Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.158
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.583/PI/ din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată UNIVERSITATEA DE VEST T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului apelant și consilier juridic pentru pârâta intimată Universitatea de Vest din
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat în reprezentarea reclamantului apelant pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat în scris, schimbarea sentinței tribunalului și admiterea contestației lor, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Consilier juridic pentru pârâta intimată Universitatea de Vest din T pune concluzii de respingere a apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică conform motivelor invocate în întâmpinare, arătând că notificarea nu le-a fost adresată lor ci Primarului Municipiului
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 06.06.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 4440/30/06.06.2008, contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.6239/09.05.2008 emisă in urma Notificării nr.773/12.11.2001, referitoare la imobilul situat în T,-, prin care a solicitat să se constate nulitatea deciziei sus menționate, emisă cu încălcarea prevederilor art.25 și art. 23 din Legea 10/2001.
În motivarea cererii, a arătat că prin decizia pe care înțelege să o conteste, intimata a dispus "propunem să i se acorde domnului despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 81/2007 regimul stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv".
Această dispoziție a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor instanțelor de judecată respectiv a sentinței nr. 2448/PI/25.09.2006 pronunțată în dosarul nr.5881/C/2006 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.544/06.12.2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr- și prin decizia civilă nr. 4728/08.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel prin hotărârile judecătorești sus menționate instanțele au stabilit: "dispune emiterea unei noi decizii de acordare contestatorului de despăgubiri pentru imobil" ( nr. 2448/2006 a Tribunalului Timiș ). "Curtea reține că apelul formulat de pârâtă urmează a fi apreciat nefondat și respins ca atare. Dispozițiile legale modificatoare incidente prevăd obligația despăgubirii persoanelor îndreptățite menționând și modul în care se stabilește cuantumul acestora actualizate cu coeficientul de actualizare conform art.11 alin.2 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 (dec.Curții de Apel Timișoara ).
A mai arătat contestatorul că din considerentele deciziilor anterior menționate rezultă că pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să acorde despăgubiri și nu să propună despăgubiri, astfel încât decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 11 și art. 26 din Legea nr.10/2001.
A mai arătat că din principiile fundamentale ale dreptului rezultă că nu i se poate impune creditorului unei obligații ca in schimbul bunului ce urmează a i se restitui să i se predea un alt bun fără a exista acordul său. Astfel impunerea către contestator ca să primească acțiuni la fondul Proprietatea ca echivalent al valorii bunului luat de statul român fără acordul persoanei îndreptățite și chiar fără consultarea acesteia reprezintă un abuz.
Contestatorul solicită anularea deciziei sus menționate, obligarea pârâtei la a emite o altă decizie în care să menționeze cuantumul despăgubirilor ce urmează a se atribui petentului conform sentinței civile nr. 2448/2006 a Tribunalului Timiș, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Universitatea de Vest Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că decizia a fost emisă după apariția Legii nr.247/2005. Potrivit art.16 alin.2 din legea nr.247/2005, notificările formulate potrivit Legii nr.10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau împreună cu deciziile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art.13 din titlul VII al Legii 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această Comisie, potrivit art.13 alin.1 lit.a din Titlul VII al Legii 247/2005, are ca atribuție "emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire".
Potrivit art.7 al aceluiași articol "Comisia Centrală va desemna în mod aleatoriu, evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.
În concluzie, soluționarea Notificării numitului, trebuie să urmeze procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de art.16 și următoarele din titlul VII al Legii 247/2005, în cauză nefiind incidente disp.art.26 din Legea 10/2001.
Din moment ce legiuitorul a prevăzut în mod expres ce se întâmplă cu notificările nesoluționate până la data apariției Legii 247/2005, consideră că nu se poate deroga de la dispozițiile legale privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, în condițiile in care Decizia emisă de pârâtă este ulterioară Legii 247/2005.
In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia nr.52/2007, iar procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, se aplică deciziilor emise după intrarea in vigoare a legii.
Pârâta solicită respingerea contestației, în cauză nefiind incident nici un motiv care să atragă nulitatea deciziei contestate.
Contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu expertiză în vederea determinării cuantumului despăgubirilor, probă respinsă de instanță ca nefiind utilă soluționării cauzei, la termenele din 27.10.2008, 08.12.2008 și 03.02.2009.
