Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/A/2009
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de contestatorii și G, precum și de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 195/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul ales al intimatei SC SA - avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimații pârâți Primăria Orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H pentru Ministerul Finanțelor Publice B reprezentând Statul Român, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
De asemenea, tot prin serviciul registratură al instanței, s-a înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de contestatorii apelanți.
Instanța, comunică câte un exemplar din întâmpinările și concluziile scrise depuse la dosar la acest termen de judecată, cu mandatarul intimatei, prezent în instanță.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimatei SC SA - avocat solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Cu privire la apelul declarat de AVAS B, susține că acesta este nefondat deoarece, notificarea reclamanților s-a referit la toate bunurile preluate abuziv, mobile sau imobile, inclusiv instalații sau utilaje. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect în sensul obligării la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării și pentru instalații și utilaje, chiar dacă unele dintre acestea au fost casate, pentru motivul că la acel moment nu era o dispoziție legală ulterioară de despăgubire.
Cu privire la apelul contestatorilor, arată că și aceasta este nefondat, întrucât li s-a acordat acestora despăgubiri de către instanță.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor de față și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Hunedoara în 14.03.2006, contestatorii și G au solicitat în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea Dispoziției nr. 340/2006 emisă de intimatul Primarul Orașului, și obligarea acestora la plata contravalorii bunurilor mobile: medicamente și materiale sanitare, instalații, mobilier și instrumentar, ce au fost preluate abuziv de stat, în temeiul 134/1949, precum și a sumelor de bani achitate în avans pentru medicamente de către antecesorii lor, și.
În motivarea contestației s-a arătat, în esență, că prin procesul verbal nr. 1 din 13.04.1949, Comisia de formată din reprezentantul Ministerului Sănătății și din reprezentantul Sindicatului Metalo - Chimic au preluat de la antecesorii lor, abuziv, fără titlu și fără despăgubiri, odată cu imobilul cu destinație de farmacie " ", toate bunurile enumerate în cuprinsul respectivului act.
S-a arătat că în temeiul Legii 10/2001, au solicitat prin notificare, reparații în echivalentul bunurilor și valorilor respective, însă Primăria orașului prin Primar a respins cererea, prin Dispoziția nr. 340/2006.
Contestația a fost precizată prin introducerea în cauză în calitate de intimați a SC SA D și S B, solicitând obligarea acestora de a formula ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent sau de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În drept s-a invocat art. 6 alin. 2 din Legea 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 453/14.11.2007, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a respins ca inadmisibilă contestația, reținând că notificarea a fost transmisă pentru contestatori la data de 20.09.2005, cu nr. 20/N/2005, deci mult peste termenul prevăzut de art. 29 alin. 1 din Legea 10/2001, astfel că a fost pierdut dreptul persoanei îndreptățite de a solicita în justiție, măsuri reparatorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și G, care a fost admis prin decizia civilă nr. 64/A/28.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
În considerentele deciziei instanța a reținut că din cuprinsul dispoziției atacate, nr. 340/2006, emisă de Primarul orașului, reiese că notificarea a fost depusă cu respectarea termenului legal, la.S sub nr. 18/15.01.2001, și s-a solicitat restituirea în natură a imobilului și a bunurilor mobile cuprinse în inventarul întocmit la data preluării abuzive de către stat.
Sub aspectul restituirii imobilului, notificarea a fost soluționată definitiv prin Dispoziția nr. 1/2004 emisă de SC D, modificată prin sentința civilă nr. 5434/2004 a Tribunalului Deva.
Întrucât și notificarea privitoare la bunurile mobile a fost depusă în termenul legal, 15.01.2001, instanța de fond, nelegal a respins ca inadmisibilă contestația împotriva Dispoziției nr. 340/2006, reținând că a fost depusă doar la data de 26.09.2005. A fost îndrumată instanța de fond ca în rejudecare, să răspundă tuturor excepțiilor invocate de părți, respectiv la lipsa calității procesual pasive, excepția autorității lucrului judecat, asupra cărora nu s-a pronunțat. De asemenea, raportat la probe să analizeze dacă bunurile mobile solicitate se încadrează în dispozițiile art. 6 din Legea 10/2001.
