Speta Legea 10/2001. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 57
Ședința publică din data de 20.02.2008
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 2: Costea Elena
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 908 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Av. - din B-.3A, parter, jud. B și pârâtele - și -, ambele cu domiciliul ales la Cabinet Av. - din B-.3A, parter, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 13.02.2008 și apoi la data de 20.02.2008 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția civilă la data de 14.02.2007 sub nr- reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B plângere împotriva Dispoziției nr. 61/24.01.2007.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat prin notificarea nr. 3958/2002 în calitate de coproprietar al imobilului din B,-, respectiv de moștenitor al autorului său a solicitat expres restituirea în natură a întregului imobil construcție și teren situat la adresa menționată.
A mai precizat reclamantul că după modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin legea nr. 247/2005 a înregistrat o cerere separată la Primărie solicitând restituirea în natură, respectiv despăgubiri bănești și compensare până la valoarea cea mai mică a despăgubirilor încasate.
Deoarece primăria nu i-a răspuns o perioadă lungă de timp a acționat-o în instanță, acesta din urmă prin hotărâre judecătorească fiind obligată la emiterea unei dispoziții sau decizii motivate.
Pe de altă parte, prin Dispoziția nr. 61/2007 Primarul Municipiului B dispune restituirea numai a din imobilul casă de locuit și terenul aferent, lăsând nesoluționate celelalte solicitări, acordând un drept de folosință special conform art. 2 și instituind alte drepturi ce nu au fost solicitate.
Ori, se impunea restituirea în natură a întregului imobil, iar nu cota ideală de întrucât a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a făcut dovada notificării în termen, a solicitat restituirea în natură atât în calitate de unic proprietar, cât și în calitate de unic moștenitor al tatălui său și a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Totodată notificarea sa vizând cota de proprietate de are efect și asupra dreptului cuvenit soției sale întrucât pe calea retrocedării a urmărit mărirea patrimoniului comun, procedura profitându-i și acesteia fără a fi necesară o solicitare expresă și din partea sa.
Împrejurarea că masa sa - nu a făcut dovada notificării în termen potrivit Legii nr. 10/2001 în vederea parcurgerii procedurii administrative nu are relevanță sub aspectul restituirii întregii cote preluate de la autorul.
Reclamantul a mai învederat că decizia a lăsat nesoluționat capătul de cerere privind calcularea despăgubirilor pentru construcțiile demolate în sensul solicitării exprese formulată cu cererea înregistrată cu nr. 13479/2005 la pârâtă.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ pârâta a formulat întâmpinare.
Pe cale de întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual active a numitelor - și - motivat de împrejurarea că acestea nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Acestea au formulat cerere de repunere în termenul de prescripție, și care le-a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că acesta a restituit în natură partea de imobil la care unicul notificator avea dreptul.
A mai precizat pârâta că nu a restituit și cotele cuvenite soției notificatorului și mamei acestuia, întrucât nu au formulat notificare în termen legal și nici nu le-a fost admisă cererea de repunere în termen.
Cu privire la terenul aferent s-a făcut aplicarea prevederilor constituționale și legale în materia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini, reclamantul fiind cetățean și nu și-a recăpătat cetățenia română.
La data de 9 mai 2007 reclamantul a depus precizări în sensul că autorul său nu a încasat despăgubiri la momentul preluării imobilului de către stat.
La termenul din 19 septembrie 2007 pârâta a depus la dosar prin reprezentant o cerere intitulată " cerere în pretenții" și calificată drept cerere cu caracter reconvențional prin care a solicitat plata de către reclamant a contravalorii construcțiilor noi realizate pe terenul acestuia după preluarea imobilului de către stat și anume extindere cu grup sanitar a locuinței nr. 2 în suprafață de 10,92., camera șoferi în suprafață construita de 14,41.; garaj în suprafață construită de 31,97.
Reclamantul prin apărător ales a precizat că față de adresa aflată la dosar din care rezulta că autorul acestuia nu a încasat nici o sumă cu titlu de despăgubiri înțelege să renunțe la capătul trei de cerere precizând astfel acțiunea.
În dovedirea cererii și în apărare instanța a încuviințat părților efectuarea în cauză a unei expertize specialitate construcții având obiectivele arătate în încheierea de ședință de la fila 56 dosar tribunal.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Părțile au depus la dosar acte.
