Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 217/A/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către reclamanții și, precum și de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.887/bis din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 18 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 887/bis/2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorii și în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului B, dispunându-se anularea Dispoziției nr. 710/14.08.2003 emisă de acesta cu consecința obligării sale a emite o nouă dispoziție de restituire prin echivalent bănesc cu privire la imobilul situat în B,-, înscris în CF 898 B, nr. top. 400/1, 401/1 casă și loc de casă de 1264 mp.
Au fost obligați contestatorii la restituirea sumei primite cu titlu de despăgubiri la valoarea reactualizată.
Primăria Municipiului Bad epus întâmpinare prin care solicita respingerea contestației, arătând în esență, că imobilul revendicat nu a fost preluat abuziv, fostul proprietar fiind despăgubit în baza 223/1974, astfel că în speță devin aplicabile prevederile art. 1 punct B, nr. 2 din 498/2003 de aplicare unitară a Legii 10/2001. Conform acestui act normativ, preluarea nu se consideră a fi abuzivă, în contextul în care persoana în cauză a fost îndestulată rezonabil prin prețul primit, sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă ar fi înstrăinat imobilul ce-i aparținea anterior de a lua hotărârea de a părăsi definitiv țara.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatorii au susținut că de fapt normele de aplicare unitară a legii pot fi aplicate doar în măsura în care nu contravin legii organice, pentru a cărei aplicare au fost emite. Ori, aceste norme inexplicabil, contravin în parte flagrant legii cadru nr. 10/2001, creând reglementări peste această lege, împotriva scopului și finalității ei, acele de restituire în natură obligatorie, ori de câte ori este posibil acest lucru. Proprietarul nu are posibilitate de a alege între restituirea în natură și cea prin echivalent, dacă prima măsură este posibilă - art. 7 alin. 2 și regula generală din art. 1 al legii.
De altfel, normele de aplicare unitară privesc potrivit conținutului în expozeul lor, urgentarea aplicării legii prin clarificarea procedurilor administrative de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, astfel că puterea lor de reglementare se oprește la această procedură administrativă, la emiterea dispoziției sau deciziei, fiind astfel fără relevanță pentru autoritatea judecătorească, cât timp depășesc natura lor juridică, de norme de aplicare unitară a legii.
Prin urmare din momentul investirii sale, instanța nu este ținută să respecte ad literam aceste norme în contextul în care încalcă prevederile legii organice.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond în considerarea actelor și lucrărilor dosarului au reținut și motivat în esență cărui fapt imobilul revendicat a aparținut contestatorului și soției sale, imobil preluat în 1985 de Statul Român, în condițiile 223/1974.
În prealabil, cu notificarea respinsă prin decizia contestată, cei în cauză au formulat acțiune de drept comun, ce a format obiectul dosarului civil nr. 1150/2003 al Judecătoriei Blaj, care a determinat suspendarea cauzei până la 30.01.2008.
Prin sentința civilă nr. 286/2004, judecătoria a admis cererea reclamanților, însă ca o consecință a admiterii apelului pârâtului, prin decizia civilă nr. 127/A/2006 a Tribunalului Alba - Secția civilă, a schimbat hotărârea, respingând acțiunea celor în cauză.
Prin decizia civilă nr. 72/2006 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul reclamanților, modificând parțial decizia recurată, admițându-se apelul pârâtei doar cu privire la capetele de acțiune ce vizau constatarea nulității înstrăinării imobilului către pârâții chiriași, a nulității contractului de vânzare - cumpărare, ca și a nulității absolute a încheierii de întabulare nr. 1040/1985, pe care le-a respins.
