Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.51
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI O împotriva sentinței civile nr.1990/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamant și pârâții CONSILIUL LOCAL O, PRIMĂRIA O, și PREFECTURA JUDEȚULUI C-S, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat și consilier juridic a în reprezentarea pârâtului apelant și a intimaților Consiliul Local O și Primăria O, lipsă fiind intimata Prefectura Jud. C-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, din oficiu, Curtea pune în discuție calificarea căii de atac în raport de dispozițiile art.84 Cod procedură civilă raportat la art.282 alin.1 Cod procedură civilă ca fiind apel și nu recurs.
Reprezentantul reclamantului intimat depune concluzii scrise.
Reprezentanta apelantului recalifică în apel calea de atac declarată în cauză și solicită admiterea acestuia, schimbarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii.
Reprezentantul reclamantului intimat susține că operează principiultempus regit actumfiind aplicabil art.22 din Legea nr.10/2001 la momentul depunerii actelor, indiferent dacă s-a modificat ulterior, motiv pentru care solicită menținerea calificării căii de atac ca recurs și respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1990/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului
În consecință, pârâtul a fost obligat să examineze notificarea depusă de reclamant și cu privire la imobilul situat în O,-, înscris în CF 221 O Montană nr.top.265 și să emită o dispoziție motivată relativ la acest imobil; au fost respinse pretențiile vizând constatarea nulității absolute a deciziei contestate și cele relative la imobilul înscris în CF 2931 O Montană, nr.top.506-507 cu teren aferent.
A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local O, Primăria O, și Prefectura Județului C-S, instanța reținând lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr.671/15.05.2001 prin care i s-a restituit imobilul înscris în CF nr.2921 O Montană, nr.top.506-507, situat administrativ în oravița,-, obligarea pârâților la restituirea totalității imobilelor cuprinse în notificarea înaintată, respectiv imobilele înscrise în CF nr.221 O Montană nr.top.265, casa cu nr.cc.257, situată administrativ în O,- și cel înscris în CF nr.438 O Montană nr.top.506-507, situat administrativ în O-.
Din probele administrate a rezultat că prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, reclamantul a solicitat restituirea imobilelor înscrise în CF nr.221 O Montană, nr.top.265, casă cu nr.cc.257, situată administrativ în O- și cel înscris în CF nr.438 O Montană nr.top.506-507, situat administrativ în oravița-, cu motivarea că imobilele au fost preluate de Statul Român în jurul anilor 1947-1950, fără a cunoaște temeiul de drept al preluării, de la bunicii reclamantului, și, decedați. Reclamantul este urmașul acestora, în calitate de nepot, mama sa, născută, fiind și ea decedată.
Prin Dispoziția nr.671, emisă de Primăria Orașului O la data de 15.05.2003, s-a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr.1 și 2 ale imobilului situat administrativ în O-, înscris în CF nr.2921 O Montană, identificate cu nr.top.506-507/1 și 506-507/2, cu terenul aferent în suprafață de 460. și s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000 lei reclamantului, pentru apartamentele nr.3 și 4 ale aceluiași imobil, cu terenul aferent de 170. fără, însă, a se face vorbire despre imobilul înscris în CF 221 O Montană nr.top.265.
Excepția tardivității promovării prezentei cereri a fost respinsă, instanța reținând, pe de o parte, că emitentul dispoziției nu a făcut dovada comunicării actului către persoana îndreptățită și, pe de altă parte, că termenul invocat nu este incident, câtă vreme pârâtul emitent nu a soluționat cererea vizând imobilul înscris în CF 221 O Montană.
Dispoziția atacată nu este nulă, a mai reținut instanța ci se impune obligarea pârâtului Primarul Orașului O la soluționarea în întregime a notificării reclamantului.
Pentru aceste considerente și reținând lipsa calității procesuale pasive a celorlalte părți, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței a declarat recurs (calificat ca fiind apel d e instanță în baza dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă raportat la art.282 alin.1 Cod procedură civilă) pârâtul care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând schimbarea ei în sensul respingerii în tot a acțiunii.
