Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.193
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2832/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI L, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea intimatei, lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 17 septembrie 2008, intimata a depus întâmpinare.
Reprezentantul intimatei solicită amânarea cauzei pentru ca să fie comunicată întâmpinarea cu reclamantul apelant.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
În deliberare constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.4700/30/15.06.2007, reclamantul a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.1402/15.05.2007 emisă de Primarul Municipiului L, privind propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul teren intravilan în suprafață totală de 397. situat în L, nr.4, solicitând anularea acestei dispoziții pe care o consideră netemeinică li nelegală, precum și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții care să conțină oferta de acordare a unei suprafețe de teren în compensare, teren situat în intravilanul Municipiului
Prin Sentința civilă nr.2832/PI din 18 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondată contestația, reținând că din interpretarea dispozițiilor art.1 alin.2 și 3 și art.26 alin.1 din Legea nr. 10/2001, așa cum a remarcat și doctrina și a confirmat și practica judiciară, compensarea cu alte bunuri și servicii este o măsură care rămâne exclusiv la latitudinea unității deținătoare, singura care poate aprecia dacă face sau nu o ofertă în acest sens, ofertă care poate fi acceptată sau nu de cel îndreptățit și aceasta pentru că ea constituie o aplicare particulară a dării în plată (ca mijloc de stingere a unei obligații).
Tribunalul a mai reținut că, în această ipoteză în care debitorul (unitatea deținătoare) are libertatea ofertei iar creditorul (persoana îndreptățită) are facultatea acceptării, se impune concluzia că o astfel de măsură excede prerogativelor jurisdicționale conferite secției civile a Tribunalului prin dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 - republicată, potrivit cărora dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că sentința atacată este nelegală, pe de o parte, pentru aceea că instanța nu i-a comunicat adeverința Primăriei L, iar pe de altă parte, pentru aceea că din modul în care s-a formulat răspunsul Primăriei L în acel act, în sensul că nu deține teren pentru a fi oferit "în vederea construirii de case familiale", rezultă că pârâtul deține suficient teren pentru a-i fi oferit lui.
În plus, apelantul a învederat că instituția pe care o conduce pârâtul publică în mod regulat anunțuri în mass-media, prin care scoate la licitație în vederea concesionării sau închirierii diverse imobile (terenuri).
Prin întâmpinare (fila 10), pârâtul a solicitat respingerea apelului, arătând că terenul în suprafață de 897. a fost preluat de stat în baza Decretului Consiliului de Stat nr.53/23.02.1980 cu plata de despăgubiri în sumă de 4296 lei iar pe acest teren au fost construite blocuri, astfel încât, potrivit art.1 alin.2, 10 alin.2, 26 alin.1 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în condițiile speciale, dar instanța nu se poate substitui instituției, respectiv unității deținătoare.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate prin cererea de apel și a dispozițiilor art.1 alin.2 și 3, art.26 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001 - republicată, Curtea apreciază că este nefondat apelul declarat de reclamant.
Astfel, Curtea reține, pe baza metodelor de interpretare gramaticală și logico-sistematică, că este corectă interpretarea dată de prima instanță normelor pe care se întemeiază soluția pronunțată (art.1 alin.2 și 3, art.26 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001), în sensul că singura care poate aprecia dacă face sau nu o ofertă, respectiv singura care are libertatea ofertei este unitatea deținătoare iar persoana îndreptățită are doar facultatea acceptării ofertei.
Prin urmare, criticile formulate în apel sunt neîntemeiate, astfel încât în baza art.296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe care este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul, domiciliat în L,-, jud.T, împotriva Sentinței civile nr.2832 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI L, cu sediul în L, nr.4.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
GREFIER,
- -
Red./22.09.2008
Tehnored. /4 ex./24.09.2008
Prima instanță: C
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