Prin sentința civilă nr. 583/PI din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Universitatea de Vest T, ca neîntemeiată.
Tribunalul Timișa reținut următoarea stare de fapt:
Imobilul situat în T,-, înscris în CF 5903 T, nr.top 9599, fost proprietatea autorilor contestatorului și a trecut în anul 1974 în proprietatea statului prin expropriere și în administrarea operativă a Institutului Pedagogic T, actualmente, Universitatea de Vest
În calitate de moștenitor al foștilor proprietari tabulari, astfel cum rezultă din certificatele de calitate de moștenitor nr.77/14.03.2003 și nr.156/08.04.1998 ( filele 78 și 80 ), contestatorul a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 înregistrată sub nr.773/12.11.2001 ( fila 49 ).
Prin dispoziția nr.1482/06.02.2006, unitatea deținătoare a respins notificarea pe motiv că există neconcordanțe între descrierea imobilului din cartea funciară și cea existentă pe teren, imobilul descris în notificare nu mai există, fiind demolat și în fine, există neconcordanță între numele notificatorului și cel al autorilor săi.
Această dispoziție a fost contestată în justiție iar prin sentința civilă nr.2448/PI/25.09.2006 a Tribunalului Timiș, a fost admisă contestația, a fost anulată dispoziția mai sus menționată și s-a dispus obligarea unității deținătoare la emiterea unei noi decizii de acordare de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, conform art.11 al.4 din Legea nr.10/2001.
Această hotărâre a devenit definitivă prin decizia civilă nr. 544/06.12.2006 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia nr. 4728/08.06.2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție ( filele 7-16 ).
Urmare a pronunțării acestor hotărâri judecătorești, unitatea deținătoare a emis dispoziția nr.6230/19.05.2008, obiect al contestației de față.
Prin aceasta dispoziție, s-a propus acordarea de despăgubiri contestatorului în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 modificată prin OUG.nr.81/2007.
În considerentele dispoziției s-a reținut că notificatorul are calitatea de moștenitor după foștii proprietari tabulari și întrucât imobilul nu mai există fiind demolat, se propune acordarea de despăgubiri în raport de art.26 al.1 din Legea nr.10/2001, Titlul VII din Legea nr.247/2005 și a deciziei nr.4728/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin actul investitor de instanță, contestatorul a invocat în principal nulitatea acestei dispoziții pe motiv că a fost emisă după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001, de la data depunerii notificării sau de la data depunerii actelor.
Este adevărat că potrivit art.25 al.1 din Legea nr.10/2001 " În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură ".
Consecința nerespectării acestui termen de către unitatea deținătoare nu atrage însă nulitatea dispoziției, astfel cum nejustificat susține contestatorul, ci atrage răspunderea contravențională a unității în condițiile art.38 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.10/2001, potrivit căruia "Nerespectarea obligațiilor prevăzute de prezenta lege atrage răspunderea contravențională a autorității administrației centrale sau locale, a instituției sau, după caz, a societății, regiei autonome ori a organizației cooperatiste căreia îi incumbă aceste obligații". De aceea, excepția invocată este nefondată, urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, contestatorul reproșează emitentului dispoziției faptul ca nu a ținut cont de hotărârile judecătorești pronunțate anterior emiterii dispoziției, hotărâri în virtutea cărora unitatea deținătoare a fost obligată la emiterea unei noi dispoziții de acordare de despăgubiri și de asemenea, prin dispoziția contestată, nu s-a prevăzut cuantumul despăgubirilor.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârile judecătorești anterioare emiterii dispoziției contestate în dosarul de față, unitatea deținătoare a fost obligată la emiterea unei noi decizii de acordare de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, conform art.11 al.4 din Legea nr.10/2001.
În cuprinsul considerentelor hotărârii instanței supreme, considerente care explică dispozitivul hotărârii, s-a menționat faptul că" Modul în care se stabilește cuantumul acestora (despăgubirilor) este prevăzut în art.11 și art. 26 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată de Legea nr.247/2005 ".
