Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta ). ) - cu domiciliul ales în B,-, -.3,.2,.75, sector 3 împotriva deciziei civile nr. 309 din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B, str. - - - Clădirea nr.8,.1, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă ). ) - reprezentată de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. 33716/2007 și intimatul pârât reprezentat de avocat - din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. 44/2006.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea achitării taxei judiciare de timbru, motivat de faptul că astăzi când a vrut să achite taxa la Trezoreria din P, nu a avut Cartea de identitate a recurentei și nu a putut achita această taxă.
Avocat - având cuvântul pentru intimatul pârât arată că se opune la amânarea cauzei, întrucât avea timp suficient pentru a achita taxa judiciară de timbru.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, va amâna pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2008 pentru ca recurenta reclamantă să depună taxa judiciară de timbru la valoarea sumei de 3.600 lei, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită proba cu înscrisuri, susținând că recurenta reclamantă a aflat acum că intimatul pârât mai deține un imobil în B și consideră că acest imobil a fost procurat din fondurile comune ale lor, susține oral motivele de recurs, critică ambele hotărâri pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel invocând art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Susține în continuare că sumele stabilite de instanță nu sunt reale, nu s-au depus dovezi concrete pentru imobilul în litigiu și solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor cu o completare la expertiză, care să calculeze sumele la valoarea actuală de circulație.
Avocat - având cuvântul pentru intimatul pârât arată că nu sunt motive de nelegalitate a hotărârilor pronunțate, ambele hotărâri pronunțate atât de instanța de apel cât și de instanța de fond sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să depună taxa judiciară de timbru la valoarea sumei de 3.600 lei, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2008, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C -, - - -, -,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.195
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de reclamanta ). ) - cu domiciliul ales în B,-, -.3,.2,.75, sector 3 împotriva deciziei civile nr. 309 din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B, str. - - - Clădirea nr.8,.1, sector 2.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să depună taxa judiciară de timbru la valoarea sumei de 3.600 lei, a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata la nr. 1101/01.02.2006 reclamanta a chemat in judecata pe paratul pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună partajarea in cote de1/2a bunurilor coachizite ce au fost dobândite in timpul concubinajului si a bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii se arata de reclamanta ca anterior căsătoriei a întreținut relații de concubinaj cu paratul începând cu luna octombrie 2002 si s-au căsătorit in data de 08.11.2003 ca in acest interval de timp au locuit împreuna si au administrat in comun veniturile.
Anterior acestei perioade paratul a dobândit un imobil situat in B pe care 1-a cumpărat cu plata in rate la care ea figura ca girant si ca a avut o contribuție egala cu paratul la plata ratelor pe perioada octombrie 2002 pana la lichidarea creditului, diferența a fost achitata cu 3.043,62 lei din care 1500 lei reprezenta contribuția sa proprie bani pe care i-a avut intr-un depozit BCR, ca după căsătorie au continuat sa locuiască in același spațiu iar in noiembrie 2004 s-au mutat in apartamentul părinților paratului si banii rezultați din vânzarea garsonierei au fost împărțiți între parat si fratele acestuia.
A susținut reclamanta ca are un drept de creanța asupra ratelor achitate de la data intrării in concubinaj pana la stingerea creditului in cota deVila care se adaugă suma de 1500 lei evaluata in raport de prețul bunului apreciat la nivelul tranzacțiilor pe piața de profil.
Ca au dobândit împreuna o serie de bunuri mobile precum si un autoturism Solenza înstrăinat de parat fără acordul sau, iar la data separării in fapt aveau datorii comune 2.000 lei la pe numele sau, 3.000 lei la pe numele paratului, 3.000 lei credit la Bank pe numele paratului, 2.000 lei credit cârd la Banca pe numele sau aceste sume fiind folosite pentru cumpărarea de bunuri de uz gospodăresc.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a arătat ca este de acord cu acțiunea reclamantei insa a precizat ca nu a întreținut relații de concubinaj cu aceasta ca au început sa conviețuiască după încheierea căsătoriei iar imobilul garsoniera a fost proprietatea sa si la achiziționarea acestuia reclamanta nu a avut nici o contribuție.
