Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR. 7492,- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Elena Costea
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, de intervenienții, și, toți prin Avocat - B,-,.63,.2,.1,.52, împotriva sentinței civile nr.358 din 24 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, cauză venită spre rejudecarea apelului reclamantei, conform încheierii de ședință din 19 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu pârâta SA S, cu sediul în-, județul
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta - reclamantă reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați P,intimata-pârâtă SC SA S reprezentată de consilier juridic G, potrivit împuternicirii de reprezentare nr.98/18.09.2007 aflată la fila 17 dosar, lipsind apelanții intervenienți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamantă arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și nici alte cereri de formulat.
Consilier juridic G având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA arată că are obiecțiuni la raportul de expertiză constând în:
La efectuarea expertizei, expertul nu a ținut cont de obiectivele stabilite de către instanță și nici de considerentele ICCJ, expertul avea obligația ă delimiteze și să individualizeze cotele părți cuvenite beneficiarelor actului de donație, în principal cota cuvenită apelantei reclamante din suprafața de 1820. respectiv de 606.
În actul de donație se precizează că terenul donat se învecinează la sud cu restul proprietății, adică cu 1488 mp.
Rezultă că terenul donat celor trei fiice în suprafață de 1820. este poziționat în partea de nord a suprafeței de 3308 mp, în schița expertului aceste teren este poziționat în zona de sud a suprafeței de 3308 mp, contrar poziției înscrise în actul de donație.
De asemenea în actul de donație este precizat că pe terenul de 1820 mp se afla ruinele. Din schița expertului rezultă că se afla poziționată pe suprafața de 1820 mp donata de fiicelor sale.
Expertul a făcut expertiza pe un teren care nu fac obiectul material al prezentei cauze.
Curtea apreciază că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță și de directivele deciziei de casare, identificarea celor 1820 mp s-a făcut în raport de vecinătățile actuale care corespund actului de donație și ca atare respinge obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimata pârâtă, prin consilier juridic.
Consilier juridic G depune la dosar în scris obiecțiunile formulate, un set de acte, care nu se află la dosar prin care face dovada preluării de către stat al imobilului de la alt proprietar și anume, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamantă susține oral motivele de apel, arătând că așa cum rezultă din actele aflate la dosar, imobilul ce a aparținut, bunica reclamantei și celor trei fiice ale sale a fost preluat în mod abuziv de către stat, prin greșita aplicare a Decretului 92/1950. Arată în continuare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului, imobil deținut în prezent de SC SA, precum și terenul în suprafață de 1773 mp. aferent construcției.
Solicită admiterea apelului, admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării intimatei pârâte la restituirea în natură a imobilului precum și a terenului în suprafață de 1773 mp. aferent construcției. Cu cheltuieli de judecată.
Solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Consilier juridic G având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA solicită respingerea apelului ca nefondat, instanța să facă aplicarea art.29 din Legea 10/2001 modificată și republicată. Terenul și construcția au intrat în patrimoniul societății din anul 1990 de când a devenit societate, care ulterior s-a privatizat cu respectarea dispozițiilor legale, mai înainte de publicarea Legii 10/2001.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlul legal de la adevărații proprietari, în baza Decretului nr. 92/1950, făcând această dovadă cu înscrisurile depuse la dosar.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2008.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Elena Costea
C -, - -,
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR. 7492,- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
Președinte -C -
Judecători - - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, de intervenienții, și, toți prin Avocat - B,-,.63,.2,.1,.52, împotriva sentinței civile nr.358 din 24 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, cauză venită spre rejudecarea apelului reclamantei, conform încheierii de ședință din 19 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu pârâta SA S, cu sediul în-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față;
Prin acțiunea formulată de reclamanta s-a solicitat obligarea pârâtei SC SA S la retrocedarea, în deplină proprietate și liniștită posesie, a imobilului situat în S,-, compus din teren în suprafață de 3308 mp și clădirea edificată pe acesta.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul a fost proprietatea bunicii sale, care 1-a donat fiicelor sale, mama reclamantei, - și.
Imobilul a fost preluat abuziv de către stat, prin Decretul nr. 92/1950 de la.
Notificarea formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, a fost respinsă de pârâtă cu motivarea că societatea pârâtă are capital majoritar de stat.
La termenul de judecată din 6 februarie 2006 numiții, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au arătat că sunt moștenitorii defunctelor și - și au solicitat obligarea pârâtei la restituirea câte unei cote de 1/3 din imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 358/24.05.2004 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, reținând că reclamanta și intervenienții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici a calității de moștenitor ai defunctei, iar societatea pârâtă era o societate integral privatizată, fiind aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea 10/2001.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și intervenienții susținând că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 1820 mp prin contractul de donație, calitatea de moștenitori nu are relevanță pentru că autoarele apelanților erau proprietare la data preluării imobilului, imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului, iar la data apariției Legii 10/2001 societatea pârâtă era integral privatizată, astfel încât este justificată cererea de restituire în natură.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 51/30.03.2006 a respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor.
