Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 17

Ședința publică de la 01 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu

Grefier - -

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1135/6.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de intimată, cu duplicat.

Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.

Avocat solicită admiterea apelului, a se constata că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică. Din raportul de expertiză rezultă că o parte din teren este liber și solicită ca cel putin această suprafață să fie restituită apelantului.

Solicită admiterea apelului, a se dispune restituirea în natură a suprafeței de teren ce a fost reconstituită fratelui apelantului.Arată că, deși s-a restituit teren fratelui apelantului, acesta din urmă este îndreptățit la o parte din teren în suprafață de 90 mp.

Nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:

CURTEA DE APEL:

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 1135/06 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului I, având ca obiect anularea dispoziției nr. 1885/09.06.2006.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 1885/2006 fac într-adevăr dovada că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 3 alin. 1 lit. "a" și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, făcând dovada dreptului de proprietate pentru imobilul solicitat conform actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Iași nr. 2534/06.07.1918.

Din expertiza efectuată în cauză se reține că amplasamentul fostei proprietăți, este ocupat de carosabil,trotuar, construcții bloc și teren acordat în baza Legii nr. 18/1991, fiind imposibilă restituirea în natură, apreciindu-se că în mod corect sunt aplicabile dispozițiile înscrise în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, drept pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică. În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada proprietății asupra terenului situat în I, Șos. -, nr. 23-A în suprafață totală de 522. Consideră că în mod nelegal s-a respins solicitarea de a i se remite în compensare o suprafață de teren echivalentă cu cea de care a fost deposedat abuziv. Posibilitatea acordării în compensare a unei suprafețe de teren este realizabilă întrucât terenul indicat este ocupat abuziv de o altă persoană care deține ilegal bunul în baza unui titlu de proprietate nul. Apreciază apelantul că în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 este posibil să i se restituie în natură partea de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de lucrările destinate public să li se acorde despăgubiri în condițiile legii speciale.

Din oficiu, instanța de apel a solicitat intimatei să comunice lista cu bunurile ce pot fi oferite în compensare ca măsură reparatorie pentru imobilele preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură.

Cu adresa nr. 5226/22.01.2008 emisă de Primăria municipiului I s-a răspuns că nu sunt identificate bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul formulat de reclamant este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:

Prin notificarea nr. 230/2001 remisă Primăriei I prin, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție demolată și suprafața de 522. situată în I,--

Prin dispoziția nr. 1885/09.06.2006 emisă de Primarul municipiului I s-a respins solicitarea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat în mod abuziv, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin contestația formulată împotriva deciziei nr. 1885/2006, reclamantul a solicitat anularea dispoziției emise de Primarul municipiului I, arătând că este posibilă acordarea unei suprafețe de teren de aceeași categorie, în aceeași zonă a municipiului

Verificând materialul probator administrat se constată că în mod corect instanța de fond a concluzionat că restituirea în natură a imobilului solicitat de reclamant nu este posibilă. Înscrisurile anexate și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză clarifică situația juridică și de fapt a terenului litigios.

Identificarea amplasamentului imobilului a cărui restituire se solicită stabilește că acesta este ocupat de carosabil, trotuar, construcții bloc. De asemenea, s-a identificat de expert suprafața de 57,21. pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate fratelui reclamantului, acesta din urmă fiind condamnat penal conform sentinței penale nr. 1203/11.03.2004 a Judecătoriei Iași.

Solicitarea apelantului de a i se restitui în natură suprafața de 90. - identificată în fapt de expertul-topometrist în planul de situație ca având suprafața de 57,21. (anexa A raport - 81) - nu poate fi încuviințată. Din schița terenului solicitat de reclamantul-apelant rezultă că suprafața de 57,21. este amenajată ca spațiu megieșit de carosabil, trotuar și construcții bloc de locuințe, suprafața respectivă identificată de expert fiind necesară pentru exploatarea funcțională normală a utilităților și amenajărilor publice, astfel cum sunt ele definite prin dispozițiile înscrise în art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefăcând posibil restituirea în natură.

Nici stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent care să constea în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării nu este posibil întrucât prin adresa nr. 5226/22.01.2008 intimatul Primarul municipiului Iaa rătat că în patrimoniul municipiului I nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile de a fi oferite în compensare ca măsură reparatorie pentru imobilele preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură, astfel încât dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu își vor găsi aplicabilitate.

Dat fiind situația juridică și de fapt actuală a terenului litigios, se constată că instanța de fond urmare a evaluării complete a materialului probator a efectuat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale ce guvernează materia pronunțând o soluție legală și temeinică. Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1135/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1135/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2008.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

27.02.2008

2 ex.-

Președinte:Liliana Palihovici
Judecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Iasi