În rejudecarea contestației, prin sentința civilă nr. 195/31.10.2008, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții SC SA, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B prin P H, și Primăria Orașului. A fost admisă în parte acțiunea civilă introdusă de reclamanții și G împotriva pârâților Primăria orașului prin Primar și S B, cu consecința anulării dispoziției atacate, și obligării pârâtului S să emită dispoziție de soluționare a notificării nr. 18/15.01.2001, în privința instalației și utilajelor preluate abuziv de stat prin procesul verbal nr. 1/13.04.1949, din inventarul Farmaciei " " din, în valoare de 55.346 lei la data preluării. A fost respinsă în rest acțiunea în privința celorlalte bunuri solicitate, mobilier, medicamente și material sanitar. A fost respinsă acțiunea față de pârâții Statul Român și SC SA, pentru lipsa calității procesual pasive a acestora.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 5435/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, rămasă irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, anulată decizia nr. 1/2004 emisă de SC SA D, și s-a dispus restituirea în natură a imobilului către aceștia. A fost respinsă cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru inventarul farmaciei. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților față de pârâta S În acea sentință s-a reținut în ce privește inventarul farmaciei preluat odată cu imobilul, că nu s-a dovedit existența lui.
La 20.09.2005 reclamanții s-au adresat cu notificare Primăriei orașului, pentru acordare de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru bunurile mobile preluate de stat prin naționalizare odată cu imobilul, Farmacia " ". Prin Dispoziția nr. 340/2006 emisă de Primarul orașului, notificarea a fost respinsă pe considerentul că este tardivă și bunurile nu fac obiectul Legii 10/2001. Pârâții au invocat autoritatea de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 5435/2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Instanța a respins această excepție deoarece cu privire la bunurile mobile, acțiunea a fost respinsă ca nedovedită, și nu există nici tripla identitate de părți, obiect și cauză, raportat la faptul că reclamanții au renunțat la judecată față de S
Pârâții au invocat lipsa calității procesual pasive în cauză.
Față de această excepție, tribunalul a reținut că acțiunea are două capete de cerere, respectiv anularea dispoziției emisă de Primar și obligarea pârâților la despăgubiri. Primăria orașului, prin Primar are calitate procesuală pasivă față de capătul de cerere privind anularea dispoziției.
Reclamanții au enumerat în acțiune toate bunurile mobile preluate prin procesul verbal din anul 1949 - medicamente. Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. De aceea, instanța a considerat că pot face obiect al Legii 10/2001 bunurile preluate care pot fi considerate utilaje și instalații în valoare de 55.346 lei la data preluării, dar nu și restul bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 5435/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a stabilit că preluarea farmaciei, deci și a inventarului din 1949 fost abuzivă, și a fost stabilită obligația unității deținătoare - SC SA D cu privire la restituirea imobilului. Fiind o societate privatizată, pentru bunurile mobile devin aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cărora în situația în care instalațiile și utilajele solicitate sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, prin decizia entității implicate în privatizare, se va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Cum nu sunt aplicabile prevederile art. 28 din Legea 10/2001, nici Statul și nici SC SA nu au calitate procesuală pasivă.
Reținând că Primarul Orașului nu avea calitate de unitate deținătoare, și nici de entitate investită cu soluționarea notificării, nu avea atribuția de a soluționa notificarea, instanța a dispus anularea acesteia. Potrivit art. 6 alin. 4 din Legea 10/2001, notificarea trebuia redirecționată către S
Cu privire la bunurile care fac obiectul Legii 10/2001, pârâta SC SA Dad epus la dosar un proces verbal de casare obiecte de inventar de la Farmacia nr. 10, întocmit la 31.10.1998, însă nu se poate trage concluzia că au fost casate bunurile naționalizate de la Farmacia " ". De altfel în procesul verbal de preluare sunt evidențiate mult mai multe bunuri decât cele evidențiate în acel proces verbal. În temeiul art. 6 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, instanța a obligat pârâta S să respinsă notificarea reclamanților pentru instalații și utilaje.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și intimatul S
Reclamanții au solicitat, prin apel, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii pentru toate bunurile din procesul verbal nr. 1/13.04.1949, la valoarea solicitată și față de toți pârâții chemați în judecată. În subsidiar, au solicitat obligarea S B să emită decizie de acordare a despăgubirilor pentru toate aceste bunuri, la valoarea reactualizată.
