Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 56/
Ședința publică din 06 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul A și de chemata în garanție AVAS,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.183 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat A pentru apelantul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.30/18.11.2008 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și avocat pentru intimata-pârâtă SC SA Pitești, în baza împuternicirii avocațiale nr.27/06.02.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsă fiind apelanta-chemată în garanție AVAS B și intimații-pârâți SC GRUP SA, Primăria mun.Pitești, Municipiul Pitești prin Primar, Consiliul local al mun.Pitești și Prefectura jud.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită admiterea apelului său așa cum a fost motivat în scris, modificarea sentinței de fond, în sensul de a se reține că persoana îndreptățită la despăgubiri este moștenitorul reclamantei decedate în timpul procesului și a se constata că acesta trebuie să beneficieze de despăgubiri în cuantumul stabilit de expert la fond, de 1.539.898 lei pentru suprafața totală de 821 mp ce a aparținut autoarei, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul declarat de AVAS B solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că, calitatea procesuală pasivă a AVAS a fost stabilită irevocabil de către instanța de casare iar cu privire la motivul II de apel, se arată că autoarea reclamantului a formulat notificare anterior introducerii acțiunii.
Apărătorul intimatei-pârâte SC SA Pitești solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică pentru motivele susținute oral în ședință publică și menționate în scris în concluziile pe care le depune la dosar.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.08.2001 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC GRUP SA Pitești, pentru ca în baza Legii nr. 10/2001 să fie obligată la acordarea de măsuri reparatorii, prin despăgubiri bănești pentru un teren de circa 1100 mp situat în Municipiul Pitești-.
Ulterior, reclamanta și-a completat cererea solicitând introducerea în cauză în calitate pârâți și SC SA Pitești, Municipiul Pitești, prin Primar și Consiliul Local, prefectura și B, pentru ca hotărârea pronunțată în cauză să le fie opozabilă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul menționat provine de la autoarea sa și a fost expropriat conform decretului nr. 129/1971,aflându-se în prezent în posesia pârâtei SC GRUP SA.
Deși s-a adresat cu notificare acestei pârâte pentru a fi despăgubită,pârâta a respins cererea conform adresei nr. 168/2001,astfel încât se impune obligarea acesteia la despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.273/19.12.2002, Tribunalul Argeșa admis acțiunea reclamantei în sensul că a constatat dreptul acesteia de a primi despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 1100 mp situat in Pitești, str. - nr.68.
Apelul declarat de pârâta Grup" Pitești a fost admis prin decizia civilă nr.87/2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în sensul acordării de despăgubiri echivalente reclamantei-intimate, pentru suprafața de 703,28 mp teren deținut de societatea recurentă și despăgubiri echivalente suprafeței de 117,88 mp deținută de ", ambele suprafețe fiind situate la aceeași adresă, respectiv, str. - nr.68.
A fost respinsă acțiunea față de Primăria municipiului Pitești i totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție fată de
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta este moștenitoarea proprietarului terenului obiect al litigiului, teren ce nu a format obiectul Legii nr.18/1991 și nici nu-l putea forma deoarece în anul 1990 acesta nu era în patrimoniul
Cum terenul pretins a fost preluat cu titlu valabil de către societățile comerciale pârâte privatizate în condițiile legii, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 din Legea nr. 10/ 200 1, măsuri care au fost stabilite în raport de suprafața deținută de fiecare din cele două societăți, conform raportului de expertiză dispus în apel.
S-a mai constatat faptul că primăria, nefiind deținătoarea imobilului, nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză.
În ce privește chemarea in garanție a, fată de împrejurarea că nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, iar reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinței, s-a considerat de către aceeași instanță de apel că nu este cazul pronunțării unei hotărâri în contradictoriu cu această parte. Numai ulterior, printr-o eventuală acțiune în instanță prin care să fie stabilit cuantumul, și natura despăgubirilor, va putea fi eventual antrenată răspunderea
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă au declarat recurs pârâtele Grup" Pitești și "" Pitești.
Ambele recursuri critică decizia Curții de Apel pentru următoarele considerente:
În mod greșit, instanțele nu s-au pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor părți și în mod greșit au respins cererea de chemare în garanție a Aceasta deoarece, ." a fost privatizată în condițiile legii iar o parte din teren l-a vândut Grup" astfel încât ambele societăți au capital integral privat, fiind scutite de la acordarea de măsuri reparatorii față de foștii proprietari, conform art.27 din Legea nr.10/2001. Această obligație revine care trebuia așadar să fie introdusă în cauză.
Pe de altă parte, s-a invocat faptul că, terenul a fost preluat de și prin urmare, conform art.8 din Legea nr.10/2001, restituirea acestuia putea fi făcută în condițiile Legii nr.18/1991.
Chiar și în situația in care, măsurile reparatorii trebuiau acordate, în condițiile în care nu s-a solicitat restituirea în natură ci doar despăgubiri în echivalent, recurentele au considerat că se impunea a fi stabilit cuantumul acestor măsuri, natura lor, precum și partea obligată la acordarea lor și care nu putea fi altcineva decât fosta
Prin decizia civilă nr. 465/18.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de pârâtele SC GRUP SA Pitești și SC SA Pitești, s-a casat decizia recurată precum și sentința nr. 273/2002 a Tribunalului Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
S-a reținut în considerente că erenul în litigiu, preluat de în anul 1962, fost expropriat prin Decretul nr.129/1971 în ce privește suprafața de 1100 mp în vederea înființării "" Pitești. Scopul exproprierii a fost realizat.
În aceste condiții, instanțele au stabilit în mod corect obligativitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent și nu în natură, dar nu au stabilit natura juridică și nici cuantumul acestora.
Dat fiind faptul că, potrivit art. 11 pct.8 din Legea nr.10/200. natura juridică a măsurilor reparatorii acordate prin echivalent este in mod concret și limitativ enunțată, o hotărâre judecătorească dată fără a se preciza in ce constă "echivalența" acestor măsuri, este nelegală.
Aceeași hotărâre nu stabilește însă nici părțile sau persoanele juridice cărora le revin obligația de acordare a măsurilor reparatorii. 0 hotărâre judecătorească prin care se stabilește un drept virtual al părții care-l solicită, este in realitate privată de respectarea principiului contradictorialității părților și totodată, imposibil de executat.
Practic, o astfel de hotărâre obligă părțile la promovarea unei acțiuni judecătorești ulterioare, fapt ce face să fie încălcate prevederile art. 129 alin.1 și 2 Cod procedură civilă cu privire la stabilirea cadrului procesual și a situației de fapt in raport de care sunt aplicabile dispozițiile legate.
Cum aceste dispoziții au fost încălcate de către instanțe, rezultă că hotărârea este susceptibilă de casare și pentru acest motiv care face să fie îndeplinit cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Totodată, instanțele nu au lămurit nici prin prisma prevederilor legale in materie și nici prin prisma stării de fapt, dacă se impune sau nu, chemarea in garanție a AV.
Astfel, in condițiile in care notificarea reclamantei a fost adresată acestei din urmă autorități(fila 48 fond), instanțele aveau obligația de a examina cererea in special a Grup, inclusiv cu privire la acest aspect.
Instanțele nu s-au pronunțat nici in privința excepției de inadmisibilitate a acțiuni invocată de pârâta " prin prisma faptului că, acțiunea a fost introdusă in instanță la data de 2 august 2001 iar notificarea sa a fost realizată la 2 noiembrie 2001.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, să fie casate ambele hotărâri.
Deoarece este nevoie de a se stabili natura juridică a despăgubirilor acordate prin echivalent, precum și cuantumul acestora, fapt ce presupune administrarea de noi probe, urmează ca, in temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, cauza să fie trimisă spre rejudecare la instanța de fond.
Cu prilejul rejudecării, in afara aspectului arătat, instanța a stabilit calitățile procesuale pasive și răspunderea concretă a fiecăreia din părțile implicate in proces.
De asemenea, a analizat excepția inadmisibilității acțiunii, precum i orice alte eventuale excepții, atât prin prisma stării de fapt, cât și a prevederilor legale in materie.