A fost menținută dispoziția privind constatarea lipsei titlului valabil de preluare a imobilului în speță, precum și a deciziei administrative nr. 152/1985 a Consiliului Popular A, dispoziție rămasă irevocabilă, 223/1973 fiind apreciat drept titlu nevalabil, care contravine principiului consacrat prin dispozițiile art. 33 din Constituție și art. 12 alin. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În speță a stabilit aceiași instanță, s-a demonstrat că imobilul a fost preluat în baza unui titlu nevalabil și că imobilul a fost înstrăinat prin contract de vânzare - cumpărare apreciate ca valabile printr-o decizie irevocabilă. În acest context imobilul fiind ocupat sunt incidente dispozițiile art. 2 din Legea 10/2001 conform căruia cei în cauză sunt îndreptățiți la retrocedare prin echivalent, astfel că dispoziția contestată a fost anulată iar intimatul pârât a fost obligat la emiterea unei dispoziții de restituire prin echivalent.
Împotriva sentinței civile nr. 887/bis/2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă au declarat apel contestatorii și, precum și Primarul Municipiului B - G.
1.Prin apelul lor contestatorii au adus critici sentinței apelate sub aspectul netemeiniciei și nelegalității ei, solicitând schimbarea ei în parte, respectiv sub aspectul măsurii reparatorii, respectiv de a se emite dispoziție de restituire în natură a imobilului casă și teren.
În expunerea de motive se arată sub un prim aspect că potrivit Curții Europene pentru Drepturile Omului, contracte de vânzare - cumpărare încheiate în frauda Legii 112/1995 nu pot și nu trebuie incluse în cadrul formelor de prescripție prevăzut de art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001. În speță, susțin apelanții, acțiunea este una de drept comun astfel că deși prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, reținând că temeinicia acesteia cu consecința constatării nulității contractului de vânzare - cumpărare a imobilului revendicat, instanțele de control judiciar au modificat-o parțial, menținând valabil încheiat contractul, reținând excepția prescripției acțiunii în sens material ( sentința civilă 286/2004 a Judecătoriei Blaj, decizia civilă 127/A/2006 a Tribunalului Alba și decizia civilă nr. 72/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA ). De altfel, împotriva acelor decizii, în termen, au făcut cerere la., precizează contestatorii apelanți.
Argumentul instanțelor în pronunțarea acestor decizii constă în faptul neincluderii preluării imobilului în baza Decretului nr. 223/1974 în cadrul celor nelegale. Ori, instanța de fond, ca una competentă în aplicarea prevederilor Legii 10/2001, în procedura administrativă trebuia să verifice și legalitatea înstrăinării imobilului la stat.
Actele dovedesc eludarea dispozițiilor Legii 112/1995, în sensul că era imposibilă cumpărarea imobilelor de către cel ce era beneficiarul contractului de locațiune în 1989, datorită impedimentului la cumpărare prev. de art. 7 al legii menționate, respectiv dobândirea unei alte locuințe în aceeași localitate în perioada 1990 - 1995.
De altfel, prima instanță nu s-a pronunțat nici cu privire la restituirea în natură a terenului aferent casei, deși pentru acesta nu s-au primit despăgubiri.
Primarul Municipiului Bad epus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, invocând existența autorității de lucru judecat materializat prin sentința civilă nr. 286/2004 a Judecătoriei Blaj, prin care s-a menținut valabil încheiat contractul de vânzare - cumpărare încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995 între și foștii chiriași - și.
2.Prin apelul său Primarul Municipiului Bas olicitat de fapt ca instanța de apel să dispună cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței de fond, fără a fi invocate în concret aspecte care să determine schimbarea în vreun mod a sentinței.
Contestatorii intimați au depus la rândul lor întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, întrucât prin cuprinsul său intimatul de fapt nu investește instanța de apel cu nici o cerere expresă, el nesolicitând schimbarea sentinței primei instanțe, pentru că în concret nu critică acea sentință.
Pe fondul cauzei, sunt reluate de fapt aspectele ce formează motivele apelului lor, în legătură cu modul de aplicare a Legii 10/2001 cu privire la speța de față.
Se arată că de fapt instanțele sunt suverane în aplicarea legii, iar normele de aplicare unitară a legii pot fi aplicate doar în măsura în care nu contravin legii organice, pentru a cărei aplicare s-au emis. Normele de aplicare a Legii 10/2001, contravin în parte, flagrant acestei legi organice, aducând alte reglementări peste acestea, și chiar împotriva scopului și finalității ei, acela de restituire în natură obligatorie, ori de câte ori acest lucru este posibil. Proprietarul nu are posibilitatea de a alege între restituirea în natură și cea prin echivalent, dacă restituirea este posibilă.
Analizând cele două apeluri prin prisma criticilor invocate și în raport de art. 295 cod procedură civilă, se constată a fi nefondate:
Cât privește apelul contestatorilor este neîndoielnic că aceștia au făcut notificarea în termenul prevăzut de Legea 10/2001, pentru revendicarea imobilului înscris în CF 898 B, nr. top. 400/1 și 401/1, casă și loc de casă de 1264 mp, situat administrativ în B,-, care prin Dispoziția 710/14.08.2003 a fost respinsă.
S-a reținut în esență în această dispoziție, că de fapt imobilul a fost preluat în baza unui titlu valabil, cu acordarea de despăgubiri. În paralel cu această procedură specială instituită de legea cadru - cu caracter special nr. 10/2001, apelanții au investit instanța și cu acțiune de drept comun ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 1150/2003 al Judecătoriei Blaj, care a determinat suspendarea cauzei întemeiată pe Legea 10/2001 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de drept comun.
Pentru că imobilul nu era liber la momentul revendicării lui de către contestatorii, el nu a putut fi restituit în natură, aspect confirmat ulterior prin decizia civilă nr. 127/A/2006 a Tribunalului Alba și respectiv decizia civilă nr. 72/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, prin care decizia din apel prin care s-a respins în totalitate acțiunea acestora a fost modificată parțial, în sensul că au fost respinse capetele de cerere ce vizau nulitatea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului către foștii chiriași și a încheierii de întabulare nr. 140/1985. Prin urmare, existând o sentință civilă irevocabilă - sentința civilă nr. 286/2004 a Judecătoriei Blaj, intrată în puterea lucrului judecat, cu privire la valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, între fosta B și foștii chiriași, cu privire la imobilul revendicat, a făcut imposibilă o nouă verificare a legalității înstrăinării imobilului, așa cum de fapt au solicitat apelanții contestatori. Prin urmare, criticile care în fapt reprezintă motivul esențial al căii de atac exercitată de aceștia sunt nefondate sub acest aspect, pentru că altfel s-ar încălca principiul autorității lucrului judecat. Acesta a fost prin urmare argumentul pentru care instanța de fond nu a dispus restituirea în natură a imobilului, acordând măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru acel imobil.
În considerarea acestui aspect sunt irelevante criticile cu privire la faptul că Normele de aplicare a acelei legi cadru contravin parțial cu această lege organică și că din acest motiv instanțele nu sunt ținute să respecte întocmai acele norme.
În considerarea acestor aspecte de ordin faptic și a dispozițiilor legale invocate, apelul contestatorilor este nefondat și urmează astfel a fi respins.
Nefondat se privește a fi și apelul Primarului Municipiului B, care în concret, prin conținutul său nu investește instanța de apel cu o cerere expresă, nesolicitând schimbarea sentinței apelate. În concret, prin calea de atac exercitată de pârâtul intimat nu se aduc critici hotărârii primei instanțe, pe care instanța să le analizeze, arătând expres că rămâne la latitudinea acesteia de a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia acestei hotărâri.
Prin urmare, neaducându-se critici concrete sentinței apelate, Curtea de Apel, analizând sentința prin prisma dispozițiilor art. 295 cod procedură civilă, constată că nu sunt temeiuri de natură a duce la schimbarea sentinței civile nr. 887/bis/2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, tocmai în considerarea argumentelor pentru care a fost respins apelul contestatorilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanții și, precum și de pârâtul Primarul Municipiului B împotriva sentinței civile nr.887/bis/2008 pronunțată de Tribunalul Alba -secția civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
5 ex/02.02.2009
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