Reclamantul a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Buzău - Secția civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 908 din 25 septembrie 2007 prin care a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizata la termenul din 19.09.2007, dispus modificarea dispoziției nr. 61 emisă de Primarul Mun. B la data de 24.01. 2007 în sensul că dispune restituirea în natură în starea în care se afla la data înregistrării notificării de restituire și liberă de orice sarcini și celeilalte cote indivize de 1/2 din suprafața locativă cu destinație de locuința situată în mun. B,-, reprezentând cota deținută de notificator cu titlu de proprietar și 1/4 cuvenită în calitate de moștenitor al defunctului tată .
a dispus restituirea în natură și a celeilalte cote de 1/4 din suprafață de 663. și nu 675. cât au fost menționați în dispoziție, suprafața identificata de expert în raportul de expertiza întocmit ce face parte integranta din prezenta acțiune, în calitate de moștenitor al defunctului tată, precum și acordarea unui drept de folosința speciala și asupra celeilalte cote de 1/4 din imobilul teren în suprafață de 663. în calitate de fost proprietar.
Totodată, s-a dispus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru construcțiile anexă demolate după preluare în patrimoniul statului, construcții ce au fost menționate în raportul de expertiza întocmit de expert, s- admis cererea în pretenții cu caracter de cerere reconvențională formulată de pârâtul Municipiul B prin Primar, s-a dispus compensarea contravaloarii construcțiilor nou edificate după preluarea imobilului de către stat și identificate de expert în raportul de expertiza întocmit cu contravaloarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate contestatorului conform Titlului VII și menționate mai sus, până la valoarea cea mai.
S-a menținut restul dispozițiilor cu mențiunea că la articolele 3,4,5 din dispoziție se vor avea în vedere și cotele restituite în natură reclamantului prin prezenta hotărâre și fost obligat pârâtul Municipiul B prin Primar la cheltuielile de judecata către reclamant în sumă de 1003,40 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, in contractul depus la dosar rezultă că imobilul notificat a fost cumpărat de notificatorul - reclamant împreună cu tatăl său -, în indiviziune și în proporție de câte 1/2 fiecare. În aliniatul 7 din contract se stipulează că cei doi cumpărători menționați mai sus, primul căsătorit cu, iar secundul căsătorit cu -, au cumpărat în cote de 1/2 de familie imobilul construcție și teren situat în B,-, județul
Acest imobil a trecut în proprietatea statului și în administrarea Consiliului Popular Municipal B în baza Deciziei Consiliului Popular Județean B nr. 195 din 17.08.1984 - preluarea făcându-se de la cei doi proprietari care au semnat actul de vânzare - cumpărare fără plata unor despăgubiri.
De observat este faptul că singurul care a formulat notificare de restituire în termenul legal prevăzut de Legea 10/2001 a fost reclamantul -.
Tribunalul a mai reținut că tatăl reclamantului a decedat la data de 13.03.1998, singurii moștenitori ai acestuia fiind - în calitate de fiu și soție, iar aceasta din urma așa cum s-a arătat nu a făcut notificare conform art.21 din Legea 10/2001.
În conformitate cu prevederile art. 4 al.4 din Legea 10/2001 de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire - prin efectul dreptului de acrescământ - indiferent de cotele lor succesorale. În practica Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a statuat în mod constant că succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire ci ca moștenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționarii dreptului de acrescământ.
Tot în practica Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a statuat că în materia proprietății indivize, regula unanimității nu este aplicabilă.
Astfel aceasta regula nu este aplicabilă la proprietatea comuna a soților, codevălmașul putând introduce singur acțiune împotriva terților întrucât are ca scop mărirea patrimoniului comun.
Mai reține tribunalul că în aceste condiții în mod greșit pârâtul a dispus restituirea în natură notificatorului-reclamant doar a unei cote de din imobil în mod corect acesta urmând a primi fată de considerentele de mai sus, întreg imobilul respectiv de 1/2 din construcție în natura în calitate de fost proprietar al acestuia conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 879 din 22 martie 1974 iar din construcție în natura în calitate de moștenitor al tatălui sau.
Tribunalul a constatat că se impune restituirea unei cote de 1/2 din suprafața de 663. în natură în calitate de moștenitor al tatălui său, iar pentru diferența de din suprafața de 663. urmând a i se aplica prevederile art.2 al.l din Titlul II al OUG 184/2002 aprobată cu modificările și completările aduse prin Legea 48/2004 întrucât acesta este cetățean rămânând aplicabile alin.2-6 din art.2 al dispoziției reclamantului acordându-i-se doar un drept de folosința specială asupra acestei cote.
Din expertiza întocmită de expert Moara rezultă că terenul aferent construcțiilor este de 663,p. astfel încât restituirea va viza aceasta suprafața și nu 675. cum rezultă din actele de la dosar.