Conform art.13 din Legea nr.247/2005, analiza și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor nu se face de către emitentul dispoziției, așa cum solicită contestatorul, ci de un organ special constituit în acest scop, anume Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Raportat la considerentele și dispozitivul hotărârilor judecătorești anterioare se constată că unitatea emitentă a dispoziției s-a conformat acestor hotărâri atunci când a propus contestatorului acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fără a indica și cuantumul despăgubirilor.
Împrejurarea că si-a întemeiat această măsură reparatorie pe acest temei de drept care, este adevărat, nu se regăsește (dar nici nu trebuie menționat) în dispozitivul hotărârilor, nu are semnificația unei ignorări a celor statuate de către o instanță de judecată, dimpotrivă, unitatea deținătoare s-a conformat întocmai hotărârilor judecătorești.
Contestatorul a susținut că prin dispoziția contestată unitatea deținătoare a reiterat propriile susțineri făcute in fața instanțelor de judecată, fapt ce ar atrage nevalabilitatea dispoziției, critică ce nu poate fi primită întrucât este. Dimpotrivă, din considerentele dispoziției rezultă că a fost expusă cronologic derularea procedurii de revendicare a imobilului, motivarea în fapt și în drept a măsurii propuse.
Împotriva sentinței civile nr.583/PI/ din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii deoarece prin hotărâre judecătorească anterioară s-a stabilit entitatea obligată la plata despăgubirilor, iar această entitate trebuie să procedeze la plata sumelor și nu să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
S-a arătat că, în speță deciziile soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, urmează regimul juridic sub care au fost emise și numai deciziile emise după această dată sunt supuse regimului juridic prevăzut de Legea nr. 247/2005.
În drept apelantul a făcut trimitere la dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă.
La fila 6 dosar, intimata Universitatea de Vest Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece art. 13 din Legea nr. 247/2005, statuează că analiza și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor nu se face de către emitentul dispoziției ci de către un organ special și anume Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Examinând apelul declarat prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 287 și urm. Cod procedură civilă, se reține că acesta este neîntemeiat.
Prima instanță a reținut, că în prezenta speță, reclamantul a solicitat constatarea nulității deciziei nr. 6230 emisă la data de 9 mai 2008 de către Universitatea de Vest T, deoarece aceasta ar fi fost dată cu încălcarea termenului de 60 de zile de la înregistrarea notificării.
De asemenea, pe fond s-a solicitat anularea deciziei deoarece nu respectă dispozițiile stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare.
Decizia atacată în justiție de către reclamant, după cum rezultă din conținutul acesteia, a fost emisă la data de 9 mai 2008, ceea ce implică examinarea acesteia prin prisma regimului juridic prevăzut de reglementările speciale la momentul adoptării acesteia.
Din acest punct de vedere prima instanță a reținut în mod corect că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr.247/2995, lege specială de modificare a Legii nr. 10/2001, texte de lege care arată că cuantumul final al despăgubirilor nu se face de către emitentul dispoziției ci de un organ special prevăzut de către lege și anume Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Această comisie centrală va desemna în mod aleatoriu un evaluator care va întocmi raportul de evaluare.
Cum aceste dispoziții legale sunt de imediată aplicabilitate, emitentul dispoziției s-a conformat normelor juridice în vigoare, iar acest aspect nu îi poate fi reproșat, dimpotrivă urmează a fi constatat, așa cum a procedat Tribunalul Timiș, ca un demers de respectare a legalității.
Ca atare, nu se poate susține că prin aplicare a unor dispoziții legale speciale nu s-au respectat hotărârii judecătorești anterioare ci, dimpotrivă s-a asigurat respectarea cadrului de legalitate, la care trebuie raportate inclusiv hotărârile judecătorești anterioare.
Referitor la termenul de 60 de zile, de asemenea, în mod întemeiat prima instanță a reținut că depășirea acestuia nu atrage nulitatea absolută a dispoziției emise ci eventuala răspundere contravențională a entității administrative emitente, în condițiile art. 38 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Față de cele arătate apelul declarat de reclamantul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.583/PI/ din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
- T, Bv., nr.9 A,. 3, jud.
Pârâta intimată
UNIVERSITATEA DE VEST - T, Bv., nr. 4,jud.
Red. /09.07.2009
Tehnored /10.07.2009
Ex. 4
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