În motivarea apelului, reclamanții susțin că în mod nelegal instanța de fond a considerat că li se cuvin despăgubiri doar pentru utilajele și instalațiile preluate prin procesul verbal menționat, excluzând de la despăgubiri fondul de marfă, ceea ce îi nedreptățește. Consideră că au făcut dovada faptului că au existat aceste bunuri și au fost preluate abuziv de la antecesorii apelanților, astfel că li se cuvin despăgubiri, similar situației clădirilor demolate sau a metalelor și pietrelor prețioase, preluate la stat și care nu s-au mai regăsit.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta S B să soluționeze notificarea cu privire la aceste bunuri, fără a stabili și modalitatea de soluționare. Din moment ce în motivare s-a reținut că se cuvin despăgubiri pentru utilajele și instalațiile preluate prin procesul verbal nr. 1/13.04.1949, în valoare de 55.346 lei la acea dată, instanța de fond trebuia să oblige S B la acordarea de despăgubiri în valoarea actualizată a bunurilor.
În drept se invocă art. 282 și urm. cod civil.
SBa solicitat, prin apelul său, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii introduse de reclamanți, în contradictoriu cu această instituție.
În motivarea apelului, intimata susține că a emis decizia nr. 372/16.11.2006, cu privire la notificarea nr. 18/2001 depusă prin J, prin care se solicita restituirea imobilului cu destinația de farmacie, situat în,-, jud. H, înscris în CF 522, și a bunurilor inventariate și preluate odată cu acesta. Prin această decizie, comunicată petenților în data de 27.11.2006, a fost respinsă solicitarea petenților, deoarece în temeiul sentinței civile nr. 5435/2004 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă, SC SA Dar estituit petenților imobilul revendicat iar bunurile care constituiau inventarul farmaciei nu fac obiectul Legii 10/2001. Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 și art. 3 din Decizia nr. 372/2006 emisă de apelantă, Dispoziția putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția civilă a Tribunalului București. Reclamanții însă nu s-au prevalat de aceste prevederi legale și nu au contestat dispoziția.
În al doilea rând, apelanta susține că reclamanții trebuiau să facă dovada existenței utilajelor și a instalațiilor la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 și nu la momentul preluării imobilului sau întocmirii procesului verbal de preluare a acestuia, cum greșit a reținut instanța de fond.
Apelanta apreciază că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 6 din Legea 10/2001, și că solicitarea reclamanților nu se încadrează în aceste prevederi, și în nici un caz, fondul de mărfuri nu face parte din categoria bunurilor mobile, utilaje și instalații menționate în textul de lege invocat.
În drept se invocă art. 288 și urm. cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă intimata SC SA Das olicitat respingerea apelului reclamanților ca nefondat, arătând în esență că au depus la instanța de fond o adresă însoțită de un proces verbal de casare, din care rezultă că au preluat doar o parte din ustensilele și instalațiile necesare, în anul 1991 după privatizare, pentru că restul fuseseră distruse de-a lungul vremii. Aceste bunuri preluate au fost casate potrivit procesului verbal din 31.12.1998, astfel încât în prezent, nu mai există. În ceea ce privește obligarea S B de a propune acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 6 alin. 4 din Legea 10/2001, intimata consideră că tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B prin P H, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamanților, și arată în esență că reclamanții nu au făcut dovada faptului că bunurile mobile există și în prezent, astfel încât condiția prevăzută de lege pentru a beneficia de măsuri reparatorii nu este îndeplinită. Mai susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Legea prevede o singură situație, respectiv art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001, atunci când unitatea deținătoare nu a fost identificată, când Statul Român are calitate procesuală pasivă în acest tip de cauze. Față de motivul subsidiar, apreciază ca fiind legală dispoziția instanței de fond, privind obligarea S de a emite dispoziția de soluționare a notificării, formulată de reclamanți.