Din același raport se reține că au fost identificate imobilele construcții preluate și nedemolate în suprafață construită de 198,55 și beci în suprafață de 22,80. - respectiv locuința CI si cota parte, din locuința C2 ce urmează a fi restituite integral în natura reclamantului, suprafața de 88,49. construcții preluate si demolate, respectiv cota parte din locuința C2 - bucătărie - hol, WC și 3 cotețe și magazie și construcții noi in suprafața de 57,30. respectiv extindere cu grup sanitar al locuinței C2, camera șoferi si garaj construcții ce vor intra in proprietatea reclamantului alături de cele menționate mai sus.
În baza art. 10 al. 1 din legea 10/2001 urmează a fi acordate despăgubiri reclamantului pentru construcțiile demolate și acer au fost menționate în raportul de expertiză.
Pe de altă parte și cererea cu caracter reconvențional este întemeiată, urmând a se dispune compensarea cu contravaloarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 până la valoarea cea mai mică.
A mai reținut tribunalul că în ceea ce privește criticile legate de acordarea unor drepturi ce nu au fost cerute acestea nu pot fi avute în vedere față de dispozițiile Titlului II al OUG nr. 184/2002, cu modificările și completările ulterioare și faptului că reclamantul este cetățean străin.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel Municipiul B - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că, prin întâmpinarea formulată la instanța de fond a invocat excepția cu privire la faptul că în temeiul Legii 10/2001 a formulat notificare doar, iar pârâtele - și -, care sunt coproprietare ale imobilului preluat de stat, fiecare cu câte o cotă de, nu au formulat notificare și ca atare nu au calitate procesuală activă.
Mai arată că acestea au solicitat instanței repunerea în termenul de prescripție pentru formularea notificării, dar cererea le-a fost respinsă prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Pe fondul cauzei, apelantul a precizat că singurul care are calitate procesuală activă în cauză este contestatorul, care este căsătorit cu -, acesta a dobândit imobilul prin cumpărare în coproprietate și cote părți egale cu tatăl său, dar și cu soția acestuia, respectiv mama reclamantului, iar prin decizia contestată s-a restituit în natură partea din imobil la care unicul notificator avea dreptul și anume cota sa indiviză de din imobil deținută în calitate de coproprietar, cealaltă cotă de aparținând în proprietate soției sale, precum și cota de ce a aparținut defunctului său tată, cealaltă cota de aparținând în proprietate mamei sale -.
A mai precizat apelantul că în cauză s-a făcut aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.4 al.4 din legea nr. 10/2001, singurul moștenitor care a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 beneficiind și de cota ce ar fi revenit mamei sale din moștenirea lăsată de defunctul său soț.
Apelantul nu a putut proceda la restituirea în natură a cotelor indivize ce revin soției notificatorului și nici cota indiviză de ce aparține mamei acestuia, întrucât acestea erau în viață în perioada în care se puteau formula notificări în temeiul Legii 10/2001 și sunt în viață și acum, nu au formulat însă notificări în termenul legal și nici nu le-a fost admisă cererea de repunere în termenul de prescripție.
Cu privire la teren, având în vedere faptul că reclamantul este cetățean și nu și-a recăpătat încă cetățenia română, i s-a atribuit dreptul de folosință specială prevăzut de lege pentru cota sa indiviză de din teren, iar cota indiviză de ce a aparținut tatălui său i-a fost atribuită în proprietate, procedându-se astfel în mod legal.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și a lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Sub aspectul primului motiv de apel în sensul că - și - nu au calitate procesuală pasivă în litigiu de față, împrejurare învederată pe cale de întâmpinare la prima instanță întrucât nu au formula notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar cererea de repunere în termenul de prescripție le-a fost respinsă prin hotărâre definitivă și irevocabilă Curtea reține că Tribunalul Buzău - Secția civilă a fost investit cu o cerere în baza Legii nr. 10/2001 și având ca obiect "plângere" așa cum a intitulat-o partea împotriva unei dispoziții emise în baza acestuia act normativ formulată numai de.
Pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe la termenul de judecată din data de 11.04.2007 tribunalul a dispus introducerea în cauză a numitelor - și - în calitate de pârâte justificat de faptul că în acest mod le va fi opozabilă hotărârea.
După cum se știe calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus cele două persoane au fost introduse în cauză în calitate de pârâte, iar nu de reclamante, prin hotărârea pronunțată deși s-a dispus modificarea dispoziției contestate nu a fost acordat acestora nici un drept și indiferent de modul în care a procedat prima instanță în sensul extinderii cadrului procesual dincolo de limitele fixate și fără a fi incidente vreuna din dispozițiile Capitolului III - Alte persoane care pot lua parte la judecată, din Titlul I - Părțile al Cărții II- Procedura Contencioasă nu este vorba de justificarea legitimării procesuale active a acestora astfel încât acest motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel vizând modul de soluționare a fondului cauzei sub aspectul întinderii dreptului de restituire în natură Curtea reține că intimatul reclamant s-a adresat instanței cu o cerere având ca obiect o dispoziție emisă de Primarul Municipiului B considerată ca fiind nelegală.
