Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.780
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva Deciziei civile nr. 70/A din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și SC -R SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat -, avocat T în substituirea avocat în reprezentarea pârâtului intimat și avocat în substituirea avocat dr.a în reprezentarea intimaților, și SC -R SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1188 lei și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la data de 19.06.2008 doamna judecător a formulat o cerere de abținere cu privire la soluționarea prezentei cauze, cerere admisă prin Încheierea din Camera de consiliu din 26 iunie 2008.
Reclamantul recurent prezintă instanței spre vedere registrul jurnal american - în original - privind societatea comercială a antecesorului dânsului după care există copie legalizată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, în baza art.312 Cod procedură civilă solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pentru interogatoriul pârâtului; depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței doveditoare a plății onorariului avocațial; depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților, și SC -R SRL solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 70/A din 04 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul G împotriva Sentinței civile nr.1645/19.02.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și SC -R SRL.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților, și, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții, și, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, și a respins acțiunea civilă formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâta SC -R SRL, ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri, reprezentând prejudiciul cauzat prin exercitarea unor acțiuni în justiție, începând cu data de 30.10.2003, când pârâta SC -R a declarat apel împotriva Încheierii de carte funciară nr.1521/28.02.2003, însă, având în vedere că la data de 30.10.2003, dată la care începe pretinsa faptă ilicită, pârâtul nu mai era nici asociat și nici administrator al SC -R SRL, astfel încât este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, instanța de fond a stabilit că nici pârâții și, administratorii SC -R SRL, nu au calitate procesuală pasivă, întrucât administratorii, fiind mandatari ai societății, nu acționează în nume propriu, ci în numele și pe seama societății.
Cât privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că în speță nu există faptă ilicită, câtă vreme pretinsa faptă ilicită la care se referă reclamantul constă în demersurile judiciare pe care pârâtul SC -R SRL le-a exercitat pentru a-și valorifica și apăra un drept prevăzut de lege.
Prin apelul declarat, reclamantul Gas olicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii, arătând că este eronată concluzia instanței în sensul că, la data de 30.10.2003, nu mai era administratorul societății, iar în ceea ce privește pe pârâții și, a învederat că dispozițiile art.35 din Decretul nr. 31/1954 nu instituie o exonerare e răspundere pentru fapta proprie a reprezentanților persoanei juridice.
În ceea ce privește răspunderea societății, apelantul a arătat că prin hotărârea atacată se reține că această pârâtă putea să acționeze discreditar, uzând după bunul plac de drepturile civile și procesuale acordate de lege, astfel încât se impunea sancționarea abuzului de drept.
Tribunalul, în baza dispozițiilor art.282 și următoarele Cod procedură civilă, art.998-999 și art.1169 Cod civil, art.35 din Decretul nr. 31/1954, a constatat că este neîntemeiat apelul reclamantului, reținând că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat în perioada noiembrie 2003 - 31.06.2006, iar pârâtului i-a încetat calitatea de administrator și a pierdut calitatea de asociat la data de 12.06.2003, astfel că în mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale pasive.
Tribunalul a mai reținut că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.35 din Decretul nr.31/1954, în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a administratorilor societății, întrucât, potrivit acestui text de lege, răspunderea personală a persoanelor ce compun organele societății poate fi antrenată doar în cazul săvârșirii unor fapte ilicite, ceea ce nu este cazul în speță, demersurile judiciare și extrajudiciare ale reprezentanților societății neputând fi încadrate în această categorie, fiind vorba de exercitarea unor drepturi materiale și procesuale recunoscute de lege.
Instanța de apel a avut în vedere, de asemenea, că menținerea sediului societății la aceeași adresă nu poate fi considerată o faptă ilicită și că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu cert și determinat, iar faptul că SC -R SRL ar fi încasat anumite sume de bani din cedarea folosinței spațiului (nedovedit) nu este suficient pentru a concluziona că și reclamantul ar fi putut realiza în perioada arătată aceleași sume.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul G, solicitând admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii sale.
Reclamantul recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, arătând cu privire la primul motiv de recurs invocat că instanța a presupus că pârâții au acționat în limita unor împuterniciri conferite, pentru că, în realitate, aceștia au acționat în interes personal, folosindu-se de calitatea societății de "chiriașă" a imobilului în litigiu.
Că, în mod greșit s-a încălcat răspunderea pârâților cu motivarea că nu au săvârșit o faptă ilicită, în condițiile în care aceștia au subînchiriat spațiul cu încălcarea prevederilor legale și a contractului de închiriere, care interzicea expres acest lucru.
