Acțiune posesorie. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta - SA I prin lichidator judiciar împotriva deciziei civile nr. 614 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimatul Consiliu Local, lipsă fiind reprezentantul recurentei și al intimatei - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării timbrului judiciar de 5 lei și de a preciza valoarea terenului revendicat.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură:
-întâmpinări formulate de intimații Consiliul Local și de - SRL ce au fost comunicate recurentei;
-precizări formulate de recurentă prin lichidator însoțite de adresa nr. 29/11.09.2007 întocmită de - SRL I și fișa de site cu privire la valoarea imobilului.
Instanța, față de valoarea terenului ce face obiectul litigiului, constată că este legal sesizată cu recursul exercitat de - SA I prin lichidator judiciar.
Interpelat, consilier juridic arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Consilier juridic solicită respingerea recursului, având în vedere punctul de vedere exprimat în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2867/15 martie 2007 a Judecătoriei Iașia fost respinsă acțiunea formulată de Cip prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare I, în contradictoriu cu și chemata în garanție Consiliul Local
Pentru pronunța această sentință civilă instanța de fond reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- subscrisa Cip Ias olicitat prin lichidator judiciar în contradictoriu cu C obligarea pârâtei prin reprezentanții săi legali să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 44.100 teren situată în extravilanul comunei cu următoarele vecinătăți: la Nord - proprietăți particulare, la Sud - DR, la - și, la Vest -.
În motivarea acțiunii reclamanta pretinde că este proprietara suprafeței de teren menționată în acțiune conform hotărârii nr. 415/1996 a Comisiei Județene de Fond Funciar Conform art. 1 din hotărârea nr. 415/1996 se arată că "trec în proprietatea Cip următoarele suprafețe de teren -, 85 mp - platforma, com., jud. I". La data de 14.07.2005 Consiliul Local încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 1602 cu pârâta prin care-i vinde suprafața de 44100 mp teren în baza procesului-verbal de licitație nr. 801/2003 și a adeverinței nr. 1048/2005 a Primăriei Comunei. Cum hotărârea nr. 415/1996 a fost comunicată Consiliului Local, rezultă că reprezentanții acesteia cunoșteau la momentul vânzării cine este adevăratul proprietar al terenului.
Analizând probatoriul administrat, instanța a constatat că, reclamanta se legitimează activ și își justifică interesul prin faptul că, în temeiul hotărârii nr. 415/27.06.1996, Comisia Județeană de Fond Funciar Iad ispus ca pe data constituirii în societate comercială să treacă în proprietatea Cip unele terenuri printre care și suprafața de -,84 mp teren (aproximativ 31,16 ha.) intitulată "platforma ". Hotărârea sus-amintită constituie titlu de proprietate.
Totodată, anterior emiterii acestei hotărâri, Direcția Agricolă Iae mis o adresă către Comisia Județeană de Fond Funciar I ce urma a fi validată "sub rezerva prezentării de către societate documentației proprii".
O astfel de documentație nu a fost întocmită nici până în prezent, cum de altfel expertul topometrist apreciază la pct. 1 din concluziile raportului (fila 4 raportului de expertiză) că "la data expertizei tehnice reclamanta nu deținea nici o suprafață de teren înscrisă în hotărârea nr. 415/1996".
Astfel, întrucât efectuarea măsurătorilor și întocmirea lucrării s-au făcut în baza planului cadastral cu patrimoniul Fermei (anexele 1 și 2 din raportul de expertiză) care nu a mai fost avizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I, instanța a reținut că reprezentanții reclamantei nu au făcut dovada amplasamentului exact al terenului deținut în proprietate. Pe de altă parte, întrucât prin hotărârea nr. 415/1996 s-a conferit acestui act calitatea de titlu de proprietate, reprezentanții reclamantei nu au mai făcut demersuri care să se finalizeze cu eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate - act de proprietate specific societăților comerciale.
În atare situație, nefăcându-se dovada amplasamentului exact al terenului proprietatea reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile din adresa Direcției Agricole I (adresa nr. 885/1996 de la fila 4), instanța a considerat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 480 din Codul Civil privind revendicarea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Cip I, prin lichidator judiciar pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 614/12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins apelul reclamantei formulat împotriva sentinței civile nr. 2867/15 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce fost păstrată.
În pronunțarea soluției, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 154/1992 a Judecătoriei Iași fost autorizată funcționarea societății apelate și înscrierea acesteia în registrul comerțului ca urmare solicitării formulate în baza art. 22 și 23 Legea 31/1990.
Prin hotărârea 415/25.06.1996 s- stabilit trecerea în proprietatea Cip mai multor suprafețe de teren, printre care și cea în litigiu.
În hotărâre sunt reținute dispozițiile art. 29 Legea 18/1991 și sentința civilă 2001/1992 a Judecătoriei Iași prin care s-a autorizat organizarea și funcționarea societății.
Indiferent de maniera de constituire societății apelante, dovada dreptului său de proprietate nu poate fi făcută doar cu hotărârea 415/27.06.1996.
Înființarea asociațiilor de tip privat conform art. 29 Legea 18/1991 sau Societăților comerciale pe acțiuni provenite din reorganizarea asociațiilor intercooperatiste sau de stat și cooperatiste de orice profil conform art. 30 Legea 18/1991, nu pot pretinde dreptul de proprietate asupra unui teren în absența titlului de proprietate.
Hotărârea Comisiei Județene nu poate substitui titlul de proprietate chiar dacă include această mențiune, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare neexistând derogări.
Ulterior emiterii acestei hotărâri, apelanta era obligată să urmeze procedura prev. de art. 33 și urm. HG890/2005 (Hotărârea 1171/2001 anterior intrării în vigoare modificărilor).
Instanța de fond reținut corect faptul că atât cât apelanta nu finalizat procedura legală pentru obținerea dreptului de proprietate, nu poate face dovada amplasamentului terenului revendicat.
Din același motiv, nu se poate efectua nici compararea titlurilor.
Prin urmare, s-a apreciat că apelul este nefondat, fiind respins cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Cip I, prin lichidator judiciar, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului formulat reclamanta a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii între considerentele sale, motivarea fiind superficială și nu răspunde motivelor de critică invocate. Arată recurenta că în considerentele deja atacate se arată, pe de o parte, că apelul este neîntemeiat, iar pe de altă parte că apelul este nefondat.
Recurenta argumentează că în mod greșit instanța de apel a calificat acțiunea dedusă judecății ca fiind o acțiune posesorie, și nu o acțiune în revendicare, cu care aceasta a fost investită. Arată că au fost încălcate și dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, întrucât dacă instanța avea vreo îndoială cu privire la natura acțiunii cu care a fost investită, era obligată să procedeze la clarificarea acestui aspect, în urma dezbaterilor contradictorii, obligație căreia nu s- conformat, apreciind astfel că nu se impune compararea celor 2 titluri de proprietate.
Pe de altă parte motivarea instanței de apel în sensul că nu s-ar fi făcut dovada amplasamentului terenului revendicat și deci nu s-ar putea face compararea titlurilor constituie o motivare superficială bazată pe însușirea considerentelor instanței de fond.
Consideră recurenta că decizia atacată este nelegală întrucât hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se arată că prin hotărârea nr. 415/27 iunie 1996 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 făcut dovada dreptului de proprietate, titlu valabil și legal emis ce a fost verificat, fiind astfel pronunțată sentința civilă nr. 58/F/16 februarie 2005 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia nr. 103/CA/30 mai 2005 a Curții de APEL IAȘI.
Susține astfel că instanțele au încălcat principiul autorității de lucru judecat întrucât titlul său de proprietate a mai fost verificat prin hotărârile judecătorești arătate.
Demersurile efectuate pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se aflau la data reorganizării în administrarea sa au fost inițiate încă din 1991, procedura de autorizare administrativă fiind finalizată de către Comisia județeană I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, care a emis Hotărârea nr. 415/1996 și care constituie titlul de proprietate.
Recurenta apreciază că în mod greșit sunt reținute dispozițiile art. 33 din nr.HG 890/2005, în vederea stabilirii dreptului de proprietate întrucât pentru terenul din litigiu deține titlu de proprietate încă din 1996, dată la care normele legale reținute de instanța de apel nu erau în vigoare.
Prin urmare, în mod greșit instanțele nu au procedat la compararea titlurilor de proprietate atâta timp cât ambele părți au invocat că sunt proprietarii imobilului din litigiu, astfel încât obiectul activității instanțelor era însăși verificarea comparativă titlurilor prezentate. Instanțele au ignorat concluziile raportului de expertiză topometrică, expertul arătând că terenul proprietatea pârâtei intimate se suprapune parțial pe terenul revendicat, și cum constatările efectuate au fost ignorare, nu s-a putut concluziona asupra existenței suprapunerii celor 2 terenuri.
Se solicită admiterea recursului în temeiul criticilor formulate.
Intimatele și Consiliul Local au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului motivat de faptul că decizia atacată este legală. Se arată în esență că instanța a calificat corect acțiunea și a reținut că reclamanta nu a finalizat documentația pentru delimitarea efectivă a terenului prevăzut în hotărârea nr. 415/1996.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate, se constată că recursul este neîntemeiat, nici unul din motivele înscrise în art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă invocate de recurentă neavând incidență în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Este cunoscut că motivarea hotărârii judecătorești este o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare. În privința motivării se reține că deși obligația de motivare a hotărârilor este impusă de art. 6 paragraful 1 din Convenție, lipsa unor răspunsuri detaliate fiecărui argument nu reprezintă o nemotivare hotărârii (hotărârea Van de HURK Olanda; hotărârea Beian Romania).
