Reziliere contract. Speta. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâții-reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 645 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții-intimați și și intimata-recurentă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, față de valoarea inserată în contract ce face obiectul litigiului, pune în discuția părților aspectul privind admisibilitatea recursului formulat de și și excepția tardivității recursului formulat de, excepții invocate la termenul de judecată din data de 11.01.2008.
Avocat solicită respingerea excepției privind tardivitatea recursului formulat de.Consideră că este vorba de o greșeală a factorului poștal, decizia fiind redactată la data de 26.10.2006. Decizia Tribunalului Iașia ajuns în același loc cu cea a părții adverse, toate părțile litigante locuind la aceeași adresă.În raport de data de 14.09.2006 ambele recursuri sunt declarate în termen.
Avocat arată că hotărârea a fost comunicată în același timp, față de data introducerii recursului, toate recursurile sunt declarate în termen.
Instanța constată declarat în termen recursul exercitat de, având în vedere data ștampilei poștei, pe actul procedural de la fila 102 reprezentând dovada de comunicare a hotărârii recurate, fiind o inadvertență a datei consemnată de agentul procedural.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului formulat de pârâții-reclamanți și, avocat arată că, toate căile de atac trebuie să vizeze obiectul judecății și nu neapărat valoarea. Raportat la valoarea obiectului, hotărârea nu ar putea fi atacată cu recurs, trebuia considerată recurs calea de atac a apelului. Arată că lasă la aprecierea instanței excepția.
Avocat, având cuvântul, precizează că părțile nu se află în situația unei excepții a inadmisibilității, având în vedere obiectul acțiunii principale ce l-a constituit rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între și.
Arată că obiectul nu este evaluabil în bani, instanțele au calificat calea de atac ca fiind apel, judecarea recursului este admisibilă, având în vedere obiectul inițial al cererii. Susține admisibilitatea recursului și respingerea excepției ce a fost pusă în discuția părților de instanță.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4124 din 10.04.2006, pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă împotriva pârâților-reclamanți și -.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3304/21.10.2002 la BNP.
Dispune evacuarea pârâților-reclamanți din imobilul situat în I,-, - 9,. 1.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
Obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâților-reclamanți suma de 11119,42 lei noi reprezentând plata îmbunătățirilor efectuate de pârâți.
Respinge cererea de restituire a contravalorii întreținerii și cererea pentru acordarea unui drept de retenție pârâților asupra apartamentului din litigiu.
Compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
Între părți s-a încheiat la 21.10.2002 contractul de întreținere nr. 3304/2002 pârâții având obligația să-i acorde întreținere pe tot restul vieții, să suporte cheltuielile de înmormântare în schimbul transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului reclamantei. Întreținerea trebuia acordată în natură, prin asigurarea hranei zilnice, a încălzirii, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente și asistență medicală.
Din depoziția martorelor (fila 50) și instanța reține că pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale. Astfel au închis centrala pe timp de iarnă, obligând reclamanta să suporte frigul din locuință ceea ce a grăbit implicit și decesul mamei reclamantei cu care aceasta locuia, survenit în decembrie 2005. Prin sentința pronunțată în dosar nr. 24216/2005 instanța a dispus obligarea pârâților să pună în funcțiune instalația de încălzire și instalația electrică. Martorele au declarat totodată că reclamantei i se vorbește urât de către pârâți, că a fost amenințată cu bătaia, aceasta apelând de mai multe ori la intervenția organelor de poliție. În plus, pârâții nu au contribuit cu nimic la întreținerea reclamantei, aceasta primind întreținere de la cele două fiice stabilite în străinătate, constând în pachete cu haine, alimente și bani, lucru constatat personal de martori. Nu numai că pârâții nu i-au acordat întreținerea la care erau obligați conform contractului dar și conform legii, și moral, pârâtul fiind fiul reclamantei, dar au și avut un comportament jignitor adresând cuvinte vulgare reclamantei; mai mult decât atât, pârâții au împiedicat-o pe reclamantă să-și gătească singură prin întreruperea furnizării gazului, aceasta fiind nevoită să gătească și să spele la vecini sau pe la rude.
