Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr.192

Ședința publică din 18 septembrie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.503/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul A prin Primar, având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 7 august 2008, pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reținându-se astfel cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față constată:

Prin sentința civilă nr.503/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins ca nefondată excepția de tardivitate a acțiunii reclamantului precum și ca nefondată contestația acestuia împotriva Dispoziției nr.822/8.02.2008 emisă de Primarul Municipiului

Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că eclamantul, împreună cu sora sa, a formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată la executor judecătoresc sub nr.610/20.09.2002 iar la Primăria Municipiului A la data de 25 septembrie 2002. prin notificarea trimisă, reclamantul și sora sa au solicitat primarului să dispună restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din imobilul situat în A,-, care a aparținut părinților lor.

Notificarea a fost depusă cu depășirea termenului legale prevăzut de lege iar aprecierile reclamantului privind repunerea lui în termen prin efectul Legii nr.247/2005, este lipsită de suport legal.

Conform art.22 alin.l din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită avea la dispoziție un termen de 6 luni pentru a notifica unitatea deținătoare cu privire la restituirea în natură a imobilului, termen calculat de la data intrării în vigoare a legii - 14 februarie 2001. Acest termen a fost prelungit succesiv de două ori, de fiecare dată cu câte trei luni, astfel că s-a transformat într-un termen de 1 an care s-a împlinit la data de 14 februarie 2002.

În raport de această dată, depunerea de către reclamant a notificării abia la data de 25 septembrie 2002, reprezintă o depășire a termenului legal, sancționată de art.22 alineat ultim din aceeași Lege nr. 10/2001 cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Aprecierile reclamantului privind o presupusă repunere în termen prin efectul Legii nr.247/2005, nu au suport legal. Sintagma "prezenta lege" nu se poate referi decât la legea în cuprinsul căreia ea este inserată, fiind în mod evident vorba despre Legea nr. 10/2001, care a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001, nici modificarea ulterioare a legii și nici chiar republicarea ei, neechivalând cu o nouă intrare în vigoare a acesteia. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să repună în termen persoanele îndreptățite la care se referă Legea nr. 10/2001, ar fi procedat la fel ca și în cazul legilor privind fondul funciar, cu o dispoziție similară celei cuprinsă în art.III din Titlul VI al Legii nr.247/2005, prin care persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și a actelor normative ulterioare, erau repuse în termenul de a depune cerere de reconstituire până la data de 30 noiembrie 2005. Or, o astfel de prevedere nu a fost edictată de legiuitor cu privire la imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, astfel că nu se poate discuta despre vreo repunere în termen a reclamantului.

În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția de respingere ca tardiv formulată a notificării depuse de către reclamant în baza Legii nr. 10/2001, este legală în raport de art.22 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii și considerării notificării ca fiind formulată în termen.

În motivarea recursului s-a invocat greșita interpretare și aplicare a legii în cauză constând în aceea că, prin efectul Legii nr. 247/2005 Capitolul lll, s-a prelungit termenul de formulare a notificării cu 6 luni, calculat de la data intrării în vigoare a legii (22.07.2005), condiții în care notificarea sa de restituire a imobilului apare ca făcută în termen iar nu tardiv.

Pe fond, s-a susținut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de la antecesorii săi sub pretextul neplății impozitelor astfel că el face obiectul Legii nr.10/2001, putând fi restituit în natură astfel cum s-a solicitat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul intimat Primarul Municipiului Aas olicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamantului considerând că în mod corect s-a constatat ca fiind tardivă notificarea formulată de reclamant.

Înainte de a proceda la examinarea susținerilor reclamantului Curtea a luat în discuție, din oficiu, excepția greșitei calificări a căii de atac de către instanța de fond.

Așa cum rezultă din conținutul minutei și al dispozitivului sentinței tribunalul a indicat recursul ca și cale de atac împotriva hotărârii pronunțate, ori, acest lucru nu este posibil, întrucât prin Legea nr. 247/2005 - Capitolul l, art.II alin.3, sunt posibile a fi atacate cu recurs doar hotărârile pronunțate de tribunal în dosarele având ca obiect imobile din categoria celor prevăzute de art.16 (cu destinație sau de utilitate publică), ceea ce nu este cazul în speță.

În aceste condiții devin aplicabile regulile generale în materie de procedură la care fac, de altfel, trimitere dispozițiile Legii nr.10/2001 - care consacră posibilitatea utilizării de către cei interesați atât a căii de atac a apelului cât și pe aceea a recursului.

Prin urmare, în raport de aceste norme de procedură, Curtea a recalificat calea de atac declanșată de reclamant ca fiind apel iar nu recurs cum în mod greșit i-a fost indicat acest lucru de către tribunal.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.

În vederea restituirii imobilelor care fac obiectul Legii nr.10/2001 - cum e și cazul celui în discuție - persoanele interesate au fost abilitate să formuleze notificare în termen - inițial - de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen care a fost prorogat succesiv de către legiuitor până la data de 14.02.2002, moment după care aceștia sunt decăzuți din dreptul de a mai utiliza de procedurile speciale de restituire consacrate de Legea nr.10/2001.

Cum reclamantul și sora sa au formulat notificarea abia la data de 25.09.2002 și nu au dovedit niciun motiv legal de repunere în termen în sensul dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, în mod corect Primarul Municipiului Tae mis Dispoziția nr.822/8.02.2008 prin care a respins ca tardivă notificarea.

Contrar susținerilor apelantului reclamant Curtea constată că prelungirea până la data de 30.11.2005 a termenului de formulare a solicitărilor de retrocedare a fost permisă prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 - Titlul VI, art.lll doar într-o singură situație, expres determinată, respectiv doar în privința imobilelor care fac obiectul legilor fondului funciar nu și în cazul acelora care fac obiectul Legii nr.10/2001 cum este situația celui în litigiu.

Ori, acolo unde legiuitorul nu a permis o altă interpretare, nici celor care aplică legea nu le este dat să o facă.

Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat apelului reclamantului.

Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul procedural ales la avocat, A, -. nr.5-7,.A,.11, împotriva sentinței civile nr.503/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul A prin Primar, cu sediul în A,-.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai

G - - - GREFIER,

- -

Red./24.09.2008

Tehnored. /4 ex./29.09.2008

Prima instanță:

Președinte:Gheorghe Oberșterescu
Judecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Timisoara