Prin dispoziția contestată și anume nr. 61/24.01.2007 s-a dispus restituirea în natură a cotei indivize de din suprafața locativă cu destinația de locuință situată în Municipiul B,-, formată din cota indiviză de care a fost deținută de notificator cu titlu de proprietar în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 879/1974 și cota indiviză de cuvenită în calitate de moștenitor al defunctului său tată.
s-a dispus restituirea în natură și a cotei indivize de din terenul liber și construit în suprafață totală de 675 mp aferent suprafeței locative cotă indiviză cuvenită în calitate de moștenitor legal al tatălui și s-a acordat notificatorului un drept de folosință special asupra cotei de din același teren.
Totodată s-a constatat că - și - foste coproprietare ale celeilalte cote indivize de din imobilul preluat de stat nu au formulat notificări în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar cererea pe care acestea au formulat-o pentru repunerea în termen de fost respinsă prin Sentința civilă nr. 314/2004 a Tribunalului Buzău, definitivă și irevocabilă, astfel încât cota de care a aparținut acestora rămâne în proprietatea Municipiului
La baza emiterii acestei dispoziții a stat notificarea adresată de reclamantul din litigiul de față Primăriei Municipiului B prin intermediul executorului judecătoresc în luna februarie 2002 așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Prin respectiva notificare notificatorul solicita restituirea imobilului situat în B,-, jud. B, confiscat în anul 1983, așadar a întregului bun.
Din chiar cuprinsul notificării se reține că numitul a invocat drept titlu de proprietate asupra imobilului preluat de stat un contract de vânzare cumpărare prin care acesta a dobândit bunul în litigiu în cote de cu tatăl său.
În adevăr, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat de Fostul notariat de Stat Județean B la data de 22.03.1974 sub nr. 879 și, tată și fiu au cumpărat în indiviziune și în cote de fiecare imobilul situat în B,-, jud. B, compus dintr-o casă de locuit formată din 4 camere, hol, bucătărie, cameră de baie, și WC împreună cu terenul din jurul casei în suprafață totală liberă și construită de 675 mp.
Numai că la data facerii actului cei doi cumpărători erau căsătoriți așa cum reiese din clauzele contractuale, unde se face mențiune că s-a cumpărat în indiviziune și în proporție de imobilul specificat în contract și care devine proprietate comună a cumpărătorilor și soțiilor acestora.
Pe de altă parte, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, act normativ de reparație cu caracter special, a decedat.
Așadar, în lumina legii menționate aveau calitatea de persoane îndreptățite reclamantul intimat atât în nume propriu cât și în calitate de moștenitor al tatălui său, soția reclamantului, în nume propriu pentru partea de bun din cota comună de, precum și -, atât în nume propriu pentru cota sa de bun propriu din cota de bun comun, dar și calitatea de moștenitoare a defunctului său soț, acesta acceptând moștenirea alături de fiul său, după cum rezultă din traducerea legalizată în limba română a înscrisului intitulat " Declarație sub ".
Dintre aceștia numai a formulat notificare în termen legal, iar cererea de repunere în termen formulată de - a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin respectiva notificare, așa cum s-a arătat mai sus reclamantul a solicitat restituirea în natură a întregului bun.
Ori, în ceea ce privește cota de dobândită de acesta cu titlu de bun comun cu soția sa Curtea consideră că cererea în restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 are caracterul unui act de administrare prin care se tinde la readucerea unui bun în patrimoniul comun.
Așa cum s-a decis în mod constant în jurisprudență și s-a arătat în doctrină astfel de acte pot fi făcute și numai de un singur soț întrucât profită comunității și are ca scop readucerea unui bun în aceasta.
Așadar, acționând atât în nume propriu cât și în numele soției sale reclamantul era îndreptățit la restituirea în natură a unei cote de din construcțiile situate în B,-, jud. B, formate din locuință C1 și cotă parte din locuință C2 astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză, reprezentând partea celor doi în calitate de codevălmași.
, reclamantul intimat este îndreptățit și la acordarea unui drept de folosință specială și asupra unei cote de încă din terenul în suprafață de 663 mp potrivit raportului de expertiză, situat în B,-, jud. B partea soției reclamantului intimat din cota de din acesta și care reprezintă bun comun.
În mod corect și prima instanță a reținut că nu se poate dispune restituirea în natură a cotei cuvenite urmare a acțiunii reclamantului în nume propriu și în numele soției sale față de dispozițiile speciale ale OUG nr. 184/2002, aprobată prin Legea nr. 48/2004, acesta nemaifiind cetățean român, astfel încât acestuia îi poate fi restituită numai cota cuvenită în calitate de moștenitor legal.
Așadar, criticile apelantului în sensul că nu se poate dispune cu privire la cotele cuvenite soției reclamantului întrucât acesta nu a formulat contestație sunt nefondate.
În ceea ce privește cealaltă cotă de din imobil, așa cum s-a arătat mai sus acesta a avut până la data preluării caracter de bun comun al soților și -.
Dintre cei doi atât la data formulării notificării cât și în prezent numai primul este decedat, soția aflându-se în viață.
Într-o atare situație moștenitorii defunctului puteau formula notificare în această calitate numai pentru cota de reprezentând cota de din jumătatea cuvenită în calitate de bun propriu din bunul comun, restul de din aceiași doime fiind bunul propriu al soției supraviețuitoare, devălmășia încetând la data decesului.
Ori, acesta din urmă nu a formulat notificare pentru partea care a avut-o în coproprietate.
Curtea nu poate reține susținerile intimatului reclamant atât de la prima instanță, cât și cele din fața instanței de apel cum că ar fi incidente dispozițiile art. 4 al. 4 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de actul normativ profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus cererea de restituire în termen, în ceea ce privește cota de din bun, respectiv cota de din jumătatea cuvenită în calitate de bun propriu din bunul comun al lui -.
Acesta este în viață și partea sa din bun nu poate fi inclusă în patrimoniul succesoral al soțului său, pentru a se putea considera că fiul său a acționat în calitate de moștenitor și asupra acesteia.
De altfel aplicarea acestui text de lege a fost făcută de chiar primărie, restituind contestatorului în natură întreaga cotă de atât din teren cât și din construcții, partea defunctului său tată, deși calitate de moștenitor al acestuia are și soția supraviețuitoare -, în viață.
Mai mult decât potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale potrivit dreptului comun.
Normele de aplicare ale acestui act normativ dispun cu privire la acest text că în cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora.
Pentru considerentele arătat Curtea consideră că în mod greșit prima instanță a dispus restituirea în întregime a imobilului construcție, respectiv restituirea în parte în natură, iar pentru diferență acordarea unui drept de folosință special asupra întregului teren, deci și pentru cota parte a numitei - și care nu a formulat notificare, criticile apelantului sub acest aspect fiind întemeiate.
În lumina celor ce preced și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită apelul.
Pe cale de consecință Curtea va schimba în parte sentința în sensul că va modifica în parte Dispoziția nr. 61/24.01.2007 emisă de apelantul intimat și va dispune restituirea în natură a unei cote totale de din construcțiile situate în B,-, jud. B, formate din locuință C1 și cotă parte din locuință C2 astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză, cotă cuprinzând: partea reclamantui intimat și a soției sale în calitate de codevălmași și partea ce a aparținut autorului reclamantului intimat și cuvenită acestuia în calitate de moștenitor legal.
Curtea va dispune acordarea unui drept de folosință special și asupra unei cote de încă din terenul în suprafață de 663 mp potrivit raportului de expertiză, situat în B,-, jud. B partea soției reclamatului intimat din cota de din acesta și care reprezintă bun comun.
Vor fi reținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâtul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 908 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Av. - din B-.3A, parter, jud. B și pârâtele - și -, ambele cu domiciliul ales la Cabinet Av. - din B-.3A, parter, jud.
Schimbă în parte sentința nr. 908/25.09.2007 a Tribunalului Buzău - Secția civilă în sensul că modifică în parte Dispoziția nr. 61/24.01.2007 emisă de apelantul intimat.
Dispune restituirea în natură a unei cote totale de din construcțiile situate în B,-, jud. B, formate din locuință C1 și cotă parte din locuință C2 astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză, cotă cuprinzând: partea contestatorului intimat și a soției sale în calitate de devălmași și partea ce a aparținut autorului contestatorului intimat și cuvenită acestuia în calitate de moștenitor legal.
Dispune acordarea unui drept de folosință special și asupra unei cote de încă din terenul în suprafață de 663 mp potrivit raportului de expertiză, situat în B,-, jud. B partea soției contestatorului intimat din cota de din acesta și care reprezintă bun comun.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER:
- -
Red
6ex/ 28.02.2008
nr- Tribunalul Buzău - Secția civilă
-
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Costea Elena