Martorii părților au arătat că anterior relațiile dintre părți au fost armonioase, că petreceau vacanțele, sărbătorile împreună, mâncau împreună dar că la un moment dat a intervenit o ruptură bruscă, astfel stau separat, gătesc pe rând.
Având în vedere că pârâții nu și-au respectat obligațiile de întreținere a reclamantei, având chiar un comportament profund imoral și șocant chiar ținând cont de relațiile de rudenie dintre părți, față de dispozițiile art. 1020 Cod civil, instanța urmează să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere ținând cont de relațiile extreme de tensionate între părți, avînd în vedere că conviețuirea împreună în același apartament este imposibilă și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere, instanța a dispus pe cale de consecință și evacuarea pârâților.
În ce privește cererea reconvențională instanța a reținut din declarațiile lui și că pârâții au efectuat o serie de îmbunătățiri la apartament, recunoscute de reclamantă prin răspunsurile la interogator. Aceste îmbunătățiri au fost evaluate de expert la 140.617.500 lei reactualizată și funcție de uzura în timp la 123.743.400 lei. Din aceeași sumă instanța a scăzut însă cheltuielile făcute cu zugrăveli, cu vopsea pentru balcon și finisaje pereți + tavane apreciind că acestea sunt cheltuieli de întreținere, necesare, care le reveneau pârâților în calitate de proprietari ai apartamentului în care au și locuit efectiv.
Pe cale de consecință instanța a obligat reclamanta la plata sumei de 11119,42 lei noi reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate de pârâți.
În ce privește cererea de restituire a contravalorii întreținerilor prestate instanța a respins o astfel de cerere care încalcă însăși natura și esența contractului de întreținere fiind contrară caracterului aleatoriu al contractului. Soluția contrară nu duce la imposibilitatea pentru beneficiarul întreținerii de a cere rezoluțiunea contractului din culpa debitorului ori de câte ori valorile primite cu titlu de întreținere au egale valoarea bunului. S-ar ajunge totodată la înlăturarea efectelor aleatorii ale contractului, dând posibilitatea debitorului de rea-credință să înceteze prestarea întreținerii orice de câte ori valoarea prestațiilor efectuate depășește valoarea bunului privat.
Instanța a respins și cererea privind acordarea unui drept de retenție asupra apartamentului, apreciind că se impune evacuarea pârâților pentru considerentele arătate mai sus.
În baza art. 276 Cod procedură civilă urmează să fie compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal pârâții-reclamanți și a criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.645/24.09.2007 Tribunalul Iașia admis apelul declarat de pârâții-reclamanți și a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii în parte a acțiunii. A respins capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.3304/2002 și a păstrat soluțiile vizând evacuarea pârâților și admiterea în parte a cererii reconvenționale. Totodată, a obligat intimata să plătească apelanților suma de 4,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta-intimată a solicitat în contradictoriu cu pârâții-apelanți "rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3304/21.10.2002 și evacuarea pârâților din imobilul situat în I,- pentru neexecutarea de către aceștia din urmă a obligației de întreținere.
Prin contractul de întreținere încheiat între părți pârâții-apelanți au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 indicat mai sus în schimbul prestării către reclamanta-intimată a întreținerii constând în: asigurarea hranei zilnice, a încălzirii în sezonul, îmbrăcăminte, încălțăminte, precum și medicamente și asistență medicală evaluată la suma de 210.000.000 lei. Totodată prin contract reclamanta-intimată și-a rezervat dreptul de abitație până la sfârșitul vieții.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea acestuia în temeiul art. 1020 Cod civil.
Potrivit textului menționat o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca debitorii să nu își fi executat obligația, total sau parțial, iar neexecutarea să fie imputabilă debitorilor.
Ori din probele administrate în cauză respectiv - declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatorii nu rezultă cu certitudine că pârâții-apelanți nu și-au îndeplinit obligația de întreținere. Astfel părțile au conviețuit împreună în același apartament, iar relațiile au fost foarte bune până la un moment dat. Însăși reclamanta a declarat că "nu a avut nevoie de nimic, deoarece primea totul de la fetele din străinătate". De altfel nici una din martorele propuse de reclamantă nu au putut preciza cu exactitate dacă pârâții și-au îndeplinit sau nu obligația deoarece nu au perceput în mod direct acest lucru, iar situația relatată au știut-o de la reclamantă. Singura martoră care a locuit o perioadă de timp în locuința pârâților și a perceput situația în mod direct a fost, ori aspectele relevate de aceasta sunt în totală contradicție cu cele invocate de reclamantă.
Făcând și aplicarea principiului general de drept "in dubio pro reo" tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1020 Cod civil, nefiind probată în cauză nici neexecutarea obligației de întreținere și nici culpa debitorului, fapt ce conduce la respingerea capătului de cerere din acțiunea principală referitor la rezoluțiunea contractului.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la evacuarea pârâților-apelanți acesta a fost soluționat în mod corect de prima instanță.
Astfel din expunerea situației de fapt rezultă că pârâții apelanți încă înainte de încheierea contractului locuiau în același apartament cu reclamanta fiind rude, respectiv fiu și mamă.
În acest caz în care creditorul întreținerii și-a rezervat uzufructul viager al imobilului a cărui nudă proprietate au dobândit-o apelanții-debitori ai întreținerii, aceștia din urmă pot locui în imobil numai catolerațiși pot fi evacuați la cererea creditorului întreținerii - respectiv reclamanta care este beneficiara uzufructului pe durata vieții.
S-a probat că în prezent relațiile dintre părți sunt tensionate, că pârâtul se manifestă prin atitudini ireverențioase, frecvente scandaluri și certuri care-i pot crea creditoarei un real sentiment de prestare și stres zilnic și care fac imposibilă conviețuirea cu aceasta.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții-apelanți, tribunalul a constatat cele ce succed:
Valoarea îmbunătățirilor reținută de prima instanță respectiv 11119,42 lei este corectă, lucrările realizate de pârâți reprezentând zugrăveli cu var lavabil și vopsea, finisajele pereți și tavane, înlocuirea obiectelor sanitare deteriorate din baie, placarea ușilor cu autocolant reprezentând cheltuieli de întreținere și nu sporesc valoarea imobilului.
Referitor la cererea formulată de pârâți privind restituirea contravalorii întreținerii urmează să fie păstrată soluția primei instanțe din două motive.
Pe de o parte, nefiind desființat contractul de întreținere, această problemă nu se mai pune, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi dispus rezoluțiunea în cazul contractului de întreținere, fiind unul aleatoriu, valoarea întreținerii prestate nu este supusă restituirii.
Faptul nerestituirii nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a celui ce a primit întreținerea, întrucât foloasele realizate au temei legitim în convenția părților.
Problema dreptului de retenție nu se mai poate pune întrucât s-a dispus evacuarea pârâților din imobil, tribunalul ca și prima instanță reținând imposibilitatea conviețuirii părților pe fondul relațiilor tensionate dintre acestea.
În considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul și a schimbat sentința apelată în sensul și limitele arătate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata fiind în culpă procesuală a fost obligată să plătească apelanților cheltuielile de judecată avansate în apel reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs și criticând-o pentru nelegalitate.
Au susținut recurenții că în mod greșit instanța de apel a menținut dispozițiile instanței privind evacuarea, această măsură fiind dispusă peste ceea ce s-a solicitat. Precizează recurenții că evacuarea a fost cerută ca efect al rezilierii contractului de întreținere și nu ca o sancțiune a încălcării dreptului de abitație.
În ceea ce privește cererea reconvențională, în mod greșit instanța de apel a menținut dispozițiile referitoare la pretențiile pârâților-reclamanți.
În esență recurenții au arătat că valoarea totală a îmbunătățirilor este de 23.984 RON și nu de 11.119,42 RON, fiind calificate în mod greșit ca simple lucrări de întreținere zugrăvelile cu var lavabil și vopsea, finisajelor pereților și tavanelor, înlocuirea obiectelor sanitare din baie și placarea ușilor cu autocolant. Recurenții au calitatea de nud proprietar, neputându-se deci reține în sarcina lor obligația de a efectua lucrările arătate mai sus.
Referitor la dreptul de retenție, acesta nu vine în contradicție cu cererea de evacuare, admiterea cererii de acordare a acestui drept putând, eventual, să întârzie executarea evacuării.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamanta criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut intimata-recurentă că situația de fapt dezvoltată în cererea introductivă a fost dovedită în mod clar și indubitabil atât la fond cât și în apel.
Instanța a înlăturat cu rea-credință declarațiile martorilor, fără a dispune reaudierea acestora în situația în care existau nelămuriri.
Deși instanța a respins cererea principală a obligat intimata-recurentă la plata îmbunătățirilor, pretenții care puteau fi acordate doar în situația admiterii acțiunii.
Mai mult, instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv asupra rezilierii contractului, deși prin acțiune s-a solicitat rezoluțiunea acestuia.
Prin întâmpinare, recurenții-intimați și au solicitat respingerea recursului părții adverse ca fiind nefondat.
Au precizat intimații că instanța nu a acordat mai mult decât ceea ce s-a solicitat ci s-a pronunțat în limitele investirii.
Hotărârea dată nu este contradictorie, fiind admisă corect cererea având ca obiect îmbunătățirile aduse apartamentului, care îi sporesc valoarea și profită recurentei.
În ceea ce privește cererea de restituire a valorii întreținerii prestate, recurenta face confuzie între îmbunătățirile aduse imobilului și prestațiile privind întreținerea.
La rândul său, intimata-recurentă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți arătând, în esență, că pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale și mai mult, au alungat-o din apartament.
Referitor la îmbunătățirile aduse imobilului, apărările recurenților nu pot fi primite întrucât vizează situația închirierii imobilului, în care nu se regăsește intimata.
Nici susținerile referitoare la dreptul de retenție nu sunt pertinente, în opinia sa, întrucât a făcut dovada că în situația rezoluțiunii contractului are posibilitatea achitării obligațiilor ce îi revin.
La prima zi de înfățișare în recurs instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului raportat la valoarea obiectului pricinii și la prevederile art.2821Cod procedură civilă.
Recursurile sunt inadmisibile.
Curtea reține că atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională au caracter patrimonial, urmărind readucerea în patrimoniul reclamantei a imobilului în litigiu, evaluat la suma de 21.000 RON, respectiv recuperarea de către pârâți a sumei de 23.984 RON avansată pentru efectuarea unor lucrări în apartamentul în litigiu.
Potrivit dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă astfel cum a fost modificat prin Legea nr.195/2004 care a intrat în vigoare la 28.05.2004, anterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond (10.04.2006) nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei ROL (100.000 RON).
Având în vedere că finalitatea demersurilor judiciare ale părților este una pecuniară, Curtea reține că, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă hotărârea dată în primă instanță este supusă numai căii de atac a recursului, cale de atac care se soluționează de tribunal, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel dacă, potrivit dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului iar părțile au uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, în cauză nu mai poate fi exercitat un nou recurs la Curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din 2 judecători și nu în complet de 3 judecători nu este de natură să confere recurentei dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă se vor respinge recursurile ca inadmisibile și se va menține hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de pârâții-reclamanți și - și reclamanta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.645 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
20.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Mona Maria
