Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 193/

Ședința publică din 10 Octombrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător

JUDECĂTOR 2: Daniel Radu

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petenții G și, domiciliați în P, cart. str.-, -.D,.6, județul A, împotriva sentinței civile nr.106 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru apelanții-petenți, în baza împuternicirii avocațiale nr.171 din 16.07.2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual și consilier juridic -a pentru intimații Municipiul P prin Primar și Primăria mun.P, în baza delegației nr.709/10.10.2008.

Procedura este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Reprezentantul intimaților depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare și un set de acte, respectiv copii certificate ale actelor care au stat la baza emiterii Dispoziției nr.1354/05.02.2007.

Apărătorul apelanților-petenți solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul actelor și a întâmpinării, depuse la dosar de intimați prin reprezentantul acestora.

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului apelanților-petenți să ia cunoștință de conținutul actelor și a întâmpinării, depuse la dosar de intimați prin reprezentantul acestora.

La a doua strigare a cauzei, părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Apărătorul apelanților-petenți solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris, schimbarea în tot a sentinței de fond și admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că terenul solicitat în compensare este liber și poate fi atribuit în natură.

Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele susținute oral în ședință publică și menționate în scris în întâmpinarea depusă la dosar. Se arată că suprafața de 336 mp face parte din zona de siguranță a blocurilor și are destinația de parcare în prezent.

CURTEA:

Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2007, petenții G si au contestat Dispoziția nr.1354/05.02.2007 emisă de Primarul Municipiului P, solicitând în contradictoriu cu acesta, precum și cu Primăria Municipiului P, desființarea în parte a dispoziției, urmând ca pentru suprafața de 250 teren expropriat situat în Municipiul P,-, județul A, să le fie atribuită în compensare o suprafață echivalentă situată în apropierea amplasamentului celor 250, suprafață liberă de construcții și care provine tot din vechea proprietate a contestatorilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, petenții au arătat că în aplicarea Legii nr.10/2001 au formulat notificarea nr.1856/1922/06.02.2002 pe care au adresat-o Primăriei P, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 250 teren situat în Municipiul P,-, județul A, cât și pentru construcțiile amplasate pe această suprafață, demolate în prezent. Notificarea astfel formulată a fost soluționată în temeiul Legii nr.10/2001, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, atât pentru teren cât și pentru construcții.

Au mai arătat petenții că nu critică dispoziția sub aspectul modului de soluționare al despăgubirilor pentru construcții, ci numai în privința propunerii de acordare de despăgubiri pentru teren întrucât există posibilitatea de atribuire în compensare de teren în apropierea celui expropriat, chiar din fosta proprietate, suprafață care nu este afectată de construcții sau detalii de sistematizare aprobate, de asemenea că suprafața deținută în punctul în litigiu nu a fost de doar 250 cât s-a trecut în actul de expropriere, ci mult mai mare, respectiv 5800 din care 0,32 ha. se află pe raza comunei, iar 0,26 ha. se află pe raza Municipiului

Cei 250 expropriați făceau parte din suprafața de 2600 de pe raza localității P, teren din care o parte este afectată de construcția blocului 15, restul fiind liber, astfel că din suprafața ce excede normalei utilizări a blocului poate fi restituită în natură.

Intimații Municipiul P prin Primar și Primăria Municipiului P au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că terenul pentru care s-a formulat notificarea este afectat integral de construcția blocul, zona funcțională a acestuia, alee pietonală de acces la bloc și spațiu amenajat, astfel că potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică se vor stabili despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Prin sentința civilă nr.106 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins contestația, reținând următoarele:

Prin notificarea înregistrată sub nr.1856/1922/06.02.2002, petenții G și au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 250 și construcțiile existente pe acesta, în suprafață de 141,60, situate în P,-, județul

Prin Dispoziția nr.1354/05.02.2007 emisă de Municipiul P prin Primar a fost respinsă cererea formulată prin notificarea depusă cu motivarea că, în ceea ce privește construcțiile preluate de stat prin expropriere acestea sunt în prezent demolate, iar în privința terenului de 250, acesta este afectat integral de construcția blocului, zona funcțională, pietonală de acces la bloc și spațiu amenajat, de asemenea că legea nu prevede acordarea de despăgubiri bănești. Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv teren în suprafață de 250 și construcții în suprafață de 141,60, potrivit fișei imobilului (5 dosar). Din referatul întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, rezultă că petenții au calitatea de persoane îndreptățite, fiind foștii proprietari ai imobilului notificat, dovada dreptului de proprietate fiind făcută cu actul de vânzare nr.1643/1932, prin care numitul, tatăl notificatorului G, a cumpărat un petic de teren cu pădure pe el, în suprafață de 4 ha. situat în zona, pe teritoriul comunei și cu certificatul de rol fiscal nr.380/12.05.1983 care atestă că numitul G figura la rol cu teren în suprafață de 2600 și construcțiile aflate pe el.

Imobilul situat în P,- a trecut în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretului nr.165/1981, la poziția 44 din anexă, cu teren în suprafață de 250 și construcții în suprafață de 141,06, pe numele G și, valoarea despăgubirilor fiind calculată la suma de 57.504 lei conform procesului verbal de evaluare nr.123/04.10.1982 și avizată de Banca de Investiții - Sucursala Județului A, pentru suma de 57.422 lei, potrivit adresei nr.8438/18.06.1983. S-a reținut în referat că imobilul construcție a fost demolat, iar terenul este ocupat de construcția blocului 15, zona funcțională a acestuia, alee pietonală de acces la bloc și spațiu amenajat ( fila 28 dosar).