Primarul Orașului a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor, considerând soluția dată de instanța de fond legală și temeinică.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Din înscrisurile depuse de S B, rezultă că prin Decizia nr. 372/16.11.2006 emisă de această instituție, a fost respinsă solicitarea reclamanților și G, de restituire a imobilului cu destinația farmacie, situat în,-, jud. H, înscris în CF 522, întrucât acesta a fost restituit de către societatea comercială deținătoare în temeiul sentinței civile nr. 5435/2004 a Tribunalului Hunedoara rămasă definitivă și executorie. La art. 2 fost respinsă solicitarea petenților referitoare la acordarea de măsuri reparatorii, pentru bunurile care constituiau inventarul farmaciei și care face obiectul notificării nr. 18/2001, înregistrată la fosta S actuala S B, întrucât acestea nu fac obiectul Legii 10/2001. Decizia a fost comunicată cu confirmare de primire, la data de 27.11.2006.
Această decizie nu a fost contestată de reclamanți.
În aceste condiții, pârâtul S nu poate emite o nouă dispoziție de soluționare a notificării nr. 18/15.01.2001, întrucât această obligație și-a îndeplinit-o încă din anul 2006. Deși prin această dispoziție li s-a adus la cunoștință reclamanților termenul în care poate fi contestată, reclamanții nu au uzat de calea contestației, astfel încât dispoziția își produce efectele.
Atât reclamanții cât și intimatul au urmat și încheiat procedura specială prevăzută de Legea 10/2001, în sensul că reclamanții prin notificarea nr. 18/2001 au solicitat restituirea contravalorii unor bunuri mobile, iar intimata SBa răspuns acestei notificări, respingând-o prin Dispoziția nr. 372/2006. Procedura s-a încheiat prin rămânerea definitivă a acestei dispoziții, necontestată de reclamanți. Nu este posibil ca pe o cale ocolită, prin atacarea unei dispoziții emise în mod eronat de Primarul orașului să se ajungă la redeschiderea unei proceduri deja finalizată.
Reclamanții au formulat prezenta contestație, solicitând anularea Dispoziției Primăriei și obligarea pârâților la plata contravalorii bunurilor, care se susține că au fost preluate abuziv. Hotărârea Tribunalului în ceea ce privește anularea Dispoziției nr. 340/2006 emisă de Primăria orașului este legală și temeinică, atât sub aspectul reținut în motivarea instanței, respectiv a faptului că Primarul nu avea competență de a soluționa notificarea nr. 18/2001, dar și sub aspectul împrejurării că această notificare a fost deja soluționată de instituția care avea atribuții în acest sens.
Tribunalul a motivat și a reținut corect lipsa calității procesual pasive a pârâților Statul Român și SC SA, în condițiile în care Legea 10/2001 stabilește expres calitatea procesuală față de fiecare situație în care s-au solicitat de către persoanele îndreptățite, măsuri reparatorii. Astfel potrivit art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001, Statul Român are calitate procesuală pasivă doar în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată. Intimata SC SA D nu are, de asemenea, calitate procesual pasivă întrucât fiind o unitate privatizată revine instituției implicate în privatizare obligația de a soluționa notificarea formulată de reclamanți. Pe de altă parte, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, încă din 1998 intimata societate comercială, nu mai avea nici unul din bunurile cuprinse în inventarul nr. 1/13.04.1949, invocat de reclamanți.
Având în vedere aceste aspecte reținute, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat de intimatul SBî mpotriva sentinței civile nr. 195/2008 a Tribunalului Hunedoara, și schimbând în parte sentința apelată, se va respinge acțiunea și față de acest intimat. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Va fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul SBî mpotriva sentinței civile nr. 195/31.10.2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă și în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții și G împotriva pârâtei S
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și G împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5.03.2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
9 ex/07.04.2009
Jud. fond -
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
