Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 289
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta, cu domiciliu în C, bd. - -,. 8,. A,. 10, jud. D, și pârâtul STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, cu sediul în B, sect. 5,-, împotriva sentinței civile nr. 401 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în C,-, jud. D, PRIMĂRIA MUN. C, PRIMARUL MUN. C, STAȚIUNEA DE CERCETARE PRODUCȚIE ȘI, cu sediul în -, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanta reclamantă, consilier juridic, reprezentând apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, consilier juridic, reprezentând intimații pârâți PRIMARUL MUN. C, PRIMĂRIA MUN. C, lipsind intimații pârâți, STAȚIUNEA DE CERCETARE PRODUCȚIE ȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta reclamantă nu a precizat dacă înțelege să mai stăruie în cererea de chemare în judecată a Statului Român.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a precizat că partea pe care o reprezintă nu înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată a Statului Român.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, și acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, pentru apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că Statul Român nu avea calitate procesuală pasivă, conform prevederilor Legii 10/2001 Statul având calitate doar în anumite situații. A susținut că acțiunea este inadmisibilă și prematur introdusă, nefiind finalizată procedura prealabilă prevăzută de aceeași lege. Astfel, notificarea a fost soluționată printr-o dispoziție a primarului în anul 2002, iar reclamanta a solicitat să se emită o nouă dispoziție deși prima nu a fost niciodată contestată. A pus concluzii de admiterea a apelului.
A solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a arătat că nu s-a făcut dovada comunicării Dispoziției Primarului emisă în anul 2002 către reclamantă. A mai arătat că în urma efectuării expertizei tehnice s-a constatat că terenul aparține altor două entități, ce au fost ulterior chemate în judecată. În această situație, Primăria trebuia să facă demersuri pentru a arăta care este adevăratul proprietar al terenului. A solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul Statul Român.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți PRIMARUL MUN. C, PRIMĂRIA MUN. C, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată a fost precizat, precizare depusă la fila 143 din dosarul de fond. Reclamanta a formulat notificarea în anul 2001, ce a fost soluționată prin Dispoziția Primarului din 2002, ce nu a fost contestată. Astfel, reclamanta nu mai putea solicita emiterea unei dispoziții în anul 2005, acțiunea rămânând fără obiect. Totodată, nu a fost urmată nici procedura specială prevăzută de Legea 10/2001 și Legea 247/2005. A solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă și admiterea apelului declarat de pârâtul Statul Român.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului C și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se emită dispoziție motivată privind restituirea în natură a suprafeței de 1,5 ha; să fie obligați pârâții la restituirea tuturor bunurilor rechiziționate și existente: o fermă pentru crescut animale, grajd de vite, moară pentru uroaie, fântână, magazie, casă cu 4 camere sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 150.000 Euro, în situația în care bunurile numai există.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este moștenitoarea tatălui său, care a fost proprietarul a două terenuri loc de casă, de 1 ha, pe care a construit bunurile arătate în acțiune și respectiv 1,5 ha, situate la hotrul comunei, în punctele numite și Șoseaua -, toate fiind rechiziționate împreună cu terenul la data de 20 sept.1948.
În anul 1991, mama reclamantei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar prin decizia nr.18/F/1992 i s-au acordat 2 ha de teren iar apoi i s-a atribuit suprafața de 0,5 ha, însă, ulterior, în anul 1995 suprafața restituită s-a redus la 1,5 ha, pentru ca, în anul 1998, aceasta să se reducă la 1 ha.
Prin sentința civilă nr.40 din 24.04.2007, Tribunalul Dolja admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantă; a obligat primăria municipiului C să răspundă notificării nr.17/N/2001 formulată de reclamantă, în ceea ce privește restituirea suprafeței de 1 ha teren situat în C, Calea - nr.25-27 și a stabilit măsuri reparatorii în echivalent în limita sumei de 278.848,34 lei, în sarcina Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru imobilele construcții, reținându-se următoarele.
Reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul unui teren și a unei case de care a fost deposedat abuziv.
Cu privire la teren, pentru suprafața de 1,5 ha i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, astfel că aceasta nu poate face obiectul Legii nr.10/2001, conform art.8 din acest act normativ.
Pe suprafața de 1 ha, rămasă nerestituită care face obiectul Legii nr.10/2001 și care a fost solicitată prin notificarea formulată de reclamantă se află construcții ale Academiei de Științe Agricole Silvicultură și, care nu pot fi obligate să răspundă notificării adresate de reclamantă Primăriei municipiului C, câtă vreme procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 nu a fost îndeplinită față de aceste unități.
În ceea ce privește construcția demolată, în baza unei expertize, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor bănești pe care Statul Român urmează să le plătească reclamantei.
Prin decizia nr.736 din 28 august 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul formulat de pârâta DGFP D, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat din cuantumul despăgubirilor calculate de instanță, pentru construcții și a menținut restul dispozițiilor aceleiași sentințe.
A admis în parte apelul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâții să-i plătească reclamantei suma de 600 RON, cheltuieli de judecată parțiale.
A obligat pârâții la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
S-a reținut că terenul a fost restituit parțial în temeiul Legii nr.18/1991, reclamanta solicitând direct instanței, pe calea Legii nr.10/2001, restituirea unei diferențe, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr.10/2001.
S-a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus îndeplinirea procedurii prealabile de notificare și răspuns la notificare de către Primăria C, ocazie cu care se poate stabili cu certitudine dacă în urma aplicării Legii nr.18/1991, reclamanta mai este sau nu îndreptățită la restituirea vreunei parcele.
În ceea ce privește construcția - casă de locuit - s-a constatat că ulterior rechiziționării, care este o preluare abuzivă, aceasta a fost demolată, iar Statul Român are obligația să o despăgubească pe reclamantă, întrucât restituirea în natură este imposibilă.
S-a apreciat că instanța, în mod greșit, a stabilit cu această ocazie și contravaloarea acestor despăgubiri, deoarece conform dispozițiilor Legii nr.247/2005, instanța civilă are dreptul doar de a stabili dacă reclamanta poate primi în natură sau nu imobilul solicitat nu și cuantumul acestora.
S-a reținut că, în speță, Statul Român are calitate procesuală pasivă, în calitatea sa de principal responsabil atât al preluării abuzive, cât și al procedurii de stabilire și acordarea reparațiilor pentru nelegalitățile comise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român.
Prin recursul său, recurenta reclamantă a indicat drept temei legal al motivelor de recurs art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă. Astfel,se arată că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, aceasta fiind deosebit de sumară, fără a se arăta exact care sunt dispozițiile din Legea nr.247/2005 care ar împiedica instanța de fond să se pronunțe cu privire la cuantumul despăgubirilor, mai ales că prezenta cauză este pornită în baza legii nr.10/2001, iar procedura prealabilă a fost urmată în integralitate conform Legii nr.10/2001, în forma inițială.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, s-a arătat că decizia recurată este dată cu aplicarea greșită a Legii nr.10/2001, în timp.
Dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă (rechiziționarea) de către stat a imobilului pentru care se solicită despăgubiri.
În motivarea acestui motiv de recurs, s-a invocat și jurisprudența CEDO, și faptul că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin recursul său a criticat decizia pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că aceasta cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că, în speță Statul Român nu are calitate procesuală pasivă decât în situația reglementată de art.28(3) din HG nr.250/2007 privind Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001.
Or, instanța nu a făcut demersuri pentru a cunoaște unitatea deținătoare a imobilului, ci s-a limitat numai la susținerile expertului prin raportul de expertiză, prin care s-a reținut că la adresa unde s-a efectuat expertiza au fost identificate construcții care în prezent aparțin Academiei de Științe Agricole și Silvice, Pitești -, Stațiunea Pomicolă C și Stațiunii de Întreținere Servicii Energetice, C, însă nu s-a apreciat necesar introducerea în cauză a acestora.
De asemenea, prin motivele de apel s-a reiterat excepția prematurității acțiunii formulată de reclamantă, întrucât nu s-a finalizat procedura administrativă, potrivit modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, în sensul că nu a fost emisă nici o dispoziție de către Primăria Municipiului C sau de către Comisia Centrală din cadrul Autorității pentru restituirea proprietăților.
Prin decizia nr.2389 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursurile și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a reținut că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază conform art.261 alin.5 Cod civil, ci numai generalități cu privire la răspunderea statului față de reclamantă " în calitatea de responsabil atât al preluării abuzive cât și al procedurii de acordare a reparațiilor pentru nelegalitățile comise".
Deși instanța de apel a înlăturat din dispozitiv cuantumul despăgubirilor stabilite prin sentința apelată în sarcina Statului Român, a reținut că statul, neobligat prin decizia recurată la executarea vreunei prestații, are calitate procesuală pasivă, fără ca decizia să cuprindă temeiul de drept care a format convingerea instanței de existența calității procesuale pasive a Statului Român.
Sub acest aspect, hotărârea atacată este dată cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr.10/2001, în raport de care se stabilesc unitățile deținătoare și entitățile obligate să soluționeze notificarea, în privința recurentului Statului Român, fiind nesocotite prevederile art.28 din Legea nr.10/2001, conform cărora prima instanță a reținut răspunderea statului.
Răspunderea recurentului intimat nu este analizată de către instanșa de apel în raport de dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, forma inițială, art.28 din legea republicată, singurul care conferă statului calitate procesuală în baza acestui act normativ și, față de chemarea în judecată de către reclamantă, prin cererea aflată la fila 143 dosar fond, în calitate de pârâte, a unităților care dețin terenul, cu precizarea că chemarea în proces a acestora s-a făcut pe baza constatărilor din raportul de expertiză, și de faptul că recurentul pârât a susținut că nu are calitate procesuală în cauză, instanța de apel trebuia să analizeze calitatea acestui raport de prevederile Legii nr.10/2001.
De asemenea, instanța de apel trebuia să ceară reclamantei, care solicitase chemarea în proces a unităților identificate de expert ca deținătoare a terenului, să precizeze dacă mai stăruie în cererea de chemare în judecată a statului și să stabilească obligația de soluționare a notificării, în raport de prevederile art.32 din Legea nr.10/2001, în măsura în care construcțiile preluate de la reclamantă au fost demolate.
De asemenea, s-a înlăturat din dispozitivul sentinței cuantumul despăgubirilor stabilite de tribunal, fără să se stabilească la ce prestație este obligat Statul Român, a cărui calitate procesuală pasivă s-a reținut că există.
Față de aceste considerente, s-a constatat că este imposibilă analizarea legalității și temeiniciei pe fond, a deciziei atacate și conform art.312 (5) Cod pr.civilă, s-au admis recursurile promovate de reclamantă și Ministerul Finanțelor Economiei și Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei adrese către reclamanta apelantă pentru a preciza, dacă mai stăruie în cererea de chemare în judecată a Statului Român în prezenta cauză. Reclamanta apelantă nu a răspuns solicitării instanței.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, delegație de substituire, delegație.
Apelul formulat de către pârâtul STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, este fondat.
Potrivit art.26 actualmente art.28 alin.3 din Legea nr.10/2001 modificată "în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată, statul, prin Ministerul Finanțelor Publice".
Prin urmare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice poate avea calitate procesuală pasivă, putând sta în judecată ca pârât numai în această situație expres și limitativ prevăzută de lege prin art.28 (Legea nr.10/2001 republicată),
În speța dată nu se regăsește această situație reglementată expres de lege.
Astfel, reclamanta a menționat că a notificat Primăria Municipiului C, întrucât nu a cunoscut identitatea unităților deținătoare, însă, ulterior pe parcursul derulării procesului, expertizele au identificat unitățile deținătoare ale terenului. Față de această situație, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâte a SC SA și Academia de Științe Agricole Silvice și obligarea acestora să-i facă oferta de restituire a imobilelor, iar prin încheierea din 30 ianuarie 2007 s-a dispus introducerea în cauză a acestor unități.
Așadar, față de cele expuse, fiind identificate unitățile deținătoare ulterior, este clar că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, nefiind incidente dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel încât excepția calității procesuale pasivă invocată de acesta este întemeiată urmând a fi admisă. Chiar dacă inițial, reclamanta nu cunoștea cine este unitatea deținătoare, a adresat notificare Primăriei C care potrivit art.27 alin.2 avea obligația pe baza evidențelor sale, să comunice toate datele reclamantei, privind unitatea deținătoare a imobilelor solicitate.
Însă, Primăria nu a procedat în acest mod, ci a soluționat prima notificare a reclamantei deși, avea această obligație așa cum s-a arătat, ca persoana juridică notificată, să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia, sau în cazul când nu cunoaște unitatea deținătoare să-i comunice acest lucru.
Mai mult, art.28 alin.3 are în vedere situația expresă când unitatea deținătoare nu a putut fi deloc identificată și nu situația în care reclamanta nu cunoaște cine este unitatea deținătoare, dar în urma verificării, ulterior, această situație putea fi lămurită.
Din acest punct de vedere, reclamanta nu este în culpă, iar susținerile apelantei sub acest aspect nu prezintă relevanță.
Nu poate fi primită excepția prematurității acțiunii, pe motiv că nu a fost finalizată procedura administrativă prin emiterea unei dispoziții a Primarului Municipiului C sau de Comisia Centrală.
Obiectul acțiunii reclamantei l-a reprezentat inițial, tocmai obligarea Primăriei Municipiului C de a emite dispoziție motivată, privind soluționarea notificării, cu consecința restituirii în natură a imobilelor solicitate.
Prin concluziile scrise, reclamanta a solicitat obligarea unității deținătoare, identificate ulterior, la emiterea unei decizii privind soluționarea solicitărilor sale
În această situație, nu poate fi primită critica în sensul că acțiunea reclamantei este prematur introdusă, sau că acțiunea nu ar avea obiect, în contextul emiterii unei dispoziții în data de 4.03.2002 de către Primăria Municipiului C, atâta vreme cât reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând ca la emiterea deciziei să fie obligate unitățile deținătoare: SC SA și Stațiunea de Cercetare Producție și.
Prin urmare ținând seama de îndrumările și dezlegările date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, această excepție a prematurității acțiunii reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
Chiar dacă aceste unități, nu au fost inițial notificate, față de faptul că au fost identificate ca unități deținătoare ale imobilelor în litigiu (având în vedere și cele 2 expertize efectuate la fond) și Primăria Municipiului C, ce a fost notificată nu a procedat conform Legii nr.10/2001 republicată la identificarea acestora și comunicarea către reclamantă a datelor în acest sens, instanța apreciază, pentru a lămuri pe deplin starea de fapt și de drept în speță, că cele 2 unități deținătoare menționate au calitatea de a fi obligate la emiterea dispoziției.
Prin concluziile scrise, reclamanta a solicitat terenul în suprafață de 2 ha, iar prin sentința civilă nr.401/24 aprilie 2007 Tribunalului Dolj, s-a stabilit că răspunsul la notificare privește restituirea suprafeței de 1 ha teren, situat C- - 27 și s-au stabilit de asemenea măsuri reparatorii în echivalent în limita sumei de 278,34 lei pentru imobilele construcții.
Această sentință civilă nu a fost atacată de către reclamantă, în privința soluționării pe fond sub aspectul suprafeței de teren avută în vedere de către instanță sau cu privire la cuantumul sumei referitoare la măsuri reparatorii, ci apelul promovat a privit doar cheltuielile de judecată, fapt ce demonstrează că reclamanta a achiesat la hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj.
Prin urmare, cele 2 unități deținătoare vor fi obligate la emiterea dispoziției motivată cu privire la cererea reclamantei, de restituire a unei suprafețe de 1 ha teren.
Prin decizia nr.52 din iunie 2007 ÎCCJ s-a stabilit că prevederile cuprinse în art.16 și urm. din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
Prin urmare aceste prevederi art.16 și urm. din legea menționată se aplică deciziilor/dispozițiilor emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
În prezent pentru această ultimă situație, instanța potrivit modificărilor Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 titlul VII, cap.II, V și urm. ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare, nu are competență, prerogativa de a stabili și individualiza cuantumul și natura despăgubirilor, a măsurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora - această competență revine organismelor înființate potrivit Legii nr.247/2005 titlul VII cap.
a contrario, în această situație referitoare la dispozițiile emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, cum este cazul în speță ( decizia fiind emisă în 4 martie 2002), instanța are prerogative și în domeniul individualizării cuantumului și stabilirii întinderii măsurilor reparatorii.
Conform expertizelor efectuate în cauză, acestea au fost stabilite pentru construcțiile demolate la valoare de 278.848,34 lei.
În lumina art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale ". Recunoscând fiecăruia dreptul la respectarea bunurilor sale, Articolul garantează în principiu dreptul de proprietate.
Respectarea acestuia constă în primul rând în situația de natura celor din speță circumscrise prevederilor Legii 10/2001 a reparării prejudiciului suferit de persoană sub vechiul regim și anume, fie restituirea în natură a bunului, numai în măsura în care acest lucru este posibil, fie stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent în mod corespunzător, ținând seama de caracterul preponderent reparator urmărit, prin aceste reglementări de către legiuitor.
Față de cele reținute și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, analizarea celorlalte critici privind evaluarea construcțiilor stabilită prin rapoartele de expertiză, apare ca fiind de prisos.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă se va admite apelul pârâtului Statul Român, se va schimba sentința în sensul că vor fi obligate pârâtele SC și Stațiunea de Cercetare Industrie și să emită dispoziție motivată cu privire la cererea reclamantei de restituire a suprafeței de 1 ha teren.
Se va constata că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate, în valoare de 278.848,34 lei.
Apelul promovat de către reclamanta apelantă numai în privința neacordării cheltuielilor de judecată este nefondat.
Raportat la soluția pronunțată cu ocazia analizării apelului promovat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP D, unitățile deținătoare SC SA și Stațiunea de Cercetare Producție și, au fost cele obligate la emiterea dispoziției, dar ținând seama de faptul că aceste 2 unități pârâte nu au fost notificate ci, au fost introduse în cauză pe parcursul procesului, acestea nu sunt în culpă, nefiind întrunite cerințele art.274 Cod pr.civilă în privința angajării obligației acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, instanța va respinge acțiunea împotriva Statului Român.
Se va respinge apelul reclamantei împotriva acelorași pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, cu sediul în B, sect. 5,-, împotriva sentinței civile nr. 401 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în C,-, jud. D, PRIMĂRIA MUN. C, PRIMARUL MUN. C, STAȚIUNEA DE CERCETARE PRODUCȚIE ȘI, cu sediul în -, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă sentința, în sensul că obligă pârâtele SC SA și Stațiunea de Cercetare și să emită dispoziție motivată cu privire la cererea reclamantei de restituire a suprafeței de 1 ha teren.
Constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate, în valoare de 278.848,34 lei
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva Statului Român.
Respinge apelul reclamantei, cu domiciliu în C, bd. - -,. 8,. A,. 10, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 401 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în C,-, jud. D, PRIMĂRIA MUN. C, PRIMARUL MUN. C, STAȚIUNEA DE CERCETARE PRODUCȚIE ȘI, cu sediul în -, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.7 ex.
14.10.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