Din perspectiva dispozițiilor art.304 pcvt.9 Cod procedură civilă, reclamantul recurent a criticat hotărârea pentru aceea că nu a examinat în concret niciunul dintre actele făcute de pârâți, pe care el le-a invocat ca fiind nelegale și abuzive, și anume: solicitarea de a cumpăra spațiul, cu toate că acesta făcea obiectul cererii sale de retrocedare; atacarea încheierii prin care s-a dispus radierea ipotecii, deși nu aveau niciun drept asupra imobilului și în pofida dispozițiilor art.1786 cod civil privitoare la încetarea efectelor ipotecilor care nu au fost reînnoite în termen de 15 ani și a dispozițiilor Decretului nr. 92/1950 conform căruia imobilele trec în proprietatea statului libere de orice sarcini, precum și a dovezii privind plata creditului; atacarea cu plângere a Dispoziției Primarului de restituire a imobilului.
Astfel, recurentul a susținut că, prin neanalizarea actelor și faptelor descrise mai sus, instanța a aplicat greșit dispozițiile art.1786 Cod civil, Decretul nr. 92/1950, Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005, precum și art.998 Cod civil, atunci când a apreciat că pârâții nu au comis vreo faptă ilicită, fără a face legătura cu facturile prin care pârâții au încasat lunar câte 3000 euro cu titlu de chirie.
În fine, recurentul a susținut că instanța de apel a aplicat greșit și dispozițiile art.1169 Cod civil, statuând că cererea sa nu a fost dovedită.
În acest litigiu, deși pârâții intimați au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu au dat curs solicitării instanței, depunând doar concluzii scrise.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art.998, 1169 și 1786 Cod civil, Decretului nr. 92/1950, Decretului nr. 31/1954, Legii nr.10/2001 și Legii nr. 247/2005, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Astfel, Curtea reține, în primul rând, că ambele instanțe au stabilit corect lipsa calității procesuale pasive a pârâtului intimat, respectiv că acesta nu poate fi subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății, în condițiile în care reclamantul a solicitat prin acțiune repararea prejudiciului cauzat în perioada noiembrie 2003 - 31 ianuarie 2006, iar pârâtului i-a încetat calitatea de administrator al SC -R SRL la data de 12 iunie 2003, pierzând și calitatea de asociat ca urmare a cesionării părților sociale.
În al doilea rând, în mod corect instanțele au reținut lipsa calității procesuale pasive a administratorilor societății și, interpretând corect dispozițiile art.35 din Decretul nr. 31/1954, și au respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC -R SRL, în condițiile în care în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, această societate nesăvârșind o faptă ilicită.
Or, doctrina a definit fapta ilicită ca fiind o acțiune sau o inacțiune nepermisă, oprită de lege, o faptă prin care se contravine normelor dreptului obiectiv și prin care se încalcă și dreptul subiectiv sau interesele legitime ale persoanei prejudiciate, iar în speță nu există faptă ilicită, în condițiile în care "fapta ilicită" la care face referire reclamantul recurent prin acțiune și prin cererea de recurs constă în demersurile judiciare exercitate pentru a valorifica și apăra un drept prevăzut de lege, respectiv dreptul de folosință asupra spațiului decurgând din contractul de închiriere, fiind incident principiul potrivit căruia " qui suo iure utitur neminem laedit" (cine se folosește de dreptul său nu vatămă pe nimeni).
În acest context, se reține că instanțele au analizat, contrar susținerilor recurentului, demersurile judiciare incriminate a fi fapte ilicite de către reclamantul recurent, reținând corect că acestea constau în exercitarea unor drepturi materiale și procesuale recunoscute de lege, astfel încât nu poate fi antrenată răspunderea delictuală a pârâților în temeiul art.998-999 Cod civil.
Pe de altă parte, reclamantul nu a produs în cauză probe, potrivit art.1169 Cod civil, prin care să facă dovada existenței unui prejudiciu cert și determinat, care să atragă răspunderea civilă delictuală.
În fine, Curtea reține că cererea de cumpărare a spațiului formulată de pârâtul nu constituie o faptă ilicită, întrucât Legea nr. 550/2002 prevedea un termen de 30 de zile pentru introducerea cererii de cumpărare iar la data depunerii acesteia notificarea de restituire a imobilului către reclamant nu era soluționată.
Așa fiind, Curtea apreciază că hotărârea atacată nu este susceptibilă de modificare pentru cazurile prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, urmând a respinge recursul reclamantului.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva Deciziei civile nr. 70/A din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./21.10.2008
Tehnored. /2 ex./21.10.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