In ceea ce privește împrumuturile făcute in timpul căsătoriei acestea sa fie stabilite in raport de data despărțirii in fapt si cele achitate ulterior despărțirii in baza înscrisurilor prezentate.
Nu a dobândit cu reclamanta in timpul căsătoriei sistemul - Cinema si TV Panasonic iar autoturismul a fost înstrăinat in data de 29.04.2005 si a fost de acord sa remită J din suma încasată, insa a intervenit intre aceștia neînțelegeri.
Pe cale de cerere reconvenționala paratul a solicitat completarea masei partajabile cu un video, serviciu unicat de 12 persoane, serviciu tacâmuri aurit 12 persoane, o colecție de 150, un prăjitor de pâine si o fripteoza.
La termenul din 10.3.2006 reclamata a precizat ca dreptul de creanța ce urmează a se retine este reprezentat de suma de 1500 lei, bani achitați paratului pentru cumpărarea garsonierei si suma de 1500 lei c/v ratelor achitate in timpul conviețuirii din creditul in care s-a cumpărat garsoniera.
A mai solicitat sa se retina la masa de partaj o comoda TV care a rămas in posesia paratului.
In urma probelor administrate cu acte si martori instanța de fond a pronunțat in 25.10.2006 o încheiere de admitere in principiu prin care a reținut ca părțile au dobândit in timpul concubinajului si căsătoriei bunurile menționate in aceasta.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate merceologie in vederea evaluării si lotizării bunurilor.
In data de 18.04.2007 s-a dispus modificarea încheierii de admitere in principiu cu acordul pârtilor deoarece autoturismul a fost înstrăinat iar la masa de partajat sa fie reținuta suma obținută din vânzare de 20.000 lei.
Prin sentința civila nr. 2491 din 02 mai 2007 Judecătoria Buzăua admis in parte acțiunea reclamantei si cererea reconvenționala si a dispus partajarea bunurilor dobândite de părți prin omologarea raportului de expertiza întocmit de expert in varianta I-a modificata de instanța atribuind reclamantei Lotul nr.I iar paratului Lotul nr. II.
A fost obligat paratul sa plătească reclamantei cu titlu de sulta următoarele sume ce vor fi reactualizate la momentul plații efective respectiv 75. lei diferența lot, 1500 lei începând cu iulie 2002, 767 lei începând cu octombrie 2003, 1050 lei începând cu noiembrie 2003 si 10.000 lei începând cu august 2005.
A fost obligata reclamanta sa plătească paratului suma de 1.100,2 lei diferența datorii comune.
Pentru a hotăra astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data separării in fapt părțile aveau datorii comune respectiv 2700 lei pe numele paratului si 1675 lei pe numele reclamantei la E Nehoiu, 3216,6 lei la Bank pe numele paratului, 196,28 lei la Banca pe numele reclamantei si făcându-se diferența intre acestea precum si faptul ca datoriile comune făcute de parat au fost mai mari decât cele ale reclamantei si fondul constituit s-a stabilit ca reclamanta sa achite sulta paratului suma de 1.100,2 lei. S-a omologat varianta I. din raportul de expertiza întocmit de expert, modificata de instanța urmare precizărilor făcute de părți si anume ca prăjitorul de pâine se afla in posesia reclamantei si a fost inclus in lotul paratului iar aparatul video a fost trecut in locul reclamantei.
Împotriva sentinței si a încheierii de admitere in principiu a declarat apel reclamanta pe care le critica pentru nelegalitate si netemeinicie deoarece instanța si-a depășit competenta in sensul ca a modificat obiectul cererii si nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere si anume ca are un drept de creanța constând in suma de 1500 lei reprezentând avans pentru locuința,1/2 din c/v ratelor achitate in timpul concubinajului si 1/2 din rambursarea creditului in valoare de 2.100 lei ce urmează a fi calculate in raport de destinația data si anume achiziționarea garsonierei proprietatea intimatului.