În speță, Curtea constată că instanța de apel a efectuat un examen efectiv, răspunzând cu argumente proprii la fiecare dintre criticile formulate prin motivele de apel. Hotărârea atacată cuprinde pe larg motivele pe care aceasta se sprijină, fără a vădi motive contradictorii ori străine de natura pricinii, raționamentul logic efectuat de instanța de apel găsindu-și exponențialul în motivarea hotărârii pronunțate. Faptul că în considerentele deciziei, instanța a folosit o dată sintagma "apelul este neîntemeiat" iar apoi "apelul este nefondat" nu vădește motive contradictorii, termenii fiind sinonimi drept pentru care critica va fi înlăturată.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu poate fi primit textul vizând situația în care hotărârea este nelegală întrucât instanța a interpretat greșit obiectul juridic dedus judecății, schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. În speță, motivul de recurs nu este incident în cauză întrucât instanța a avut în vedere actul juridic ce constituie temeiul dreptului a cărui valorificare în justiție se urmărește.
Analiza legalității hotărârii atacate sub aspectul criticilor recurentei referitoare atât la încălcarea procedurii disponibilității din perspectiva dreptului de a fixa limitele cadrului procesual în care se desfășoară judecata, cât și a nerespectării principiului înscris în art. 129 Cod procedură civilă, care vizează rolul activ al judecătorului în executarea obligației de a lămuri calificarea juridică a acțiunii, va fi realizată sub aspectul încadrării acestora în motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, text care însă nu este incident în cauză.
Într-adevăr, în procesul civil disponibilitatea înseamnă dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, în conținutul acestui principiu incluzându-se determinarea de către reclamant a pretențiilor ce formează obiectul litigiului, realizată prin cererea de chemare în judecată. În speță, aplicând corect principiul disponibilității consemnat în art. 129 Cod procedură civilă, instanța a soluționat litigiul în limitele cadrului procesual determinat de reclamant, acțiunea fiind analizată în raport cu dispozițiile incluse în art. 480 Cod civil, text la care s-a făcut referire de instanțele ale căror hotărâri au fost atacate.
Așadar, instanțele au calificat corect acțiunea introductivă, astfel cum, de altfel, o califică însăși reclamanta - recurentă prin motivarea în fapt și drept a cererii de chemare în judecată, instanțele soluționând judicios acțiunea în revendicare fără depăși limitele investirii sale judiciare, împrejurări față de care este neîntemeiat motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul neaplicării dispozițiilor legale în soluționarea acțiunii în revendicare atunci când ambele părți litigante opun titluri de proprietate.
Regimul juridic al acțiunii în revendicare imobiliară impune dovedirea dreptului de proprietate. Dacă obiect la revendicării îl formează o suprafață de teren supusă procedurii stabilite de Legea nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate nu poate fi realizată decât cu titlul de proprietate emis conform dispozițiilor art. 116 din lege.
În cauză, reclamanta-recurentă a depus la dosar hotărârea nr. 415/27 iunie 1996, emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 I prin care s-a dispus în baza dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991 trecerea în proprietatea acesteia și a suprafeței de 316.611,84, intitulată platformă, avându-se în vedere faptul că reclamanta a preluat activitatea și patrimoniul, unitate intercooperatistă a cărei activitate încetat.
Actul invocat de recurentă nu cuprinde însă mențiuni referitoare la amplasamentul terenului revendicat, ori alte elemente de identificare și delimitare a imobilului ce face obiectul acțiunii promovate, aceste operațiuni fiind obligatorii a fi întreprinse în procedura de finalizare și obținere a titlului de proprietate. Faptul că instanța de apel a făcut referire la nr.HG 890/2005 nu înlătură parcurgerea operațiunilor impuse de dispozițiile art. 116 din Legea nr. 18/1991 coroborate - la epoca emiterii hotărârii nr. 415/1996 - cu dispozițiile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a modelului și modului de acționare a titlului de proprietate, precum și punerea în posesie proprietarilor, nr. 131/1991. Lipsa acestor elemente de identificare privind amplasamentul terenului revendicat, reținută de instanță nu face posibilă compararea titlurilor de proprietate în baza cărora părțile pretind că stăpânesc terenurile, nefiind astfel întrunite dispozițiile art. 480 Cod civil.
Aspectele invocate de recurentă cu privire la neanalizarea concluziilor expertizei topometrice dispusă în cauză nu se referă la aspecte de nelegalitate a hotărârii, motivul invocat având semnificația unei erori în care s- aflat instanța în aprecierea probatoriului, critică care nu este susceptibilă de a fi examinată în fond, întrucât nu poate fi încadrată într-unul din motivele de recurs limitativ prevăzut de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, constatându-se că ambele instanțe au efectuat o aplicare judicioasă a prevederilor legale ce guvernează domeniul, definind judicios natura și întinderea raportului juridic dintre părți, hotărârile pronunțate cuprinzând pe larg motivele pe care acestea se sprijină, fără a vădi motive contradictorii, se constată că sub toate aspectele evocate recursul reclamantei se vădește nefondat, urmând a se respinge, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, decizia atacată urmând a fi menținută, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Cip I, prin lichidator judiciar, împotriva deciziei civile nr. 614 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. / 26 februarie 2008
Tribunalul Iași:
Jud., jud.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Mona Maria
