Obligație de a face. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/2009
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Mihaela Florentina
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 312/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat cu delegație la dosar, și intimata reclamantă asistată de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul recurenților - avocat depune la dosar copie a sentinței civile 5144/14.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- și raportul de expertiză topografică întocmit în aceiași cauză.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurenților - avocat solicită admiterea recursului de față așa cum a fost formulat în baza art. 312 pct. 5 cod procedură civilă, și în consecință modificarea deciziei instanței de apel în sensul admiterii acestuia și respectiv respingerea ca nefondată a acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, justificate cu chitanță la dosar.
Arată că instanța de apel a încuviințat probațiunea în sensul admiterii probei cu interogatoriul și cercetare la fața locului, însă acestea nu au mai fost administrate după efectuarea raportului de expertiză tehnică, astfel că nu au avut posibilitatea de a-și apăra drepturile, respectiv a face dovada că desființarea gardului construit pe proprietatea comună indiviză a părților este abuzivă deoarece nu este afectată în nici un fel folosința părților comune.
Învederează că hotărârea instanței de fond, menținută de instanța de apel s-a bazat pe o analiză superficială a probelor de la dosar, încălcându-se dreptul de proprietate al pârâților, și nu a fost luat în considerare faptul că la construcția gardului s-a avut în vedere acordul coproprietarilor.
De asemenea, instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ în soluționarea cererii, fiind încălcate prevederile art. 129 alin. 5 cod procedură civilă, revenind asupra singurei probe solicitate ( cercetarea la fața locului) și s-a limitat în soluționarea cauzei doar la probele propuse de reclamantă. Invocă totodată, reaua - credință a reclamantei și faptul că aceasta nu justifică un interes în demontarea gardului.
Față de aspectele invocate, considerând nelegală și netemeinică hotărârea instanței de apel cât și cea a instanței de fond, consideră întemeiat recursul de față și solicită admiterea acestuia.
Mandatarul reclamantei intimate - avocat, cu privire la primul motiv de recurs invocat, respectiv neadministrarea în cauză a probelor, învederează faptul că la fila 48 din dosarul de fond, prin încheierea civilă din 25.10.2007, în baza art. 167 cod procedură civilă, a fost admisă proba testimonială propusă de reclamantă, iar în baza art. 215 cod procedură civilă, au fost prorogate discuțiile referitoare la necesitatea efectuării unei cercetări locale, probă asupra căruia instanța s-a pronunțat, prin respingerea sa, la termenul de judecată din 20 martie 2008, astfel că acest prim motiv de recurs este neîntemeiat.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv lipsa de interes, iar pe fond - lipsa calității procesuale active a reclamantei, în promovarea acțiunii, excede prevederilor legale, aceasta fiind invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs. Consideră de asemenea, că atât instanța de fond cât și cea de apel au administrat corect probatoriul în cauză, astfel că solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2008/2008 a Judecătoriei Sibiua fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților, și, și au fost obligați pârâții să desființeze gardul identificat între punctele A-B din raportul de expertiză efectuat de către expertul, gard construit pe imobilul înscris în CF nr. 13480 Sibiu, nr. top. -/2/2/4/2.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Conform evidențelor de carte funciară, imobilul din litigiu, situat administrativ în Sibiu, Calea, nr. 53, este compus din construcții și teren, evidențiate, inițial în CF nr. 13480 Sibiu, nr. top. 4059/27/2/2/4/2. Construcția este formată din trei apartamente, transcrise în cărți funciare individuale, astfel:
-nr. top. 4059/27/2/2/4/2/I - CF 20362 Sibiu, proprietatea reclamantei.
-nr. top. 4059/27/2/2/4/2/II - CF 20363 Sibiu, proprietatea pârâților și,
-nr. top. 4059/27/2/2/4/2/III - CF nr. 20364 Sibiu, proprietatea pârâților și.
Printre părțile comune indivize a celor trei apartamente face parte și terenul clădit și neclădit de 280 mp, evidențiat în CF colectivă CF 13480 Sibiu.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză rezultă faptul că pârâții au edificat un gard, care separă în două curtea comună a părților.
Această stare de fapt rezultă și din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul, din care reiese faptul că pe imobilul teren înscris în CF nr. 13480 Sibiu nr. top. 4059/27/2/2/4/2 este edificat un gard pe o lungime de 3,05, identificat între punctele A-
Prin realizarea acestui gard s-a creat o folosință exclusivă în favoarea pârâților, asupra unei anumite părți din imobilul - teren din litigiu, aducându-se astfel o atingere atributelor dreptului de proprietate, a cărei titulară este reclamanta. Aceasta este împiedicată astfel să folosească o porțiune din terenul asupra căruia deține în proprietate o cotă de 1/3 părți, și totodată, fiindu-i obstrucționat accesul la pod, care face parte din părțile comune indivize aparținând celor trei apartamente.
Ceea ce caracterizează dreptul de proprietate pe cote - părți este aceea că un bun aparține simultan și concurent la doi sau mai mulți proprietari, fără ca bunul să fie fracționat în materialitatea sa. Ceea ce este fracționat, este numai dreptul de proprietate asupra bunului, fiecare coproprietar având determinată o cotă - parte ideală, abstractă, matematică, din dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate a tuturor coproprietarilor poartă asupra fiecărei particule din bun.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții, și, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecare iar în subsidiar, schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că terenul este în indiviziune și este sursă de conflicte permanente, că deși reclamanta are doar o cotă de 1/3 folosește 2/3 din teren, că aceasta a ridicat pe terenul comun o serie de construcții pentru care nu le-a solicitat acordul, că prin desființarea gardului nu mai au garanția protejării proprietății lor, că singura probă pe care au solicitat-o, respectiv o cercetare locală, le-a fost respinsă, ceea ce a dus la faptul că nu au fost lămurite toate împrejurările relevante cauzei și că în acest fel a fost încălcat principiul rolului activ al judecătorului, iar îndreptarea acestei neregularități se poate face doar prin desființarea cauzei și trimiterea ei pentru rejudecare. Printr-un memoriu separat a mai arătat că gardul este făcut pentru siguranța locuinței și că este edificat de peste 20 de ani cu acordul familiei.
