Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de Primarul municipiului I împotriva sentinței civile nr. 2238 din 03 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect Legea nr. 10/2001 - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași la data de 20.12.2006 și contestă dispoziția nr. 2333 din 02.09.2006 emisă de Primarul Municipiului I, în soluționarea notificării formulate pentru retrocedarea imobilului din I, str. ---, nr. 26 (actual 27).
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, primă instanță și căi de atac (apel și recurs) în care s-a stabilit următoarea situație de fapt și pronunțate hotărâri judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 2238/03 decembrie 2007 s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei și s-a anulat cererea acesteia formulată în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului I, s-a admis cererea formulată de reclamanta, a fost anulată dispoziția nr. 2333/2006 emisă de pârât și s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului revendicat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data introducerii acțiunii 03 ianuarie 2007, reclamanta era decedată din 23 august 2004, astfel încât aceasta nu mai avea capacitatea procesuală de folosință, singura moștenitoare a acesteia fiind reclamanta.
Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că prin notificarea nr. 1021/N/13 august 2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în I, str. ---, nr. 27 (fost 26) motivat de faptul că autorul acestora în calitatea sa de moștenitor al părinților, a primit o cotă egală de 20% din imobil împreună cu fratele său.
Prin dispoziția a cărui anulare s-a solicitat s-a reținut că reclamanta și mama sa nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite pentru a obține măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
S-a mai reținut că reclamanta este fiica numitului, care este fratele lui și al doilea fiu al numiților și.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare din anul 1939, numiții și împreună cu soții și (fratele și părinții tatălui reclamantei) au cumpărat imobilul în litigiu, deținându-l în coproprietate, în cote de 60% primii și 40% ceilalți.
Cum a decedat în 18 decembrie 1995, și din actele de stare civilă și din decizia de predare a succesiunii rezultă că singura moștenitoare legală este reclamanta care urmează să primească cota ce îi revenea tatălui său, aceasta fiind îndreptățită la restituirea în natură a imobilului revendicat.
În final s-a reținut că deși în cauză mai sunt și alți moștenitori, potrivit dispozițiilor art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, prin cererea de restituire sunt repuși în termenul de acceptare a moștenirii cei care au doar vocație succesorală nu doar cei care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de drept comun.
Deși reclamanta a solicitat o cotă de 20% din bunul imobil, instanța este în imposibilitate să restituie în natură o cotă abstractă în cazul proprietății comune pe cote părți, din înscrisurile depuse reieșind că imobilul aparținea în coproprietate moștenitorilor lui și, pe de o parte și moștenitorul, pe de altă parte, toți proprietarii pe cote părți.
Astfel că, tribunalul a admis cererea reclamante, a dispus anularea dispoziției atacate și restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în I, str. ---, nr. 27, fost 26.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul Primarul municipiului I, criticând hotărârea în sensul că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului din I, str. ---, nr. 27, în condițiile în care aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită a obține măsuri reparatorii pentru acest imobil, conform art. 3 alin. 1 lit. A coroborat cu cele ale art. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai susținut că pentru același imobil s-a mai formulat o notificare de - și, care au și obținut restituirea în natură a acestui imobil.
Deși au fost depuse la instanța de fond toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii celor două dispoziții, s-a dispus în mod greșit restituirea în natură către reclamantă a imobilului în litigiu.
Inițial, imobilul din I, str. ---, nr. 27 fost proprietatea numiților și care dețineau o cotă de 60% din imobil, restul de 40% din aceasta fiind deținut de și, așa cum rezultă din actul autentic încheiat în anul 1939.
Ulterior însă imobilul a devenit proprietatea exclusivă a numiților și, dovadă în acest sens fiind certificatul de moștenitor nr. 903/09.12.1954 din care rezultă că "întreaga avere succesorală de 40% din succesiune se atribuie moștenitorului "; urmare acestui din urmă act, imobilul a devenit în întregul său proprietatea numiților și.
Chiar și trecând peste existența acestui certificat de moștenitor, în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3224/22.05.1961 s-a admis cererea de ieșire din indiviziune introdusă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular I în contradictoriu cu, stabilindu-se părțile din imobil ce vor reveni celor două părți, identificate în schițele anexă la raportul de expertiză ce a fost efectuat în cauză - înscrisuri care au fost de asemenea depuse la dosarul cauzei.
În condițiile în care proprietar la data preluării abuzive de către stat era numita, calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 o au - și - care au și obținut decizia de restituire în natură în baza acestei legi.
Prin decizia nr. 79/14 mai 2008, Curtea de APEL IAȘIa respins apelul pârâtului Primarul municipiului I reținând că imobilul din litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către împreună cu soțul său, în cote de 60% din imobil împreună cu părinții acestuia din urmă și anume și, care au mai avut ca fiu și pe soțul petentei decedate, respectiv tatăl petentei (fostă ).
Aceste susțineri sunt dovedite cu actele de stare civilă, iar în aceste condiții, în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți, trebuie să primească în cote egale cu fratele său, 20% din imobil.
S-a mai reținut că hotărârea instanței de fond este legală și că împrejurarea că și altor persoane li s-au recunoscut dreptul de restituire în natură nu are relevanță, raportat la obiectul litigiului.
În recursul declarat Primarul Municipiului Iaf ormulat critici încadrate de - Secția civilă și de proprietate intelectuală în art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în mod greșit s-a recunoscut reclamantei calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 3 alin. 1 lit. A și art. 4 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care imobilul s-a preluat de la proprietarul și persoane față de care nu și-a dovedit calitatea de moștenitor. Apărările formulate în declarația de apel sunt reiterate ca și critici în recurs.
Înalta Curte prin decizia nr. 7744 din 05 decembrie 2008 admite recursul declarat de primar, casează decizia Curții de apel și trimite cauza pentru rejudecare, cu următoarele indicații obligatorii:
- instanța de apel nu a analizat apărările formulate în cadrul apelului, ceea ce face imposibil controlul judiciar, pe calea recursului;
- modul de soluționare a fost sancționat de jurisprudența constantă a curții Europene din perspectiva dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului împotriva României fiind pronunțată hotărârea în cauză din 28.04.2005 publicată în Monitorul Oficial - Partea I nr. 1049 din 25.11.2005).
Înrejudecare părțile nu au solicitat probe.
În aplicarea art. 315 cod civil cu referire la art. 314 Cod procedură civilă Curtea constată cănu sunt date indicații obligatorii în ceea ce privește situația de fapt,de Înalta Curte, astfel căeste pe deplin stabilită.
În rejudecare se impune numai analiza motivelor de apel formulate de Primarul Municipiului I, apreciate de instanța de control ca neanalizate în apel.
Astfel, cu probele administrate în cauză, acte de stare civilă, certificate de moștenitor s-a dovedit că tatăl reclamantei este numai fiul lui, din altă căsătorie (mama sa fiind, născută ), nu însă și fiul lui cu care a cumpărat cota de 40% din imobilul în litigiu.
Din căsătoria soților și Sura a rezultat fiul, frate numai pe linie paternă cu. Coproprietari ai imobilului din I, str. ---, nr. 26(27) au fost în cote părți așa cum s-a stabilit de 40% și respectiv 60%, și Sura părinții lui și acesta cu soția ().
La succesiunea lui, conform dosaruluisuccesoral nr. 756/89 reclamanta și mama sa, născută suntstrăine, nu au vocație. acesteia sunt numai - și, cărora prin dispoziția nr. 2337/02.08.2006 ( 144 dosar fond), Primarul Municipiului I le-a restituit în natură conform Legii nr. 10/2001 partea din imobil aflată înproprietatea exclusivăa lui (), preluată abuziv. Unică proprietară aceasta din urmă a devenit prin încetarea coproprietății cu statul, prin sentința civilă nr. 3234 din 22 mai 1961 fostului Tribunal al Orașului
Astfel, la decesul părinților săi, Sura și -, (soțul lui /) conform certificatului de moștenitor nr. 903 din 09 decembrie 1954 ( 117 dosar fond) a dobândit întreaga avere succesorală ce include și dreptul de proprietate în cotă de 40% asupra imobilului din I, str. ---, nr. 27, completându-și cota de 70% din acest imobil (40% succesiune + 30% (1/2) din 60% bun comun cu soția).
