Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.187
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI MEREI PRIN PRIMAR, domiciliat în com.Merei, sat Merei, jud.B împotriva sentinței civile nr. 346/ 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în B,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 noiembrie 2009, dând următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.876/2003, formulat contestație împotriva dispoziției nr.189 emisă de Primarul comunei Merei, la data de 18.03.2003, prin care s-a respins cererea privind restituirea în natură terenului în comuna Merei, județul
În motivarea contestației, s-a arătat că dispoziția primarului încălcat art.6 alin.1 din Legea nr.10/2001, deoarece terenul revendicat prin Legea 10/2001 a trecut în proprietatea statului cu o construcție edificată pe acesta, având deci destinația de teren pentru construcții.
A mai arătat contestatorul că, în mod greșit s-a aplicat art.8 alin.1 din Legea 10/2001 acestui teren intravilan, deoarece regimul său juridic nu era reglementat prin Legea 18/1991 și nici prin Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.
În dovedirea contestației, la dosar s-au depus înscrisuri și s- dispus, totodată, efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzăua pronunțat la 7 aprilie 2004, sentința nr.197, prin care respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că autoarea petentului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 asupra terenului în litigiu, cerere care i- fost admisă în totalitate, ca urmare a plângerii formulate împotriva hotărârii Comisiei Județene B pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, (sentința nr.506/24.01.1992 pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului).
S-a mai reținut că pe suprafața de teren solicitată de contestator, au fost puse în posesie alte persoane cărora le-a fost eliberat și titlu de proprietate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că dispoziția emisă de primar este temeinică și legală, că terenul solicitat făcut obiectul Legii 18/1991, astfel că, în conformitate cu art.8 din Legea 10/2001, contestația este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, contestatorul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că instanța nu a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză, că nu au fost avute în vedere actele depuse de Primăria comunei Merei din care rezultă elementele de identificare ale dreptului de proprietate persoanelor care ocupă terenul în litigiu.
A mai arătat apelantul că numitul construit un imobil fără autorizație de construcție și, în atare situație, nu se poate reține că terenul pretins de contestator ar fi ocupat în mod legal de o altă persoană.
A susținut în continuare apelantul că, deși a solicitat evaluarea imobilului -teren preluat abuziv de stat, instanța de fond lăsat nelămurit acest aspect, cu toate că expertul avea ca obiectiv și estimarea valorii terenului.
S-a solicitat în principiu completarea de probatorii, constând în efectuarea unei expertize de specialitate, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii și, pe fond, admiterea contestației astfel cum fost formulată.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.1840 din 10 iunie 2004, a respins apelul declarat de contestator, instanța de apel reținând că art.6 din Legea nr.10/2001, invocat de apelant, trebuie coroborat cu art.8 din lege.
Totodată, s-a reținut că natura bunului corespunde celei descrise de art.8 alin.1 din lege și se aplică în exclusivitate dispozițiile Legilor nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.1/2000.
Autoarea contestatorului, R, formulat cererea înregistrată la nr.2282/ din 12 martie 1991, pentru suprafața de 10 ha teren, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr.18/1991 i-a reconstituit dreptul pentru suprafața de 3,30 ha în acțiuni, iar prin sentința civilă nr. 506 din 24 ianuarie 1992 a Judecătoriei Buzău fiind admisă plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei, s-a reconstituit dreptul petentei pentru suprafața de 10 ha teren.
S-a mai reținut că pe terenul pretins de contestator au fost puse în posesie alte persoane. Numitul a primit suprafața de 1000 teren prin dare în plată, iar pentru și au fost emise titluri de proprietate. s-a înscris în CAP cu suprafața de 1,50 ha, din care terenul în suprafață de 1000 este situat în intravilan, iar s- înscris în CAP cu suprafața de 0,16 ha amplasat în intravilan.
În privința susținerii apelantului că expertul nu a evaluat imobilul, se reține că, prezent în instanță, contestatorul a cerut să se ia act că nu dorește c/val. imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal, contestatorul care a susținut, în esență, că în cauză s-au încălcat dispozițiile art. 10 al.1 din Legea 10/2001, că numitului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe un alt teren decât cel revendicat, că pentru terenul intravilan nu i s- reconstituit autoarei sale dreptul de proprietate, iar estimarea valorică a terenului în litigiu era importantă, deoarece urmau să i se acorde despăgubiri, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
Recursul a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.6803 pronunțată la data de 15.09.2005, prin care s-a dispus casarea deciziei civile nr.1840/10.06.2005, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și trimiterea cauzei, pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel trebuia să dispună completarea expertizei topografice efectuată la fond sau efectuarea unei alte expertize, care, având în vedere titlurile de proprietate aflate la filele 49,50 dosar fond și actul de dare în plată, să stabilească dacă în aceste acte sunt înscrise suprafețe din terenul care face obiectul procesului.
Se impune, reține instanța de casare, ca expertul să stabilească amplasamentul suprafețelor de teren atribuite persoanelor care folosesc terenul ce a aparținut mamei recurentului, pentru ca, avându-se în vedere și întreaga documentație care a stat la baza reconstituirii titlului de proprietate al autoarei recurentului, precum și modalitatea de preluare a imobilului de către stat, instanța să decidă în raport de prevederile art.8 și 10 din Legea 10/2001 asupra dreptului recurentului la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.
Primită spre rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr.2598/2006.
Pe linia deciziei de casare, în baza disp.art. 315 Cod pr.civilă coroborat cu art.295 Cod pr.civilă, Curtea a încuviințat, la termenul de judecată din data de 17.04.2006, la cererea apelantului, efectuarea unei expertize topografice, prin care să se identifice, măsoare, poziționeze pe schița de plan și să se evalueze terenul în litigiu, să se stabilească dacă porțiuni din acest teren au făcut obiectul reconstituirii către alte persoane și dacă acestora li s-au eliberat titluri de proprietate, respectiv să se stabilească dacă porțiuni din acest teren sunt cuprinse în actul de dare la plată din aprilie 1990, dacă s-au ridicat construcții pe aceste terenuri și care sunt deținătorii acestora.
La termenul de judecată din data de 22.05.2006, sa încuviințat completarea raportului de expertiză cu două obiective, respectiv să se stabilească în funcție de titlurile de proprietate aflate la filele 49 și 50 dosar de fond, dacă în aceste acte sunt înscrise suprafețele din terenul ce face obiectul pricinii și să facă precizări cu privire la situația terenului aflat în punctele 14-145-16-176 în schița de plan aflată la fila 36 dosar fond.
De asemenea, instanța solicitat Primăriei comunei Merei depunerea la dosar a documentației care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr.56060/1995, emis pe numele autoarei apelantului R.
În baza probatoriilor administrate, prin decizia civilă nr.384/13.11.2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat, în fond, după casare, apelul contestatorului declarat împotriva sentinței civile nr.197/7.04.2004 a Tribunalului Buzău.
În luarea acestei decizii, Curtea a reținut că autoarea apelantului a solicitat, anterior, pe cale administrativă și judecătorească, conform Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și că, în prezent, terenul, pe care parțial sunt edificate și construcții, este ocupat de mai multe persoane, care au fost puse în posesie și cărora li s-au eliberat titluri de proprietate căror valabilitate nu a fost contestată în justiție.
Prin decizia civilă nr.2629/23.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de contestatorul, casând atât decizia civilă nr.384/13.11.2006 Curții de APEL PLOIEȘTI, cât și sentința civilă nr.197/7.04.2004 a Tribunalului Buzău, cu trimitere spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că se impune refacerea expertizelor efectuate în cauză pentru identificarea cu certitudine a terenului în litigiu în suprafață de 6386, care este suprafața ocupată și dacă aceasta este înscrisă în titlurile de proprietate ale deținătorilor terenurilor.
După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-.
După efectuarea unei noi expertize topografice pe linia deciziei de casare, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.346/27.03.2009, a admis contestația, anulat dispoziția nr.109/13.03.2003 emisă de Primarul comunei Merei, județul B, dispus restituirea în natură, către contestator, a terenului în suprafață de 6416 situat în sat Lipia, comuna Merei, județul B (identificat conform expertizei ) și a constatat dreptul contestatorului la despăgubiri prin echivalent de 84 Euro/ pentru diferența de teren de 84 până la 6500 cât avea dreptul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
- suprafața terenului în litigiu este de 6500 conform adeverinței nr. 24/ 19.06.1952 ( fila 59 dosar 2558/2006) împărțită în patru parcele, situată în comuna Merei, sat Lipia, județul B;
- suprafața de 1059, din care 964 arabil și 95 categorie vii, evidențiată în schița de plan anexa nr.1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare portocalie, este liberă și poate fi restituită în natură conform art.10 alin.1 din Legea 10/2001;
- suprafața de 1000, evidențiată în schița de plan anexa nr.1 prin pologinul de culoare maro, este deținută în mod nelegal de familia;
-suprafața de 1735, categorie arabil, este evidențiată în schița de plan anexa nr.1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare albastră;
- suprafața de 2622, teren arabil, este evidențiată prin poligonul de culoare;
- suprafața de 84, diferența până la 6.500, nu a putut fi identificată de expert, astfel că pentru aceasta sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.7 din Legea 10/2001, valoarea de circulație prin echivalent fiind stabilită de expert la 84 Euro/.