Instanța de fond a reținut indexarea conform indicelui de inflație din momentul plații efective, deși a demonstrata ca a întreținut relații de concubinaj anterior căsătoriei 1 an si J (in acest sens sentința de divorț 5613/2005 si declarația martorei ).
Un alt aspect pe care instanța nu 1-a avut in vedere este ca apare ca girant in contractul de împrumut participând alături de parat la dobândirea de credite.
Nu s-a avut in vedere de instanța de fond probele administrate respectiv recunoașterea paratului si sentința de divorț.
In ceea ce privește dreptul sau de creanța pentru suma de 1500 lei si plata ratelor acestea trebuiau calculate in raport de prețul practicat pentru imobil si nu in raport de indicele de inflație.
Nu a mandatat avocatul sa modifice cererea si nici nu a făcu o cerere in scris in acest sens si deci suma trebuia reținuta prin raportare la prețul de circulație.
Se solicita admiterea apelului si schimbarea in parte a încheierii de partaj si a sentinței in sensul de a se calcula valoarea reala a contribuției avute la dobândirea garsonierei intimatului raportata la prețul de tranzacționare pe piața imobiliara prin efectuarea unei expertize contabile.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 309 din 17 octombrie 2007 respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta ( fostă ) și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, critica formulata in sensul ca instanța a modificat obiectul cererii si s-a considerat ca este un drept de creanța calculându-se in raport de indicele de inflație si nu in raport de destinația avuta si prețul de circulație al bunului achiziționat este neîntemeiata.
De asemeni, a reținut ca aceasta suma a fost data de reclamanta, paratului pentru aof olosi la achiziționarea garsonierei insa nu poate sa fie reactualizata prin raportare la prețul cu care s-a înstrăinat acest bun deoarece aceasta are un drept de creanța si nu un drept real exprimat intr-o cota parte din bunul respectiv.
Faptul ca apelanta reclamanta a susținut constant ca aceasta suma reprezintă avansul pentru achiziționarea garsonierei nu are relevanta in cauza atâta timp cat in contractul de vânzare cumpărare încheiat in 10.10.2002 cumpărător este paratul iar din probele administrate nu a rezultat ca părțile in perioada in care paratul a achiziționat garsoniera au intenționat sa dobândească acest bun cu caracter de bun comun si nici ca in perioada respectiva întrețineau relații de concubinaj si își administrau veniturile împreuna ci dimpotrivă a reieșit ca aceștia întrețineau relații de prietenie.
Cu privire la aceasta suma instanța a reținut corect ca reclamanta are un drept de creanța, suma ce trebuie reactualizata in funcție de indicele de inflație si nu in raport de prețul cu care s-a înstrăinat garsoniera dat fiind faptul ca nu s-a demonstrat ca intenția pârtilor a fost de a dobândi acest bun împreuna.
Suma respectiva putea fi calculata in raport de prețul de circulație in condițiile in care bunul respectiv ar fi coachizit de părți insa așa cum rezulta din probele administrate respectiv operațiunile de constituire a sumelor plătite de părți si adeverințele eliberate de asociația de proprietari aflate la filele 29 si 39 din dosar, data căsătoriei pârtilor garsoniera este bunul propriu al paratului.
De asemenea din interogatoriul luat paratului acesta nu a recunoscut ca a întreținut relații de concubinaj cu reclamanta așa cum a susținut aceasta si au avut o relație de prietenie si chiar in condițiile in care aceștia au locuit împreuna in perioada respectiva nu conduce la concluzia ca si-au administrat veniturile împreuna si ca bunul dobândit in aceasta perioada are caracter de bun coachizit.
Mai mult in toate cererile formulate de reclamanta a precizat ca este un drept de creanța si nu de o contribuție la achiziționarea garsonierei si ca atare fiind vorba de un simplu drept de creanța reactualizarea se face in raport de indicele de inflație.
Si in ceea ce privește ratele achitate de părți au fost stabilite corect de instanța astfel ca soluția pronunțata este legala si temeinica.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - ). ) invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă în sensul că greșit nu s-a reținut contribuția sa de la achiziționarea imobilului, deși a dovedit prin probele ce s-au administrat, a făcut dovada că acesta a fost achiziționat în timpul concubinajului cu pârâtul.
Susține recurenta că imobilul a fost cumpărat cu plata în rate, dintr-un credit în care o parte reprezintă contribuția proprie a sa dintr-un depozit și mai mult decât atât a contribuit în mod egal la plata creditului.
Deși instanța a reținut existența acestei sume de bani consideră că nu poate fi reactualizată prin raportare la prețul cu care s-a înstrăinat imobilul - motivat de faptul că recurenta are doar un drept de creanță și nu un drept real - creând o situație juridică falsă și în contradicție cu probele cauzei.
Se arată în continuare că greșit s-a constatat că între părți în perioada de concubinaj nu a existat intenția de a dobândi imobilul ca bun comun, deoarece în contractul de achiziționare al acestuia apare ca fiind cumpărător doar intimatul pârât deși din probe rezultă că a contribuit la achiziționarea bunului.
Consideră recurenta că reactualizarea sumei cu care a contribuit la achiziționarea imobilului (înainte și în timpul căsătoriei )urmează să se facă în funcție de indicele de inflație și nu în raport de prețul cu care s-a înstrăinat imobilul.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Dreptul de creanță este un drept relativ, opozabil numai debitorului care este întotdeauna o persoană determinată și căruia îi incumbă întotdeauna o obligație pozitivă sau negativă determinată. El conferă titularului un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului dar nu conferă acestuia nici dreptul de urmărire și nici dreptul de preferință care sunt prerogative specifice drepturilor reale.
Pornind de la cele mai sus arătate, curtea constată că în mod corect au reținut cele două instanțe că recurenta reclamantă are doar un drept de creanță pentru suma ce a dat-o pârâtului în vederea achiziționării garsonierei și aceasta nu poate fi reactualizată prin raportare la prețul cu care s-a înstrăinat imobilul, tocmai datorită faptului că aceasta are un drept real exprimat într-o cotă parte din bunul respectiv.
Suma trebuie reactualizată în raport de indicele de inflație cu atât mai mult cu cât în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 10 octombrie 2002 doar intimatul pârât apare la rubrica cumpărător.
De altfel chiar recurenta reclamantă în acțiunea pe care a formulat-o precizează în mod expres că "apreciez că nu am drept creanță"asupra unor sume de bani pe care le indică în mod expres pentru ca ulterior în ședința publică de judecată din 10 martie 2006 să facă precizări la acțiunea introductivă în sensul că indică valoarea dreptului de creanță pretins.
Urmare a acestui fapt și a probelor ce s-au administrat prin încheierea interlocutorie din 25 octombrie 2006 instanța de fond a constatat că reclamanta are un drept de creanță pentru suma de 15 milioane lei (vechi) și din /valoarea ratelor în sumă de 15.342.675 lei (vechi) achitate în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003 plus din suma de 21.000.010 lei (vechi).
În ședința publică din 8 noiembrie 2006 reprezentanții ambelor părți au învederat instanței că sunt de acord ca sumele de bani cu care reclamanta - recurentă a contribuit la achiziționarea garsonierei proprietatea pârâtului să se actualizeze în funcție de indicele de inflație, având în vedere și dispozițiile Codului d e procedură civilă care permit reactualizarea sumelor de către executorul judecătoresc cu ocazia executării silite.
Față de cele mai sus arătate, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ). ) - cu domiciliul ales în B,-, -.3,.2,.75, sector 3 împotriva deciziei civile nr. 309 din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B, str. - - - Clădirea nr.8,.1, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C - - - -, -
Grefier,
Red.EC
Tehnored.CN
2 expl./6.03.2008
nr.1101/2006 Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