Apelul pârâților și, și împotriva sentinței civile nr. 2008/2008 a Judecătoriei Sibiua fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 312/7.11.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în acest mod confirmându-se legalitatea și temeinicia sentinței apelate.
În argumentarea soluției pronunțate s-a reținut și motivat în considerente că de fapt, respingerea cererii de efectuare a cercetării locale nu poate constitui motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru că dacă era utilă se putea realiza și în apel.
S-a conchis că s-a dispus în cauză o expertiză care a stabilit că zidul a cărei demolare se solicită este edificat pe terenul proprietate comună, iar proba solicitată nu se impune.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, astfel că atunci când un coproprietar construiește pe terenul comun fără acordul celorlalți coproprietari, edificatele pot fi demolate la cererea acestora, dacă sunt prejudiciați.
Faptul că intimata folosește mai mult din terenul comun este irelevant în condițiile în care fiecare avea dreptul de a folosi întregul teren, fără a stânjeni folosința celorlalți. În raport de aceste aspecte faptice și în considerarea dispozițiilor art. 480 cod civil și 296 cod procedură civilă, apelul pârâților a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 312/7.11.2008 au declarat recurs pârâții și, și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând: -în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului;
-modificarea deciziei, admiterea apelului și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei intimate.
În expunerea de motive se susține că prin decizia recurată în realitate nu s-a rezolvat problema folosinței terenului care formează proprietate indiviză. Conform cotelor de proprietate recurenții ar trebui să folosească 2/3 din teren și reclamanta 1/3, deși în realitate se întâmplă tocmai invers.
Soluțiile pronunțate le afectează dreptul de proprietate pentru că prin desființarea împrejmuirii sunt lipsiți de garanția protejării proprietății.
Expertiza top. dispusă în cauză a stabilit clar că gardul este realizat pe terenul comun, însă fără a se menționa că a fost construit cu acordul coproprietarilor.
Nu s-a dovedit că ar fi împiedicat-o pe reclamantă să folosească terenul aflat în stare de coproprietate, astfel că cele două instanțe neexercitându-și rolul activ circumscris de art. 129 alin. 5 cod procedură civilă și aceasta în contextul în care deși li s-a admis ca probă cercetarea locală s-a revenit nejustificat la aceasta, instanțele limitându-se la analiza probelor solicitate de reclamanta intimată.
Opțiunea instanței susțin recurenții, nejustificată de altfel din punctul de vedere a unui proces echitabil și al egalității șanselor în apărare le-a afectat grav dreptul lor. De fapt pentru a nu privați de dreptul la apărare în apel au reiterat cererea de probațiune, care le-a fost respinsă.
Prin acea cercetare locală se putea constata că împrejmuirea nu-i afectează în nici un mod dreptul acestuia și nu o împiedică la accesul în pod.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 9 cod procedură civilă, art. 480 cod civil respectiv art. 274 cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris și argumentat în drept pe textele de lege invocate, ca și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat, în considerarea următoarelor aspecte:
Evident imobilul din litigiu, înscris în CF Colectivă 13480 Sibiu, nr. top. 4059/27/2/2/4/2 este dezmembrat în trei apartamente ce formează proprietatea părților, din părțile comune indivize făcând parte și terenul de 280 mp. Desigur ceea ce caracterizează dreptul de proprietate pe cote părți este faptul că acel bun aparține simultan mai multor coproprietari, fără ca bunul să fie fracționat în materialitatea sa. Prin urmare, numai dreptul de proprietate este fracționat, fiecare coindivizar având determinată o cotă parte ideală, abstractă din substanța dreptului, altfel spus, dreptul de proprietate a tuturor coproprietarilor poară asupra fiecărei particule din teren.
Împrejurarea că recurenții au edificat un gard, ce separă în două curtea comună a părților rezultă atât din probațiunea testimonială cât și expertiza tehnică dispusă în cauză.
Prin edificarea acestuia, evident s-a ajuns la o folosință exclusivă din partea pârâților, asupra unei părți din terenul comun, așa cum în mod judicios au conchis cele două instanțe.
Cât privește respingerea cererii de efectuare a unei cercetări locale sau de efectuare a unei noi expertize, respinsă de altfel de instanța de apel, ele nu reprezintă temeiuri de natura celor prevăzute de art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, care să justifice casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării acestei probe. Prin urmare sub acest aspect criticile sunt nefondate.
Evident că în raport de dispozițiile art. 129 punct 5 cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, prin aplicarea eronată a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Acest principiu implică desigur cerința ca toate aspectele de fapt ale cauzei să fie stabilite de instanță în deplină concordanță cu realitatea. Probele vor fi administrate în contextul în care se justifică. În speță s-a dovedit că probațiunea administrată a fost suficientă în vederea pronunțării hotărârilor menționate, care de altfel sunt la adăpost de criticile recurenților. Din acest punct de vedere, de altfel criticile nu vizează aspecte de nelegalitate și de netemeinicie pe care instanța de control judiciar în contextul actual al dispozițiilor art. 304 cod procedură civilă, nu-l poate cenzura.
Pentru toate aceste aspecte și în raport de textele de lege invocate, recursul de față se privește a fi nefondat urmând ca în condițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, și, împotriva deciziei civile nr. 312/7.XI.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/07.04.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /.
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Mihaela Florentina