Pentru soluționarea corectă a pricinii și în vederea verificării susținerilor părților, în ședința din 07 iunie 2007 tribunalul a încuviințat pentru contestatori proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară, specialitatea topografică, cu obiectivele de a identifica suprafața de teren de 2600 din Municipiul P,-, județul A, astfel cum este evidențiată în schița anexă ce a stat la baza Decretului de expropriere nr.165/1981; de a întocmi o schiță de amplasament, urmând ca pe aceasta să fie evidențiată și suprafața de 250 trecută în decretul de expropriere, urmând ca pe suprafața de 2600 să fie evidențiate construcțiile situate, iar după identificare să se arate dacă în perimetrul acesteia există o suprafață de teren liberă de construcție ce poate fi restituită în natură, în caz afirmativ această suprafață să fie evidențiată în schiță, prin dimensiuni și vecinătăți, sens în care a fost numit expertul desemnat prin tragere la sorți în condițiile art.202 Cod procedură civilă.

Urmare obiecțiunilor formulate de petenți, tribunalul a dispus în ședința publică din 04.10.2007 refacerea raportului de expertiză de același expert, prin aceeași încheiere fiind încuviințată și cererea de numire a unui expert consilier în persoana expertului, a cărei lucrare a fost depusă la dosar. Lucrarea expertului a fost de asemenea completată la cererea petenților.

În lucrarea întocmită, completată și refăcută, expertul ing. a identificat suprafața de 250 teren ce a făcut obiectul exproprierii, arătând că petenții au fost expropriați cu această suprafață ce rezultă din planul anexat exproprierii, poziția 44, cu vecinătățile: N - Strada -, E - teren CAP, S - teren CAP, V-, iar în ceea ce privește suprafața de 2600 nu a fost depus la dosar nici un act de proprietate; de asemenea, expertul a arătat că nu a găsit în planul original delimitarea celor 2600 sau înscrisuri pe acesta referitoare la suprafața solicitată ( 75 dosar). Expertul a evidențiat în schiță și suprafața de 2600 revendicată de contestatori, arătând că aceștia solicită terenul în mărime de 336 identificați cu punctele 1-2-3-B, cu vecinătățile: N - strada -, E - - bloc, S - spațiu, V - zona funcțională a blocului; expertul a concluzionat că întreaga suprafață de 2600 este ocupată de bloc, parcare amenajată, spațiu amenajat, cele evidențiate cu și galben fiind zona funcțională a blocului.

La dosar a fost depus și raportul de expertiză întocmit de expertul consilier care arată, în ceea ce privește suprafața de 250 teren expropriat cu Decretul nr.165/1981, că nu este ocupat integral de construcția blocului 15, ci doar o mică parte din el, restul terenului fiind liber, însă acest teren liber nu poate fi restituit fizic în natură petenților, întrucât face parte din zona de siguranță a blocului, cuprinde de acces la scara blocului și spațiu amenajat (fila 82 dosar), același expert identificând suprafața de 336 ce s-ar include în terenul de 2600 pentru care contestatorii nu au prezentat nici un act de proprietate.

Potrivit prevederilor art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Tot astfel, potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, în aplicarea prevederilor alin.1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Așa fiind, reținând că reclamanții au fost expropriați cu terenul de 250 ce este ocupat de construcția blocului D 15, neputând fi ca atare restituit în natură, pentru restul terenului până la 2600 nefiind depus la dosar nici un act de proprietate, în temeiul art.2 și 24 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 republicată, prevederile art.16 din Legea nr.247/2005, tribunalul a respins contestația.

Împotriva sentinței civile nr.106/21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă au declarat apel, în termen legal, reclamanții G și, care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motivul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre străină de natura cererii cu care a fost investită, fără să analizeze corespunzător probatoriul administrat în cauză și cu aplicarea greșită a legii.

S-a arătat în dezvoltarea motivului de apel că terenul de 250 cerut în compensare, deoarece suprafața ce a făcut obiectul decretului de expropriere ce a fost deținută de reclamanți este ocupată în prezent de construcții, este liber și poate fi atribuit în natură și se află în apropierea terenului expropriat.

Mai mult, reclamanții au arătat că cererea formulată la instanța de fond a fost întemeiată pe dispozițiile art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 republicată și că nu era necesar ca aceștia să dețină act de proprietate pentru amplasamentul pe care l-au solicitat în compensarea celui de 250, ce a fost expropriat.

În concluzie au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea contestației formulate, cu cheltuieli de judecată.

Intimații Municipiul P - prin Primar și Primăria Municipiului P au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul în raport de criticile formulate și din ansamblul probelor de la dosar atât de la fond, cât și din apel, Curtea constată următoarele:

Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din expertizele efectuate în cauză a rezultat faptul că terenul de 250, ce a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr.167/1981, poziția 44, este ocupat de construcția blocului D 15 și de zona de siguranță a acestuia, iar suprafața nu poate fi restituită în natură.

De asemenea, Curtea reține că din probele administrate în cauză nu a rezultat o altă suprafață liberă de 250 vecină cu cea expropriată, care poate fi restituită în natură, astfel că Dispoziția nr.1354/2007 emisă de Primarul Municipiului P, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri, este legală și temeinică.

Se constată că instanța de fond a analizat și coroborat probatoriul administrat în cauză și nu a pronunțat o hotărâre străină de natura cererii, raportându-se la obiectul acțiunii așa cum a fost investită de reclamanți.

Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă aplicare a Legii nr.10/2001, republicată și în speță nu a pronunțat o hotărâre nelegală, așa cum greșit susțin apelanții-reclamanți.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr.106 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, domiciliați în P cartier, str.-, - Sc.D,.6, județ A, împotriva sentinței civile nr.106 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județ

Definitivă.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.6/28.10.2008.

Jud.fond:.

Președinte:Florina Andrei
Judecători:Florina Andrei, Daniel Radu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Pitesti