Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.46
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 1905 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată PRIMĂRIA REȘIȚA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta intimată Primăria Reșița, lipsă reclamanta apelantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei intimate pune concluzii de respingere a apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.2762/16.08.2007, scutită de taxă de timbru, reclamanta, prin mandatar a solicitat anularea dispoziției nr.7733/27.07.2007 emisă de Primăria Municipiul Reșița privind soluționarea cererii formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii se arată că la data de 2.11.2005 sub nr.176/15920 a fost solicitată reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Reșița- și acordarea de despăgubiri în condițiile Legea nr. 10/2001.
Cererea a fost respinsă prin Hotărârea nr. 71/2006 iar plângerea împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de Judecătoria Reșița prin sentința civilă nr. 2902/30.10.2006.
Urmare a recursului formulat prin decizia civilă nr.296 din 16.03.2007 se admite recursul petentei și se dispune trimiterea dosarului la Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 a Municipiului Reșița pentru soluționarea cererii.
Reclamanta prin mandatar mai arată că deși a solicitat repunerea în termen la data de 12.02.2007, prin cererea înregistrată la registratura tribunalului sub nr-, în decizia civilă nr.296/16.03.2007 a tribunalului nu se face vorbire despre această cerere a petentei.
Astfel, că dosarul nr- al Tribunalului C-S împreună cu toată documentația, este trimis la Comisia de Aplicare a Legea nr.10/2001 a Mun. Reșița așa cum s-a dispus prin decizia civilă nr.269 din 16.03.2007.
Prin dispoziția nr. 7733 din 27.07.2007 Primarul Municipiului Reșița respinge cererea privind acordarea de despăgubiri în baza Legea nr.10/2001 cerere formulată de reclamanta, pentru nerespectarea termenului de depunere a cererii.
În întâmpinarea depusă la dosar de Municipiul Reșița prin primar se solicită respingerea cererii întrucât dreptul de a solicita despăgubiri este prescris.
Din materialul probator aflat la dosar, Tribunalul C-S reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.15921/2.11.1005 formulată de prin împuternicit, s-au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Reșița-, înscris în CF 849 Reșița Montană cu nr. top.125/b/27.
Analizând data la care a fost depusă cererea, 2.11.2005, față de prevederile Legii nr.10/2001 art. 21 alin.1, art. 22, art.40 și art. 46 alin. 5 se constată că cererea a fost depusă peste termenul prevăzut de acest act normativ fiind considerată de comisie ca prescrisă.
Este adevărat că aceste termene au fost prelungite cu câte 3 luni prin OUG/109/2001 și OUG 145/2001 de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, dar calculând data la care a fost depusă cererea 2.11.2005, această cerere este tardiv formulată cu depășirea termenului limită prevăzut de lege.
Deși mandatarul reclamantei arată că a solicitat repunerea în termen, nu a făcut nici o probă în acest sens.
Prin Legea nr. 247/2005 a fost prelungit termenul pentru depunerea cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, doar până la 30.11.2005.
Pentru aceste considerente având în vedere principiul de drept că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii, plângerea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 1905 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat apel reclamanta prin mandatar susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea sa deoarece din actele depuse rezultă clar trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului situat în Reșița,-, fără plată.
Apelanta a mai arătat că cererea sa a fost formulată pe baza extrasului de carte funciară.
În cererea de apel nu au fost arătate motivele de drept.
La fila 6 dosar Primarul Municipiului Reșița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului deoarece notificarea a fost formulată cu depășirea terenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.
În întâmpinare s-a făcut trimiterea la art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 287 și urm. Cod procedură civilă, se rețin e că acesta este neîntemeiat.
În mod corect tribunalul a reținut că notificarea formulată de către reclamantă a fost realizată după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv la mult timp de la data de 14 august 2002 dată până la care persoanele îndreptățite puteau formula cereri în legătură cu retrocedarea imobilelor - construcții și teren intravilan, naționalizate în perioada regimului comunist.
Reclamanta a formulat notificare la data de 2 noiembrie 2005, înregistrată sub nr. 176/15920 pentru imobilul situat în Reșița,-.
Teremenul de decădere prev. în reglementarea specială în materie se fundamentează pe ideea asigurării siguranței și stabilității circuitului juridic civil, nefiind de acceptat ca raporturile juridice legate de acte de naționalizare, comise în perioada 1947 - 1989, să poată genera, o stare perpetuă de insecuritate a dreptului de proprietate aferent imobilelor în discuție.
În această idee legiuitorul intern a apreciat că s-a scurs un termen rezonabil în perioada 1990 - 14.08.2002 în care orice persoană interesată de revendicarea unor astfel de imobile să poată face cerere în justiție sau în procedurile speciale prevăzute de lege pentru valorificarea pretinselor drepturi.
Reclamanta a stat în pasivitate până la data de 2 noiembrie 2005, dată la care, prin interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, a apreciat că poate formula o cerere de revendicare în temeiul Legii nr. 10/2001.
În realitate termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, se referă aplicarea Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare și nu la materia Legii nr. 10/2001.
În esență, Curtea va reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor împrejurări obiective, mai presus de voința sa, care să o împiedice, în perioada 1990 - 14.08.2002 să se adreseze justiției sau să uzeze de procedurile administrative speciale, în vederea valorificării pretinselor drepturi reale asupra imobilului în litigiu, demersul său, inițiat la data de 02.11.2005, plasându-se în afara cadrului juridic, fiind făcut cu încălcarea termenului de decădere prev. de art. 22 al. 1 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Față de cele arătate Curtea, va respinge apelul declarat de către reclamanta prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 1905 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 1905 din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanta apelantă
- prin mandatar -. Reșița,-
Pârâta intimată
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI REȘIȚA -P-ța 1 - 2. nr. 1, jud. C-
Red. /25.03.2008
Tehnored /27.02.2008
Ex.4
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
