Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI A
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 56
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta domiciliată în B,-, -.B,.6, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 719 din 27 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului Târgoviște, cu sediul în--3, județul
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr.59/2007, lipsind intimata pârâtă Primăria Municipiului Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul a fost repus pe rol în vederea discutării și completării probatoriilor, după care:
Avocat, având cuvântul, arată că nu mai dispune de alte acte decât cele care au fost deja depuse la dosar, întrucât a făcut demersuri la Arhivele Naționale și i s-a comunicat că această instituție nu mai deține acte după anul 1966, când arhiva a fost inundată și distruse înscrisurile existente.
Curtea, având în vedere că deși a pus în vedere apelantei-reclamante să depună eventuale acte de proprietate și acte cu privire la modul de preluare și identificare a imobilului, aceasta nu s-a conformat, respinge cererea de probatorii, motivat de faptul că o eventuală expertiză nu ar fi putut avea pe ce se baza, astfel că acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- din 13 aprilie 2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgoviște acordarea de despăgubiri pentru imobilul demolat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul situat în Târgoviște- a aparținut părinților săi până la data demolării, aproximativ până în anul 1973, că nu are cunoștință de existența vreunui act în baza căruia s-a realizat demolarea, că părinții săi au primit un apartament cu chirie urmare demolării imobilului ce le-a aparținut, iar din demersurile făcute în vederea obținerii de acte cu privire la demolare, a obținut adresa nr. 9768/19 iunie 2003, din care rezultă că nu se găsesc date privind imobilul, astfel că apreciază că demolarea s-a făcut ilegal și nu s-au acordat despăgubiri.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar acte și a solicitat proba u martori.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 719 din 27 iulie 2007, respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta a făcut dovada cu actul de vânzare-cumpărare nr. 36304/12 noiembrie 1940 că autorii săi au cumpărat o casă și terenul aferent acesteia, însă nu există dovezi că la momentul pretinsei preluări abuzive de către stat, autorii săi mai erau proprietarii imobilului și nici dovada modului de preluare a construcției, neexistând înscrisuri în acest sens, iar declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că greșit prima instanță a respins acțiunea pe care a formulat-o reținând că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că la momentul preluării imobilului autorii săi erau proprietarii acestuia.
Susține apelanta că terenul în suprafață de 286. pe care se afla construcția și pentru care a primit despăgubiri în temeiul legii 1/2000 a fost proprietatea autorilor săi iar în virtutea accesiunii imobiliare aceștia erau și proprietarii construcției.
Se arată în continuare că nu avea cum să facă dovada preluării abuzive, neexistând nici un înscris în acest sens iar construcția nu putea fi demolată deoarece în ea locuiau atât ea cât și autorii săi așa cum rezultă din depozițiile martorilor.
Se solicită în temeiul art. 295 Cod procedură civilă completarea probatoriilor cu înscrisuri noi și efectuarea unei expertize constructor care să evalueze construcția ce face obiectul prezentei cauze.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2007 curtea a pus în vedere apelantei prin apărător să depună acte privind modul de preluare a construcției, dar față de declarația acestuia că nu are niciun înscris doveditor și că dorește doar efectuarea unei expertize constructor a acordat cuvântul pe fondul apelului.
Ulterior, curtea a considerat necesară repunerea cauzei pe rol în vederea discutării și completării probatoriilor acordând un nou termen la 23 ianuarie 2008, termen la care apărătorul apelantei a solicitat un alt termen fiind în imposibilitatea de a se prezenta.
În ședința publică de judecată din 20 februarie 2008 apelanta a declarat că nu mai dispune de alte acte decât cele care au fost deja depuse la dosar și deși a făcut demersuri la Arhivele Naționale i s-a comunicat că această instituție nu mai deține acte după nul 1996.
Curtea constatând că deși s-a pus în vedere apelantei să depună eventuale acte de proprietate cu privire la modul de preluare și identificare a imobilului dar aceasta nu s-a conformat, a respins cererea de probatorii pentru faptul că o eventuală expertiză n u ar avea pe ce se baza și a acordat cuvântul în fond.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea formulată reclamanta apelantă a solicitat să-i fie acordate despăgubiri pentru imobilul demolat și care a aparținut autorilor săi.
Deși i s-a pus în vedere atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, la mai multe termene de judecată să depun ă acte de proprietate și cu privire la modul de preluare și identificare a imobilului acesta nu s-a conformat, iar depozițiile martorilor audiați în cauză ( C fila 26 dosar fond și fila 27 dosar fond) nu duc la concluzia că imobilul ce a fost cumpărat de părinții săi în anul 1940, prin actul de vânzare-cumpărare nr.36304/12.XI.1940, a fost preluat abuziv de stat, aceste depoziții fiind contradictorii.
De asemenea în cauză nu s-a putut dispune efectuarea unei expertize deoarece la dosar nu există acte pe care aceasta să se poată baza.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că apelul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 296 Cod procedură civilă îl va respinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge apelul declarat de reclamanta domiciliată în B,-, -.B,.6, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 719 din 27 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului Târgoviște, cu sediul în--3, județul D, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 20 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
Red. EC
Tehnored.NM
4ex.
7.03.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană
