.07.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