În anul 1958 a fost condamnat penal prin sentința penală nr. 3337/05.09.1958 a Tribunalului Oraș I prin care s-a dispus și confiscarea totală a averii personale ce se compune din cota de 70% din imobilul din str. ---, nr. 27, același pentru care reclamanta-apelantă a solicitat măsuri reparatorii.
În dosarul nr. 5269/1960 al Tribunalului Popular al Orașului I, soluționat prin sentința civilă nr. 3234/22.05.1961 instanța a dispus ieșirea din indiviziune între Statul român prin Comitetul executiv al Sfatului Popular al Orașului I și,căreia i s-a atribuit în proprietate exclusivă partea din imobil descrisă în dispozitivul hotărârii și raportul de expertiză tehnică ( 100-119).
În consecință,în anul 1958 și respectiv 1961în proprietatea autorului reclamantei-apelante nu se afla imobilul pentru care solicită măsuri reparatorii, pe de o parte averea succesorală a fost culeasă numai de, fiul din căsătoria cu Sura, iar cota sa de 70% a fost preluată de staturmare condamnării penale.
În art. 23 Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară definește acteledoveditoareale dreptului de proprietate și numai înabsențaunor probe contrare existente și, după caz,întinderea dreptului se prezumăa fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea.
La dosar s-a depus decizia nr. 677/03 august 1965de preluare a imobilului conform Decretului nr. 111/1951 de la ( 120) ceeace nu era posibil,în condițiile în care statul avea în proprietate 70% și urmare ieșirii din indiviziune din anul 1961 era unic proprietar, iar 30%, individualizată prin hotărâre judecătorească, proprietar unic era soția acesteia ().
Curtea reține căexistă dovezi cu privire la faptul că ceea ce s-a preluat prin Decretul nr. 111/1951este proprietatea lui () desuccesiunea căreia este străină.
Pentru a se stabili calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 conform art. 4, persoanelece au vocațiela succesiune, trebuie să dovedească și îndeplinirea cumulativă a celorlalte condiții cerute de lege și anume: că imobiluls-a aflat în proprietateaautorului iarpreluarea este abuzivă,așa cum este definită de lege și prin normele metodologice aprobate prin nr.HG 250/2001 (la data judecării cauzei) dar și a celor în vigoare ladata emiteriidispoziției contestate 02.10.2006 (HG 498/2003).
În Capitolul II Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din Legea nr. 498/2003 ale cărei dispoziții sunt preluate de nr.HG 250/2007 definesc imobilele preluate în mod abuziv de stat, din caresunt exclusebunurile confiscate de stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească capedeapsă complementară, situație în care s-a aflat și. Pe de altă parte în art. 3 și art. 4 Legea nr. 10/2001 definește în sensul legiipersoaneleîndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, în echivalent.
La situația de fapt dovedită, ar avea vocație numai la succesiunea lui al cărui drept de proprietate asupra imobilului din I, str. ---, nr. 27încetat prin decesn anul 1958 și nu prin preluare abuzivă.
Pentru a fi repusă, în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în termenul de acceptare a succesiunii și pentru a dobândi calitatea de "persoană îndreptățită"nu este suficientănumai formularea notificării, ci și ca bunul să fie în proprietatea autorului, iar preluarea să fie abuzivă dovadă care nu s-a făcut în cauză.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține temeinicia apelului și conform art. 296 Cod procedură civilă schimbă în tot sentința, rejudecă și pe fond respinge contestația.
Din sentință sunt păstrate numai dispozițiile ce nu sunt contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primarul Municipiului I împotriva nr. 2238 din 03.12.2007 dată de Tribunalul Iași, pe care o schimbă în parte.
Respinge contestația formulată de împotriva dispoziției nr. 2333/02.08.2006 emisă de Primarul Municipiului I, pe care o menține.
din nr. 2238/2007 a Tribunalului Iași dispozițiile ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
10.03.2010
2 ex.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu
