Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(769/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.298
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta contestatoare, împotriva sentinței civile nr.1906 din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantei contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.65176din 11.05.2009, eliberată de Baroul București, lipsind intimații Municipiul B, prin Primarul General și Primarul General al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, motivele de apel în 3 exemplare, la care se află atașate un set de înscrisuri.
Apărătorul apelantei contestatoare precizează că motivele de apel au fost comunicate de partea pe care o reprezintă către intimați, conform dovezii aflată la dosar.
Curtea constată că motivele de apel au fost comunicate intimaților, potrivit dovezii de la dosar (fila 23 dosar prezent) și acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul apelantei contestatoare solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 167 din Codul d e procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelanta și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei contestatoare susținând oral motivele de apel solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că instanța de fond a încălcat prevederile art.315 din Codul d e procedură civilă, întrucât în primul ciclu procesual instanța de casare a stabilit că apelanta are calitate de persoană îndreptățită de a primi imobilul - teren în litigiu, și întrucât cauza nu se judecase pe fond s-a dispus trimiterea spre rejudecare.
De asemenea, arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 care stabilește cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap III.
Mai arată că apelanta contestatoare a făcut dovada că autoarea sa a moștenit pe sora sa și având în vedere că terenul în cauză era deținut în indiviziune de către autoarea acesteia împreună cu sora sa, consideră că apelanta este îndreptățită să primească în natură terenul atâta timp cât acesta nu a fost lotizat până la acest moment.
CURTEA
Asupra apelului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 4.05.2007 reclamanta a formulat în contradictoriu cu MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B contestație împotriva dispoziției nr.7709/11.04.2007 emisă de către Primarul General solicitând anularea dispoziției și obligarea pârâților să emită o nouă dispoziție prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului teren în suprafață de 1,730 mp situat în Șos. B - P nr.179, sectorul 1 B și oferta de despăgubire pentru casa de locuit, magazin și un restaurant "Leii de la Otopeni" care au existat pe teren și care au fost demolate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este moștenitoarea lui Al conform testamentului autentificat sub nr. 15240/17.06.1991 și a certificatului de moștenitor nr.806/14.04.1994. Conform contractului de tranzacție autentificat sub nr.6385/25.03.1994 încheiat cu numitul aceasta a dobândit în întregime toate terenurile lăsate moștenire de autoarea sa.
Al a dobândit terenul în suprafață de 1730 mp prin partajul voluntar autentificat sub nr.56570/17.12.1946, terenul aparținând inițial părinților săi.
Imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr.111/1951 conform deciziei nr.1119/14.09.1953 sens în care a formulat notificarea nr.1304/2001 pentru restituirea lui în natură.
Prin dispoziția a cărui anulare se solicită s-a respins notificarea cu motivarea că nu se face dovada că este persoană îndreptățită.
În ceea ce privește temeiul preluării s-a arătat că Decretul nr.111/1951 nu este un titlu valabil, măsura fiind abuzivă.
Referitor la calitatea de persoană îndreptățită reclamanta a invocat dispozițiile art.22 și 23 și 24 din Legea nr.10/2001 precum și actele de proprietate ale autoarei sale și de succesiune.
Tribunalul București secția a IV-a prin decizia civilă nr.870/8.06. 2007 respins ca neîntemeiată contestația.
În considerente s-a reținut că potrivit actului de vânzare - cumpărare din 12 mai 1926 că G Al a cumpărat un loc viran - teren de casă în suprafață de 3105 mp în comuna Otopeni, județul I iar conform actului de partaj voluntar din 17.12.1946 înregistrat sub nr.56570/1946 imobilul din comuna Băneasa,-, km 12-40 denumit și "Leii de la Otopeni" a fost preluat de către, fostă Al, în urma partajului încheiat cu, născută Al.
Tribunalul a considerat că dispoziția Primarului General este întemeiată deoarece contestatoarea își întemeiază pretențiile pe legatul cu titlu particular întocmit de către Al, dar așa cum s-a arătat imobilul Leii de la Otopeni, în urma partajului se aflau în proprietatea, născută Al, și nu s-a făcut nici o dovadă a preluării în patrimoniul autoarei contestatoare a acestui imobil.
S-a mai reținut că potrivit art.3 din Legea nr.10/2001 sunt persoane îndreptățite numai moștenitorii legali sau legatarii cu titlu universal ai fostului proprietar și nicidecum beneficiarii unui legat cu titlu particular.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând sentința ca nelegală deoarece în ceea ce privește suprafața de 1730 mp a făcut dovada de persoană îndreptățită, în calitate de succesoare a autoarei sale Al.
Atât Tribunalul București - Secția a V-a Civilă cât și Curtea de Apel București secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin deciziile pronunțate au recunoscut calitatea de succesoare a apelantei de pe urma defunctei Al pentru toate terenurile deținute de aceasta în comuna Otopeni, terenurile fiind și restituite.
Astfel nu s-a avut în vedere testamentul autoarei sale și tranzacția intervenită între apelantă și numitul, precum și certificatul de moștenitor.
A considerat că au fost încălcate dispozițiile art.129 Cod procedură civilă deoarece instanța era obligată a se pronunța asupra tuturor probelor de la dosar.
Preluarea imobilului în baza Decretului nr.111/1951 s-a făcut abuziv, statul neavând titlu valabil asupra imobilului.
O altă critică formulată în apel a privit și respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru construcția denumită "Leii de la Otopeni".
Sub acest aspect consideră apelanta că în mod greșit s-a reținut că acest imobil a aparținut tatălui autoarei sale Al G, întrucât prin efectul dispozițiilor art.492 cod civil imobilul a trecut din patrimoniul lui Al G în patrimoniul autoarei sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în judecarea acelui prim apel, Curtea a admis apelul în limitele investirii sale, conform dispozițiilor art.295 alin.1 Cod procedură civilă având în vedere și faptul că apelanta a renunțat a mai susține motivul de apel referitor la despăgubirile pentru construcția denumită "Leii de la Otopeni".
Curtea a reținut următoarele:
Prin notificarea adresată în temeiul Legii nr.10/2001 nr.1304/14. 08.2001 reclamanta apelantă a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1730 mp situat în Șos. B - P nr.179, sectorul 1 și despăgubiri pentru imobilul casă de locuit, magazin și restaurant denumit "Leii de la Otopeni".
În justificarea calității de persoană îndreptățită apelanta a depus certificatul de moștenitor nr.806/14.04.1994 eliberat de pe urma defunctei Al, testamentul autentificat sub nr.15240/1991 al aceleiași defuncte și tranzacția intervenită între apelantă și numitul autentificată sub nr.6385/1994.
Apelanta are calitatea de legatar cu titlu particular conform testamentului menționat pentru bunurile mobile și imobile menționate în cuprinsul legatului, beneficiind și el, prin același testament de alte bunuri mobile și imobile din patrimoniul autoarei lor, printre care și cota de 1/3 din totalul suprafețelor de teren din comuna Otopeni,.
Prin tranzacția intervenită la 25.03.1994 între cei doi legatari cu titlu particular ai defunctei Al s-a convenit ca să cedeze toate drepturile ce i se cuvin asupra cotei de 1/3 din totalul suprafețelor de teren situate în comuna Otopeni, situație în care a devenit unica proprietară asupra întregilor suprafețe de teren din comuna Otopeni,.
A apreciat că instanța fondului a considerat în mod greșit că autoarea reclamantei nu a avut în proprietate imobilul - teren în litigiu, precum și faptul că prin testament aceasta nu beneficia și de acest teren.
Conform actului de partaj voluntar (fila 71 - 72 dosar fond) dintre succesoarele I și născută Al din 17.12.1946 rezultă că (Al ) a luat în proprietate 4000 mp din terenul imobilului în care se află localul "Leii de la Otopeni" specificat la punctul 1 (întregul teren fiind de 20.000 mp), în indiviziune cu sora sa.
În aceste condiții în patrimoniul autoarei apelante a intrat 4000 mp din terenul situat în comuna Otopeni, aferent localului denumit "Leii de la Otopeni", aceasta putând dispune legal asupra bunului teren pe care l-a deținut în proprietate.
Al a dispus prin testament asupra averii sale lăsând celor doi succesori - și separat o parte din terenurile deținute în comuna Otopeni.
Cei doi succesori au tranzacționat drepturile dobândite prin legatul lăsat de Al, apelantei revenindu-i toate suprafețele de teren din comuna Otopeni, deci și suprafața de 4000 mp astfel cum a fost identificată mai sus.
Din această suprafață apelanta a solicitat 1730 mp, suprafață care nu depășește dreptul autoarei sale astfel cum a fost stabilit prin actul de partaj voluntar din anul 1946.
Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
(3) care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
(4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Față de aceste dispoziții legale apelanta a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, și având în vedere că tribunalul nu a cercetat fondul cauzei, soluția pronunțată vizând exclusiv calitatea procesuală, sunt aplicabile dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, prin decizia civilă nr.737/19.11.2007 a Secției a III-a Civile și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă la data de 26.01.2008 sub nr-.
Prin cererea depusă la dosar la 28.02.2008 contestatoarea a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost restrânsă, in sensul anulării dispoziției contestate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții care să cuprindă restituirea in natură a terenului situat in B, Șos.B-P, nr.179, sector 1.
Sub aspectul probatoriului, tribunalul a dispus din oficiu efectuarea unei expertize topografice.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea adresată in temeiul Legii nr.10/2001 nr.1304/14.08.2001 contestatoarea a solicitat restituirea in natură a terenului in suprafață de 1730 mp situat in Șos. B-P nr.179, sector 1 și despăgubiri pentru imobilul casă de locuit, magazin și restaurant denumit "Leii de la Otopeni".
In justificarea calității de persoană îndreptățită, contestatoarea a depus certificatul de moștenitor nr.806/14.04.1994 eliberat de pe urma defunctei AI loanei, testamentul autentificat sub nr.15240/1991 al aceleiași defuncte și tranzacția intervenită intre contestatoare și numitul autentificată sub nr.6385/1994.
Contestatoarea are calitatea de legatar cu titlu particular conform testamentului menționat pentru bunurile mobile și imobile menționate în cuprinsul legatului, beneficiind și el, prin același testament, de alte bunuri mobile și imobile din patrimoniul autoarei lor, printre care și cota de 1/3 din totalul suprafețelor de teren situate in comuna Otopeni,.
Prin tranzacția intervenită la 25.03.1994, între cei doi legatari cu titlu particular ai defunctei AI loanei s-a convenit ca să cedeze toate drepturile ce i se cuvin asupra cotei de 1/3 din totalul suprafețelor de teren situate in comuna Otopeni, situație in care a devenit unica proprietară asupra întregilor suprafețe de teren din comuna Otopeni.
Potrivit actului de partaj voluntar dintre succesoarele și (AI loanei) din 17.12.1946, a rezultat că a luat in proprietate 4000 mp din terenul imobilului in care se afla localul Leii de la Otopeni, specificat la pct.1 (întregul teren fiind de 20.000 mp) in indiviziune cu sora sa.
Din același act de partaj voluntar rezultă că în proprietatea a intrat suprafața de teren de 16.000 mp pe care se află construit restaurantul "Leii de la Otopeni", mai multe încăperi de locuință și toate îmbunătățirile sale.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că suprafața de teren de 262 mp pe care a fost construit restaurantul (180 mp) face parte din terenul revendicat de contestatoare. Or, acest teren, așa cum s-a arătat mai sus, a fost in proprietatea I și nu în cea a autoarei contestatoarei. Deși acesta a afirmat că AI loanei a moștenit-o pe I, totuși nu s-a făcut nicio dovadă in acest sens.
Întrucât din probele administrate, a rezultat că terenul revendicat este cel pe care s-a aflat restaurantul "Leii de la Otopeni", teren care a căzut in lotul numitei, conform actului de partaj voluntar, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată contestația formulată și a respins-o ca atare, prin sentința civilă nr.1906/22.12.2008 a Secției a V-a Civile.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, contestatoarea a formulat apel, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, deoarece instanța de fond a încălcat dispozițiile art.315 al.1 Cod de procedură civilă, întrucât a ignorat decizia civilă, irevocabilă, nr.737/A/19.11.2007 a Secției a III-a Civile a Curții de Apel București, care i-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr.10/2001. A enumerat pasaje din decizia irevocabilă, care i-au recunoscut această calitate, arătând de asemenea, că Al este unicul moștenitor al surorii sale -, predecedată și fără copii și că terenul s-a aflat în indiviziune permanent. A apreciat că astfel, tribunalul a încălcat dispozițiile art.4 al.2, 3 și 4 din Legea nr.10/2001, autoarea sa fiind repusă în termenul de acceptare a succesiunii, atât prin Legea nr.18/1991, cât și prin dispozițiile Legii nr.10/2001.
A solicitat în consecință, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației.
Și-a întemeiat apelul pe prevederile art.282 și urm. Cod de procedură civilă.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.50 din Legea nr.10/2001.
Intimații Municipiul B prin Primarul general și Primarul General nu au formulat întâmpinare în cauză, deși aveau această obligație legală, conform art.289 Cod de procedură civilă și la dosar există dovada comunicării motivelor de apel pentru termenul din 11.05.2009 (fila 23 dosar prezent).
În apel, s-au administrat probe noi conform art.292 al.2 Cod de procedură civilă și art.295 al.2 Cod de procedură civilă: cerere nr.3369/19.03.1991 către Primăria Comunei Otopeni, declarație din 20.03.1991 a autoarei apelantei, adresă înregistrată la Municipiul B, sub nr.2360/20.06.1991.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art.3 Cod de procedură civilă și ale art.282 Cod de procedură civilă.
Verificând, în limitele cererii de apel, corecta stabilire a situației de fapt și aplicare a legii de către tribunal, potrivit art.295 al.1 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază prezentul apel ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.315 al.1 Cod de procedură civilă: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În baza acestui text legal, instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de apel inițiale, care a rămas irevocabilă.
Așadar, în temeiul acestui text legal, în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru restul, cauza intrând în puterea lucrului judecat.
Astfel, nu este admisibil ca, după ce Curtea de Apel a statuat în mod irevocabil, prin decizia civilă nr.737/A/19.11.2007 a Secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, decizie nerecurată, că apelanta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, în raport cu imobilul - teren în litigiu, statuare reținută în baza probelor administrate, instanța de trimitere să modifice această concluzie, reapreciind probele administrate, inclusiv cele din cursul rejudecării.
Astfel, în cadrul deciziei irevocabile nr.737/A/19.11.2007 a Curții de Apel București, în raport cu imobilul - teren în litigiu, s-a statuat irevocabil că autoarea apelantei l-a avut în patrimoniu și că în virtutea testamentului, apelanta beneficia și de acest teren (fila 28 verso dosar nr- al Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă).
În fundamentarea acestei concluzii, a aprecierii eronate a tribunalului, în sens opus, Curtea a interpretat clauzele actului de partaj voluntar dintre moștenitoarele și, născute Al, act aflat la filele 71 - 72 dosar fond și a ajuns la concluzia că imobilul pe care se afla și Restaurantul "Leii de la Otopeni", în suprafață totală de 20.000. a rămas în coproprietatea celor două surori. Astfel, în interpretarea acestui act juridic, s-a apreciat de către Curtea de apel, că suprafața de 4000. care revenea exclusiv autoarei apelantei, nu a fost individualizată, ci dimpotrivă, s-a stipulat expres că este stăpânită în stare de indiviziune cu sora sa. Totodată, s-a specificat expres că această suprafață de 4000. face parte "din terenul imobilului în care se află localul "Leii de la Otopeni".
De asemenea, Curtea de Apel București, în judecarea primului apel promovat împotriva sentinței, a mai stabilit că imobilul solicitat prin notificarea precizată a apelantei contestatoare, teren în suprafață de 1730. face parte din suprafața de 4000. care a aparținut autoarei apelantei: "Din această suprafață, apelanta a solicitat 1730.p." (pag.4 a deciziei menționate).
Așadar, în rejudecare, tribunalul era ținut de aceste elemente stabilite în mod irevocabil prin decizia nr.737/2007: 1. rămânerea în coproprietate a celor două surori asupra terenului de 20.000. pe care se afla și localul respectiv și 2. includerea firească, ca urmare a suprafeței mai mici, a terenului solicitat, de 1730. în cadrul suprafeței neindividualizate de 4000.
Tribunalul a ignorat însă în rejudecare aceste elemente, cu încălcarea astfel a prevederilor art.315 al.1 Cod de procedură civilă, arătând că, în urma expertizei efectuate,ar rezulta că potrivit actului de partaj voluntar menționat, în proprietatea surorii autoarei apelantei, a intrat suprafața de 16.000. pe care se află construit restaurantul, mai multe încăperi și toate îmbunătățirile sale. Or, potrivit expertizei efectuate în rejudecare, suprafața de teren de 262. pe care a fost construit restaurantul, face parte din terenul revendicat de apelantă, însă, așa cum a arătat, acest teren s-ar fi aflat în proprietatea surorii, față de care nu s-a dovedit că autoarea contestatoarei ar fi moștenitoarea ei.
Curtea constată că aprecierea tribunalului că terenul pe care a fost construit localul, ar aparține surorii, contrazice dezlegarea dată acestei probleme, de Curtea de Apel prin decizia nr.737/2007. Concret, tribunalul reinterpretează clauzele actului de partaj, sub acest aspect și ajunge la concluzia că acest act a reprezentat un partaj efectiv între surori, cu privire la imobilul de 20.000. în baza căruia terenul pe care a fost construit localul, a revenit surorii.
Or, așa cum am arătat, prin decizia civilă nr.737/2007, Curtea de Apel a statuat că, în ce privește acest teren de 20.000. surorile au rămas în coproprietate. Or, coproprietatea, ca și modalitate juridică a dreptului de proprietate reprezintă acea situație în care dreptul de proprietate asupra aceluiași bun, aparține concomitent la două sau mai multe persoane, ce exercită deopotrivă prerogativele acestuia, în favoarea fiecărui titular, fiind determinată o cotă-parte din dreptul de proprietate.
Caracterele juridice ale coproprietății sunt:în primul rând, nici unul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracțiuni materiale din bunși în al doilea rând, fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate asupra bunului nedivizat din punct de vedere material.
Așadar, terenul de 20.000. fiind în coproprietate, fapt statuat prin decizia nr.737/2007, aserțiunile tribunalului că terenul pe care se afla și localul, ar aparține exclusiv surorii, este de natură să înfrângă primul caracter juridic al dezlegării problemei de drept a Curții de Apel - coproprietatea asupra terenului, dezlegare obligatorie pentru instanța de trimitere, conform art.315 al.1 Cod procedură civilă.
În consecință, față de această dezlegare a problemei de drept în discuție (dacă actul intitulat "act de partaj" a constituit un act de partaj și cu privire la terenul de 20.000. sau sub acest aspect, doar a confirmat rămânerea în coproprietate asupra acestui teren), dată prin decizia nr.737/2007, devin nerelevante celelalte argumente folosite de tribunal: nedovedirea calității de moștenitor, a autoarei apelantei, după sora sa, sau împrejurarea că, pe o parte din terenul solicitat prin notificare, ar fi fost construit restaurantul "Leii de la Otopeni".
Așa cum am arătat, dreptul autoarei contestatoarei se regăsea în fiecare particulă a terenului de 20.000. (deci inclusiv, în terenul pe care a fost construit localul), deoarece suprafața de 4000. nu a fost individualizată, indicarea suprafeței efective doar contribuind la determinarea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra întregului teren, cota-parte care revenea exclusiv autoarei apelantei.
Curtea constată, totodată, faptul că obiectul contestației prezente îl constituie dispoziția administrativă de soluționare anotificărilor nr.1304/14.08.2001(fila 107 dosar fond nr-) completată conform precizării din 14.05.2003 (fila 76 dosar fond nr-)și nr.3131/1.10.2001(fila 121 același dosar fond), notificări distincte de notificarea nr.3132/2001 (fila 130 același dosar fond) care nu a făcut obiectul dispoziției contestate. De asemenea, prin notele scrise de la fila 22 din dosarul de apel nr- al Curții de Apel București, apelanta a arătat că renunță lamotivul de apelreferitor la despăgubirile pentru construcția care a dispărut în urma unui incendiu.
Pentru ansamblul acestor considerente, în baza art.297 al.1 Cod procedură civilă, constatând că din nou, tribunalul a respins contestația doar pentru că apelanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită, fapt care echivalează cu necercetarea fondului cauzei (conform paragrafului final al considerentelor deciziei civile nr.737/A/19.11.2007 a Curții de Apel București Secția a III- a, irevocabilă, statuare care a intrat în puterea de lucru judecat, regăsindu-se în soluția din dispozitiv, de trimitere spre rejudecare), Curtea va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare, domiciliată în B, Romană nr.8, mansardă, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1906 din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în-, sector 5 și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, cu sediul în-, sector 5.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.H/2.07.2009
Tehnodact.
5 ex/6.07.2009
-----------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
