Speta Legea 10/2001. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.159

Ședința publică din 11 iunie 2009

PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița

JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat

GREFIER:- -

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr. 782 din 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent și pârâții intimați, lipsă fiind reclamanta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Consilier juridic pentru pârâtul recurent solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii judecătorești, în sensul respingerii cererii reclamantei privind cheltuielile de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 11.11.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local Municipal T și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Primarului Municipiului să emită și să- comunice deîndată dispoziția de admitere/respingere prevăzut de art. 21 alin.4 raportat la art. 25 din Legea nr. 10/2001, rep. în ceea ce privește Notificarea nr. 657/14.11.2002 înaintată prin Biroul Executorului Judecătoresc, privind imobilul situat în T, str. - nr. 38, pentru care este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii după cum urmează: măsuri reparatorii prin restituire în natură pentru teren - C în suprafață de 409 mp înscris în CF nr. 4605 T nr. top. 12641/2; apartamentul 2 ( neînstrăinat prin Legea nr. 112/1995) înscris în CF ind. 34703 T; terenul de 382 mp înscris în CF col. 34702 T nr. top. 12641/1; măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri imobile sau în subsidiar, prin despăgubiri pentru apartamentul 1 înscris în CF ind. - T, nr. top. 12641/1 din CF col. 34702 T; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 782/24.02.2009. pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, Consiliul Local Municipal T și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T, ca rămasă fără obiect.

Obligă pârâtul Primarul Municipiului T la 2.000 lei către reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și drept, că prin notificarea nr. 657 din 14.11.2001 (depusă la fila 33 dosar) reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de din imobilul situat în T,- înscris în CF nr. 4605 T nr. top -/1 și nr. top 12641/2. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.11.2008, iar la data de 30.12.2008 s-a emis dispoziția nr. 2995 care privește și notificarea nr. 657 din 2001 ( filele 247-249).

Rezultă deci că cererea formulată de reclamantă în sensul obligării pârâților să emită dispoziția de soluționare a notificării a rămas fără obiect.

Deși în mod normal o astfel de excepție de procedură face inutilă analizarea celorlalte excepții de fond, cum este aceea a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului, Tribunalul Timiș apreciază că aceasta trebuie analizată pentru a se stabili care este partea căzută în pretenții, pentru a acorda cheltuielile de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274.proc.civ.

Astfel, în prezent Legea nr. 10/2001 nu prevede atribuții în sarcina pârâților menționați în ce privește emiterea dispoziției de soluționare a notificării, motiv pentru care nu pot fi obligați la prestația solicitată de reclamantă.

Prin prisma considerentelor expuse, în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul Timiș va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, Consiliul Local Municipal T și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T pentru lipsa calității procesuale pasive.

Va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T ca rămasă fără obiect.

În baza art. 274.proc.civ. va obliga pârâtul Primarul Municipiului T la 2.000 lei către reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 242 dosar.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului T, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii cererii reclamantei privind acordarea sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, motivând că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale prev. de art. 274 Cod procedură civilă.

Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel și în raport de actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile art. 282 raportat la art. 295 Cod procedură civilă Curtea stabilește că apelul de față al pârâtului de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe (în ce privește obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța de plată depusă la dosar la fila 242 dosar), fiind legală și corectă, întrucât, într-adevăr acest apelant se află în culpă procesuală.

Într-o atare situație, prima instanță a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă (care arată ca partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată), raportat la art.275 din același cod, în condițiile în care apelantul a fost și pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată și în condițiile în care, la prima zi de înfățișare, acest pârât nu a recunoscut pretențiile reclamantei, ci a cerut respingerea cererii acesteia (fila 243 dosar fond) și numai în cursul procesului, adică la data de 30.12.2008, prin Dispoziția nr.2995/2008 a soluționat notificarea reclamantei care a introdus acțiunea la prima instanță la data de 18.09.2008 și procedând astfel, (adică prin nepronunțarea asupra notificării formulată de reclamantă, în termenul legal, de 60 zile), pârâtul apelant a ocazionat și generat declanșarea prezentului demers judiciar, respectiv litigiul de față, nefiind deci cazul exonerării acestuia de plata cheltuielilor de judecată, pretinse și justificate de reclamantă, la care a fost obligat legal.

Aceste cheltuieli de judecată au fost solicitate de reclamantă prin chiar acțiunea ei introductivă de instanță, solicitare reiterată și prin concluziile ei scrise din 30.12.2008 depuse la dosar(fila 241), această intimată reclamantă fiind persoană îndreptățită, conform Legii nr.10/2001, la restituirea imobilelor în litigiu, pentru care a depus toate actele doveditoare cu privire la proprietate și la calitatea ei, în dosarul administrativ corespunzător pricinii, apelantul fiind pus în întârziere, conform notificării executorului judecătoresc și prin mai multe reveniri ale reclamantei, cărora pârâtul apelant nu le-a dat curs, manifestând o atitudine pasivă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că în dosar este dovedit în mod clar că apelantul pârâtul a fost pus în întârziere și că deci se află în culpă procesuală, în condițiile și în înțelesul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, constând în nerespectarea obligaților sale stabilite prin art. 21 alin.4 din Legea nr. 10/2001, prin care, se impunea în mod imperativ să emită decizie/ dispoziție motivată de restituire, în termen de 60 zile, potrivit art. 25 din aceeași lege, termen depășit, în cauză, fiind evident că reclamanta este îndreptățită să pretindă, în mod justificat, prin acțiune, cheltuieli de judecată, de la apelant, în raport de aspectul că acesta a fost pus în întârziere, el fiind în culpă procesuală, deoarece, nu a rezolvat notificarea (cererea) reclamanților în termenul legal de 60 zile, ci a soluționat-o cu întârziere și numai ulterior chemării lui în judecată, adică pe parcursul prezentului proces, nefiind deci cazul exonerării apelantului pârât de plata cheltuielilor de judecată, la care a fost obligat corect de către prima instanță, încât deci se impune respingerea apelului acestui pârât, ce are ca obiect scutirea, adică neobligarea la cheltuieli de judecată, ocazionate de procesul declanșat de reclamanți.

Această soluție, adoptată în apel este în acord deplin, atât cu doctrina juridică, cât și cu întreaga și vasta practică judiciară, atât a instanțelor locale și naționale, cât și chiar cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, de exemplu prin decizia civilă nr.10241/12.12.2006 a statuat în sensul acordării cheltuielilor de judecată, dacă pârâtul a fost în întârziere, chiar dacă ulterior acesta recunoaște pretențiile reclamantului (ceea ce însă nu este și cazul pârâtului de față).

În adevăr, Curtea observă că potrivit art.275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu poate fi obligat la plata de cheltuieli de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată și ca atare, per a contrario, dacă pârâtul a fost pus în întârziere înainte de a fi chemat în judecată - așa cum este cazul în speță - pârâtul nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată, ci obligat la asemenea cheltuieli de judecată, întrucât se află în culpă procesuală.

De asemenea, conform art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată și într-o acțiune în obligarea pârâtului la emiterea dispoziției, în temeiul Legii nr.10/2001, este lipsită de relevanță juridică o -eventuală - neopunere la admiterea acțiunii pârâtului, care se află de drept în întârziere.

Aceasta pentru că, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare, din acest punct de vedere nefiind relevantă buna - credință a părții care a pierdut procesul, astfel că apărarea pârâtului apelant (care nu a fost de acord cu admiterea acțiunii) nu îl poate exonera de plata cheltuielilor de judecată, deoarece la expirarea termenului de 60 zile, în care era obligat să soluționeze notificarea, pârâtul se află de drept în întârziere.

Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum critica invocată în apel d e pârât nu este întemeiată, ea nefiind de natură să facă admisibil acest apel și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, justificat cu chitanța nr. 419 din 24.12. 2008 de la fila 242 dosar fond, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge acest apel al pârâtului, menținând în vigoare sentința civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr. 782 din 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.

Obligă apelantul pârât de mai sus să plătească intimatei reclamante suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, în apel, reprezentând onorariu avocațial.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Se comunică cu:

Pârâtul apelant

Primarul Municipiului - B-dul -, nr. 1

Reclamanta intimată

- T, nr. 76,. C,. 2,. 5, jud.

Pârâții intimați

Primăria Municipiului T -- B-dul -, nr. 1

Consiliul Local al Municipiului - B-dul -, nr. 1

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T - - B-dul -, nr. 1

Red. /22.06.2009

Tehnored /23.06.2009

Ex.7

Primă instanță: