Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 867
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, ambii domiciliați în B,-,. 3b,. 29, județ B, împotriva deciziei civile nr.150/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD SA- B, cu sediul în B,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 9 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22.02.2008 sub nr- reclamanta DISTRIBUTIE MUNTENIA NORD SA- Bas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună evacuarea paraților si din apartamentul cu nr. 29 situat in. 3B, din str. M-sal -, nr. 3, B si sa fie obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat ca apartamentul mai sus menționat constituie proprietatea sa și că a încheiat cu parații contractul de închiriere nr. 3737/2007 pentru suprafața de 25,12 mp. folosința exclusiva si 52,26 mp. dependințe aflate în folosință comuna.
Reclamanta a precizat că, deși termenul închirierii a fost de un an de zile cu începere de la data de 01.01.2007 si pana la data de 01.01.2008, pârâții continua sa locuiască fără drept in imobilul respectiv.
A mai arătat reclamanta că, contractul de închiriere nu a fost niciodată prelungit, precizând că prin adresele nr. 10247/31.10.2007 si nr. 183/11.01.2008 a comunicat pârâților ca trebuie sa evacueze spațiul la expirarea termenului contractual si sa-si rezolve situația locativă, deoarece nu intenționează să le mai prelungească contractul.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 969, art. 1436 si art. 1438 Cod civil.
Pârâții au formulat, conform disp.art.115 Cod pr.civilă întâmpinare ( 25-26) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Pârâții au arătat că au primit apartamentul ca locuința de serviciu urmând a-l folosi pana când le va înceta calitatea de salariat, iar această condiție s-a consemnat intr-un vechi contract de închiriere ce nu si-a pierdut valabilitatea si nu a fost reziliat.
Au menționat pârâții că pe parcursul derulării contractului s-au încheiat mai multe acte adiționale de modificare a cuantumului chiriei, un astfel de act fiind încheiat si in anul 2007 când li s-a prezentat doar ultima pagina pe care au semnat-o cu convingerea ca este vorba de cuantumul chiriei pentru 2007, constatând acum ca, de fapt, era un alt contract de închiriere al cărui conținut nu a fost prezentat integral si la care reclamanta a atașat aceasta ultima pagina conținând semnăturile lor.
La data de 17.04.2008 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând ca susținerile pârâților in sensul ca au fost induși in eroare la semnarea contractului de închiriere nr. 3737/2007 nu corespund realității, ca Adunarea Generala si Consiliul de Administrație ale societarii au stabilit încheierea de contracte de închiriere locuințe pentru salariații SC SA si SA si ca aceștia nu au vreo legătura cu MUNTENIA NORD, iar contractele respective nu sunt accesorii ale contractelor de munca.
În plus, Adunarea Generala a hotărât ca termenul închirierii sa fie pana la 31.12.2007, astfel încât conducerea societății a procedat în consecință, încheind si cu pârâții contractul nr. 3737/2007.
În ceea ce privește tacita relocațiune invocata de pârâți, aceasta nu poate fi reținută întrucât nu se poate prezuma acordul său la prelungirea duratei contractului peste data de 31.12.2007, atât timp cat cu adresa nr. 10247/31.10.2007 a comunicat pârâților încetarea contractului si le-a pus in vedere sa evacueze imobilul la expirarea termenului de închiriere, respectiv la 31.12.2007.
La data de 20.06.2008 Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 3654 prin care a admis excepția de necompetență materiala invocata din oficiu si a declinat competenta de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comerciala si de contencios Administrativ, reținându-se că instanța a fost sesizata cu o cerere in materie comerciala neevaluabila în bani, care atrage incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila.
Pe rolul Tribunalului Buzăus -a înregistrat dosarul - in care s-a pronunțat sentința nr. 831/09.09.2008 prin care competenta de soluționare a cauzei a fost declinata in favoarea Judecătoriei Buzău, constatându-se existența unui conflict negativ de competență.
Investită fiind cu soluționarea acestui conflict, Curtea de Apel Ploieștia pronunțat în dosarul nr-, în Camera de Consiliu, sentința civilă nr.110/16.10.2008, prin care a stabilit competența materială de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, constatând că raporturile de locațiune dintre părți sunt de natură civilă, împrejurare ce atrage incidența disp.art.1 pct.1 Cod pr.civilă.
Primită spre competentă soluționare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-.
După administrarea probei cu înscrisuri, la data de 12.02.2009, Judecătoria Buzău pronunțat sentința civilă nr.1010 prin care a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamanților, situat în B,-,.3B,.29, jud.B, fiind obligați pârâții și la plata sumei de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.3737/4.04.2002 pentru spațiul cu destinație de locuință de serviciu, care avea ca obiect apartamentul nr. 29 situat în B,-, - jud.
Potrivit contractului, termenul închirierii a fost stabilit la un an de zile, în perioada 01.01.2007-31.12.2007.