Împotriva sentinței civile nr.346/27.03.2009 a Tribunalului Buzăua declarat apel intimata Primăria comunei Merei, susținând, în esență, că prima instanță nu a ținut cont de faptul că terenurile solicitate de către contestator nu intră sub incidența Legii 10/2001, regimul juridic al acestora fiind reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 și Legea nr.1/2000. Astfel, terenurile solicitate nu mai sunt libere, fiind atribuite în mod legal mai multor persoane care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legilor fondului funciar. Chiar și prin rapoartele de expertiză întocmite s-a reținut că terenurile în litigiu sunt în prezent ocupate de alte persoane, cărora le-au fost emise și acte de proprietate. Mai mult decât atât, conform prevederilor titlului IV, art.I, alin.2 ind.1 din Legea 247/2005, "terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane."
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Potrivit art.8 alin.1 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005 și Normelor Metodologice de aplicare unitară a menționatei legi, nu intră sub incidența acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.
Ori, în cauză, obiectul cererii de restituire în baza Legii 10/2001 îl constituie tocmai terenuri de natura celor enumerate în actele normative anterior menționate.
Pentru terenul în litigiu - " cca 29 prăjini, situat în V satului Lipia" s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 de către autoarea contestatorului- R, astfel cum se poate reține atât din conținutul plângerii sale împotriva hotărârii nr.6/1991 emisă de Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( " să-mi acorde cele 29 prăjini situați în V satului " - fila 93 dosar fond inițial - nr.876/2003 al Tribunalului Buzău ) precum și din considerentele sentinței civile nr.506/24.01.1992 a Judecătoriei Buzău (devenită irevocabilă) prin care s-a admis plângerea respectivă și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren agricol, cu reducerile practicate la nivel de comună, pe raza comunei Merei, județul B (filele 97-98 dosar fond inițial-nr.876/2003 al Tribunalului Buzău ).
Împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 nu s- dispus pe vechiul amplasament, nu este de natură a-l îndreptăți pe contestator să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 raportat la dispozițiile sale din art.8 alin.1.
Din conținutul raportului de expertiză topografică ing. (efectuat pe linia deciziei de casare - filele 26-30 dosar fond - al Tribunalului Buzău ) se reține că terenul în litigiu a făcut obiectul reconstituirii, conform Legii 18/1991, către alte persoane, care au primit titluri de proprietate.
Astfel, pentru 2622, categoria de folosință arabil, s-a emis titlul de proprietate nr. 58474/16/12.03.1998 numitului, în prezent aflându-se în posesia moștenitorilor acestuia.
De asemenea, pentru 1735, categoria de folosință arabil, s-a emis titlul de proprietate nr.55578/55/13.05.2003 numitului Prașa G, în prezent aflându-se în posesia numitului, care l-a cumpărat de la, moștenitorul lui Prașa
Terenul de 1000 ( 915 - curți-construcții plus arabil și 85 - vii) se află în posesia moștenitorilor defunctului, conform Actului de dare cu plată din 20.04.1990. Pe acest teren se află și construcția notată C 1, cu suprafață construită desfășurată de 56
Sub acest aspect, relevante sunt și mențiunile cuprinse în sentința civilă nr.6727/1.09.1997 a Judecătoriei Buzău ( fila 59 dosar fond inițial - nr.876/2003 al Tribunalului Buzău ), prin care s-a constatat că numiții și sunt coindivizari asupra imobilului casă de locuit, edificat pe suprafața de 1000, pe raza comunei Merei, sat Lipia, județul B, dobândită de numitul, prin actul de dare în plată transcris la notariatul de Stat Județean B la nr.2812/24.02.1992.
Tot în posesia moștenitorilor lui se mai află și 1059.
Față de considerentele expuse, este cert că terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii 10/2001 conform dispozițiilor sale din art.8 alin.1.
În consecință, Curtea, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă nr.346/27.03.2009 a Tribunalului Buzău și,pe fond, va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI MEREI PRIN PRIMAR, domiciliat în com.Merei, sat Merei, jud.B împotriva sentinței civile nr. 346/ 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în B,-, jud.B și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă nr.346/27.03.2009 a Tribunalului Buzău și, pe fond, respinge contestația ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
GREFIER,
- -
/VM
5 ex/ 10.11.2009
nr- Trib.
-
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Violeta Stanciu