Din cuprinsul actului de donație autentificat sub nr. 36098/20.08.1946 autoarea reclamantei, a dobândit de la cota de 1/3 din cei 1820 mp donați pe care se aflau ruinele distrusă de un incendiu în mai 1946.
Susținerea potrivit căreia autoarea reclamantei a edificat construcția nu se poate reține pentru că nu este dovedită.
Din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate pe parcursul derulării procesului în fond și apel a rezultat doar că a fost edificată în anul 1931.
De asemenea, nu s-a dovedit că terenul donat de 1820 mp face parte din întregul teren de 3306 mp, identificat în rapoartele de expertiză, pe care se află actuala deținută de societatea pârâtă.
Prin decizia irevocabilă nr. 430/16.02.1998 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și intervenienți, reținând că a fost preluată de la, iar reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Deși în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 Cod civil, instanța de apel a reținut că printr-o decizie irevocabilă s-a stabilit că nu a fost proprietatea autoarei reclamantei.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la filele 29-33 ale dosarului de fond rezultă că defuncta a avut în proprietate 3308 mp teren, iar reclamanta nu a făcut dovada că autoarea sa este descendenta lui și că a acceptat succesiunea. Reclamanta nu a făcut nici dovada calității de moștenitoare.
De asemenea, nu s-a dovedit că imobilul se afla în proprietatea autoarei la data preluării de către stat.
Cererile de intervenție în interes propriu au fost respinse întrucât semnatarii acestora nu au formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 al.l Legea 10/2001 și au pierdut astfel dreptul de a mai solicita restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii injustiție.
Reclamanta a formulat notificarea în nume propriu, în calitate de moștenitoare a autoarei sale.
Instanța de apel a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 21 al. 1 și 2 din Legea 10/2001 imobilele deținute de o societate comercială cu capital de stat se restituie în natură persoanei îndreptățite dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de stat este mai mare sau egală cu valoarea de înregistrare a imobilului.
In speță, conform probelor administrate, valoarea imobilului este mai mică, astfel încât de poate restitui, însă reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor.
Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs comun, atât reclamanta, cât și intervenienții, și, pentru următoarele motive:
Recurenții sunt unicii moștenitori ai fostei proprietare
Recurenții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului prin actul de donație din anul 1946.
Imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul 92/1950 de la care nu avea nici un drept asupra
Greșit s-a reținut că nu există identitate între imobilul revendicat și cel donat, în actul de donație s-a precizat că pe teren există ruinele compusă din parter și etaj, doar mansarda fiind afectată de incendiu
Imobilul revendicat se compune în primul rând din teren și în secundar din construcții
S-a dovedit prin probe că autoarea reclamantei este descendenta proprietarei
Greșit s-a reținut că intervenienții nu au formulat notificare conform Legii 10/2001, întrucât orice parte a unei moșteniri care nu este revendicată de unul dintre moștenitorii de drept profită moștenitorilor care au formulat notofocarea, iar în speță reclamanta a declarat că a acționat și în numele intervenienților.
Deși recurenții nu au indicat expres temeiul juridic al criticilor formulate, analiza acestora face posibilă încadrarea lor în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 2047 din 5 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 51 din 30 martie 2006 Curții de APEL PLOIEȘTI, a casat-o în parte cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului reclamantei.
Totodată a fost respins ca nefondat recursul intervenienților declarat împotriva aceleiași decizii.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că:
Terenul în litigiu, în suprafață de 3308 mp a fost dobândit de bunica reclamantei, conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate la Tribunalul Ilfov sub nr. 6685/1906, 6686/1906 și 12079/1910.
Din întreaga suprafață de teren de 3308 mp fosta proprietară a donat în anul 1946 porțiunea de 1820 mp, în cote egale de 1/3, celor trei fiice ale sale, mama reclamantei, - și .
In cuprinsul actului de donație se menționează că pe terenul donat se află ruinele, fără a se face măcar o prezentare sumară a acestora. a fost construită în anul 1931, după cum rezultă din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și a fost distrusă parțial în urma unui incendiu înainte de perfectarea actului de donație.
La dosar nu au fost depuse probe din care să rezulte când anume și cine a reconstruit distrusă, în schimb s-au depus înscrisuri prin care se atestă că această a aparținut, în perioada 1948-1953 proprietarei ( fila 28 dosar de recurs, filele 68-69 ale dosarului de fond).
La fila 26 dosarului de fond reclamanta a depus certificatul de moștenitor din 1974 conform căruia este unica moștenitoare a defunctei.
Cu înscrisurile menționate recurenta reclamantă a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001 ca nepoată de fiică a fostei proprietare.
Cum, în cauză s-a dovedit că imobilul a aparținut bunicii reclamantei și celor trei fiice ale ei, rezultă că preluarea acestuia în proprietatea statului conform Decretului 92/1950 s-a realizat de la un neproprietar, ginerele lui.
In atare situație, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.a din Legea 10/2001, imobilul se poate restitui în natură, cu respectarea condițiilor legale.
Prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea întregului teren de 3308 mp ce a aparținut bunicii, iar instanța de apel a reținut greșit că nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii, în ceea ce privește suprafața care a rămas în proprietatea bunicii după perfectarea actului de donație, întrucât dispozițiile art. 4 al.3 din Legea 10/2001 stabilesc o regulă derogatorie de la dreptul comun în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii, potrivit căreia moștenitorii care au doar vocație succesorală, prin cererea de restituire sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Un singur aspect nu a fost clarificat pe parcursul soluționării cauzei,
respectiv individualizarea suprafeței de teren de 1820 mp, donată în anul 1946
din totalul de 3308 mp teren.
Cu privire la recursul intervenienților, acesta fost respins cu motivarea că aceștia nu au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel încât sunt decăzuți din dreptul de a mai solicita restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în justiție, reclamanta fiind cea care a formulat notificare, care va profita și de cotele ce s-ar fi cuvenit intervenienților.
Dosarul trimis spre rejudecare a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 7492,3/-, unde pe linia deciziei de casare s-au suplimentat probatoriile cu înscrisuri și efectuarea unei expertize topometrice de specialitate care să identifice terenul de 1820. și să-l individualizeze pe schița de plan anexă, din totalul de 3308. teren care a fost donat în anul 1946.
Expertul desemnat în cauză a efectuat lucrarea și a concluzionat că terenul de 1773. pe care se află poate fi restituit în natură reclamantei (filele 49-50 dosar apel).
Așa cum am arătat anterior, prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat și a răspuns tuturor criticilor recurenților și admis apelul reclamantei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare numai în ceea ce privește individualizarea suprafeței de 1820. teren donat în anul 1946 din totalul de 3308. ceea ce instanța de rejudecare a și respectat dispozițiile instanței de control judiciar.
Este știut că potrivit art. 315 Cod pr.civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Soluția consacrată de art. 315 alin.1 cod pr.civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Rezultă așadar, că modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatoriu pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să judece cauza nu poate să refuze o atare interpretare sub cuvânt că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii - ( decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția civilă și de proprietate intelectuală nr. 1444 din 15 februarie 2007 publicată în "Buletinul Casației" nr. 4/2007).
Pornind de la aceste considerente, așa cum am arătat anterior, în decizia de casare s- dat dezlegare problemelor de drept deduse judecății, dispunându-se efectuarea unei expertize topo pentru individualizarea terenului de 1820. donat în anul 1946, apelul reclamantei fiind admis, iar cel al intervenienților respins cu motivarea că reclamanta va profita și de cotele ce vor fi revenit intervenienților, care nu au depus notificare în termenul legal conform dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr. 10/2001.
Concluzionând, curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat apelul intervenienților și va admite apelul contestatoarei.
Pe cale de consecință va schimba în tot sentința apelată nr. 358 din 24 mai 2004 Tribunalului Prahova în sensul că obligă pârâta SC SA S să restituie contestatoarei imobilul situat în S, Calea - nr.5 format din construcție " " și terenul aferent în suprafață de 1773. identificat prin raportul de expertiză din apel și schiței anexă la acesta.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă aceeași pârâtă va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta-contestatoare.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul intervenienților, și, toți prin Avocat - B,-,.63,.2,.1,.52, împotriva sentinței civile nr.358 din 24 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite apelul contestatoarei, prin avocat - B,-,.63,.2,.1,.52, împotriva sentinței civile nr.358 din 24 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința sus-menționată, în sensul că admite contestația.
Obligă pârâta SC SA S să restituie contestatoarei imobilul situat în S, Calea - nr.5, format din construcție " " și terenul aferent în suprafață de 1773. identificat prin raportul de expertiză din apel și schiței anexă.
Obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C - - -
GREFIER,
- -
Red. CP
Tehnored. NM
8 ex.
4.03.3008
12044/2003 Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Elena Costea