Instanța a reținut că între părți a mai existat anterior un contract de închiriere, la care pârâții au făcut referire în întâmpinare, dar că acest contract a fost înlocuit de contractul cu nr. 3737/2007, în care s-a stipulat expres că închirierea încetează la data de 31.12.2007.
S-a înlăturat apărarea pârâților referitoare la tacita relocațiune, reținându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 1437 Cod civil, întrucât prin adresele nr. 10247 din 31.10.2007, reclamantul a notificat concediul pârâților, solicitându-le să părăsească imobilul ulterior datei de 31.12.2007, întrucât nu intenționează să prelungească perioada de închiriere.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal reglementat de art.284 alin.1 Cod pr.civilă, pârâții și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanții au susținut că instanța de fond nu a ținut seama că la încheierea celui de-al doilea contract de închiriere, consimțământul apelantei a fost viciat.
Totodată s-a arătat că primul contract de închiriere și-a păstrat valabilitatea conform art.3, caz în care trebuia să se constate că în cauză a operat tacita relocațiune.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență că nu a existat nicio viciere a consimțământului apelantei și că, în raport de adresele nr.10247/31.10.2007 și respectiv 183/11.01.2008, prin care le-au solicitat apelanților să părăsească imobilul, tacita relocațiune nu poate opera.
La data de 4.05.2009 Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr.150 prin care au respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că intimata ar fi indus-o în eroare pe apelanta la momentul semnării ultimului contract de închiriere.
S-a mai stabilit că, în mod corect, în raport de încheierea celui de-al doilea contract de închiriere și de clauzele acestuia, instanța de fond a constatat că primul contract și-a încetat valabilitatea și că în cauză nu operează tacita relocațiune, nefiind incidente disp.art. 1437-1438 Cod civil.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă pârâții, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut, în primul motiv de recurs, că instanțele nu au avut în vedere actul adițional, care a modificat art.3 din contract și care stipulează că valabilitatea contractului de închiriere este prelungită pe toată perioada în care locatarul este angajat al SC SA
În condițiile în care, pentru primul contract nu s-a notificat concediul, arată recurenții, atunci este evident că acesta își produce încă efectele între părți, independent de faptul că ultimul contract a ajuns la termen.
În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că decizia nu a fost suficient motivată.
S-a solicitat admiterea recursului, în principal, modificarea hotărârii anterioare și pe fond admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Intimata, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât contractul de închiriere nr.11493/2004 a încetat prin încheierea noului contract cu nr.3737/2007, neexistând nicio inducere în eroare a consimțământului recurentei la semnarea celui de-al doilea contract.
Totodată, recurenta a reiterat aspectele invocate la instanțele anterioare cu privire la neoperarea în cauză a tacitei relocațiuni.
La termenul, de judecată din data de 2 noiembrie 2009, intimata a invocat excepția de netimbrare a recursului.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente în cauză, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția de netimbrare a recursului invocată de intimată, Curtea în temeiul disp.art.137 Cod pr.civilă, raportat la disp.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, urmează să o respingă ca neîntemeiată, reținând că prin actele aflate la fila 21 dosar recurs (chitanța seria - nr.-/2 noiembrie 2009 și timbru judiciar de 0,15 lei), recurenții au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului declarat
Referitor la aspectele de fond ale recursului, Curtea constată că motivele formulate sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile dezvoltate de recurenți în cadrul primului motiv de recurs sunt infirmate de actele dosarelor atașate, din care reiese că între părți s-a încheiat un nou contract de închiriere la data de 4.04.2007, prin care s_a stipulat expres că termenul închirierii este de numai un an de zile, cu începere de la data de 01.01.2007 și până la data de 31.12.2007, la expirarea termenului, contractul putând fi reînnoit numai cu acordul ambelor părți (cap.I, pag.6 dosar fond).
În raport de existența acestui contract, ce poartă semnăturile ambelor părți (fila 8 dosar fond), invocarea de către recurenți a unui contract de închiriere anterior, cu alte clauze, în privința termenului închirierii, stipulate prin actul adițional aflat la fila 41 dosar fond este evident lipsită de relevanță juridică, expresia ultimului acord de voință al părților fiind materializată în ultimul contract de închiriere, care înlătură de la sine convențiile anterioare ale părților.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs formulat de către pârâți, întrucât instanța de apel a respectat disp.art. 261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, în considerentele deciziei fiind expuse argumentele de fapt și de drept care au determinat-o să pronunțe soluția de respingere ca nefondat a apelului declarat de pârâți,expunerea astfel realizată permițând exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs.
În considerarea acestor argumente, constatând că recurenții nu au dovedit incidența cazurilor de modificare reglementate de art.304 pct.7,8 și 9 Cod civil, texte de lege pe care și-au întemeiat calea de atac exercitată, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de netimbrare a recursului invocată de intimata DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD SA- B, cu sediul în B,-, jud.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, ambii domiciliați în B,-,. 3b,. 29, județ B, împotriva deciziei civile nr.150/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD SA- B, cu sediul în B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
5 ex/10.11.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