În motivare a invocat nedepunerea de către reclamant de notificări distincte pentru fiecare imobil solicitat, astfel că în mod greșit a fost obligat la emiterea unei noi dispoziții.
A mai invocat faptul că, pentru imobilul în litigiu, reclamantul a primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
A mai invocat greșita reținere a sesizării în termen a instanței, procedura de comunicare a dispoziției fiind legal îndeplinită.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 alin.1 Cod procedură civilă, față de probele de la dosar și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin Notificarea înregistrată sub nr.dosar execuțional 12/2001 reclamantul a solicitat restituirea imobilelor înscrise în CF 221 O Montană și, respectiv CF 438 O Montană (fila 2 dosar fond). Nici prin Dispoziția nr.671/15.05.2003 și nici ulterior, pârâtul nu a dispus asupra imobilului înscris în CF 221 O Montană, încălcând astfel, obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma de la data emiterii dispoziției.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma de la data formulării notificării, în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face o notificare pentru fiecare imobil. Se observă, însă că, în situația în care persoana notificată nu procedează astfel, unitatea notificată era ținută să disjungă cererea formulată în bloc, conform dispozițiilor art.21 lit.b din nr.HG498/2003 (în vigoare la data emiterii dispoziției contestate).
Or, în cauză, pârâtul nu a procedat la disjungere ci a omis să se pronunțe asupra cererii vizând un imobil solicitat, contrar dispozițiilor legale sus-menționate.
În aceste condiții, nu pot fi primite susținerile apelantului potrivit cu care instanța a dispus emiterea a două dispoziții ca răspuns la notificare, încălcând, astfel, dispozițiile legale.
Aceasta, pentru că noua dispoziție la care a obligat tribunalul se referă la un alt imobil decât cel avut în vedere prin dispoziția contestată și, în al doilea rând, pentru că această obligație a rezultat din culpa pârâtului care a încălcat dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 sus-menționate.
Nu vor fi reținute ca motive de schimbare a hotărârii nici susținerile vizând tardivitatea sesizării instanței de către reclamant cu prezenta cere.
Astfel, pe de altă parte, prima instanță a reținut în mod corect neregularitatea comunicării către reclamant a dispoziției atacate.
Pe de altă parte, termenul de 30 zile la care se referă apelantul este stabilit de dispozițiile art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001 (în forma în vigoare la data emiterii dispoziției) pentru situația în care unitatea notificată s-a pronunțat într-un fel sau altul asupra cererii de restituire cu care a fost sesizată.
Or, în cauza de față, după cum s-a arătat, pârâtul nu s-a pronunțat în vreun fel cu privire la imobilul înscris în CF 221 O Montană, iar instanța l-a obligat la emiterea unui act (obligație în "a face") fără a constata nulitatea dispoziției atacate.
Nu se constituie în temeiuri de schimbare a sentinței nici susținerile potrivit cu care reclamantul ar fi primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilul în litigiu.
Aceasta pentru că, în primul rând, Legea nr.10/2001 reglementează expres posibilitatea restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 (art.19 alin.1 din legea în forma de la data emiterii dispoziției). Apoi, după cum s-a arătat, prima instanță nu a obligat pârâtul la restituire în natură ci doar la emiterea unei dispoziții motivate (de admitere sau respingere) cu privire la imobilul în legătură cu care nu s-a pronunțat prin dispoziția atacată.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Orașului O împotriva sentinței civile nr.1990/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul și pârâții Consiliul Local O, Primăria O și Prefectura Județului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI O cu sediul în O,- jud. C-S împotriva sentinței civile nr.1990/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamant, domiciliat în Reșița,- jud. C-S și pârâții CONSILIUL LOCAL O, PRIMĂRIA O, cu sediul în O,- jud. C-S și PREFECTURA JUDEȚULUI C-S cu sediul în O,- jud. C-
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Red./5.03.2008
Tehnored. /7 ex./12.03.2008
Prima instanță:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