În rejudecare, chemata în garanție AVAS a formulat la data de 17.10.2006 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, iar acordarea despăgubirilor bănești nu mai este prevăzută de lege în prezent.
În cauză s-a administrat proba cu expertiză tehnică pentru evaluarea imobilului teren, lucrare întocmită de către expert inginer,astfel cum a fost completată la data de 17.09.2008.
De asemenea, intimatele Primăria municipiului Pitești, Municipiul Pitești - prin Primar, Consiliul Local Pitești și Prefectura Județului A au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta cauză, determinat de faptul că terenul nu se află în patrimoniul unității administrativ teritoriale a municipiului Pitești sau administrat de către acesta.
De asemenea, a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive și SC GRUP SA în raport de disp.art. 23 alin.2 din Legea 10/2001 care se referă numai la cazurile de restituire în natură și nu la acordarea de despăgubiri bănești cum a solicitat în cauză reclamanta.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.183 din 25 septembrie 2008 a respins excepția de inadmisibilitate invocată de AVAS și pârâtele SC Grup SA și SC SA, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de AVAS și pârâtele societăți, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria Municipiului Pitești - prin Primar, Consiliul local Pitești și Prefectura A și a respins acțiunea față de acești pârâți, a admis în parte acțiunea față de pârâtele SC Grup SA Pitești și SC SA Pitești, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtele societăți față de AVAS și în consecință a constatat că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale pentru suprafața de 703,28 și respectiv 117,8 mp teren intravilan situat în Municipiul Pitești, str.-, nr.68, județul
Totodată a fost obligată pârâta SC Grup SA la 700 lei și pârâta SC SA la 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de rejudecare a reținut următoarele:
Excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtele societăți și chemata în garanție AVAS este neîntemeiată, având în vedere că după formularea notificării la data de 2 noiembrie 2001 de către reclamantă aceasta a înțeles să-și valorifice drepturile în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr.10/2001, fără a avea relevanță faptul că anterior aceasta a formulat o acțiune în despăgubiri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtele SC Grup SA și SC SA s-a reținut că, potrivit art.29 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, măsurile reparatorii fiind propuse de către instituția publică care a efectuat privatizarea, însă potrivit art.29.2 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, pentru situațiile prevăzute la art.29 alion.1 și 2 entitatea investită cu soluționarea notificării va emite o dispoziție prin care va propune acordarea de despăgubiri.
Având în vedere că pârâtele societăți comerciale dețin imobilele în patrimoniul lor, s-a apreciat că acestea justifică calitatea procesuală pasivă, legat de faptul că acestea au înțeles să formuleze chemarea în garanție a AVAS care de asemenea are calitate procesuală pasivă în raport de calitatea acesteia de instituție publică care a efectuat privatizarea, singura care are obligația de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a constatat că pentru celelalte pârâte, respectiv Primăria Municipiului Pitești - prin Primar, Consiliul Local Pitești și Prefectura A, care nu au calitatea de unitate deținătoare în sensul art.25 din Legea nr.10/2001, respectiv de persoană care are puterea și competența de a angaja patrimonial, se impune respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin decizia de casare s-a stabilit în mod irevocabil că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale pentru suprafața de teren de 703,28 și respectiv 117,88, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Față de dispozițiile art.29 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, precum și de dispozițiile art.60 Cod pr.civilă, chemata în garanție AVAS, instituție care a efectuat privatizarea și investită cu soluționarea notificării, are obligația de a emite decizie prin care va propune măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.
Întrucât în prezent regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este reglementat prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, capitolul V, potrivit cu care notificarea împreună cu întreaga documentație se trimite Comisiei Centrale pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în condițiile legii speciale, tribunalul a apreciat că, deși în cauză s-a efectuat evaluarea terenului, acesta constituie atributul exclusiv al Comisiei Centrale, care va emite, după întocmirea raportului de evaluare, decizia privind titlul de despăgubiri, potrivit art.16 alin.7 din acest act normativ.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 26, art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 modificată și art.16 din Titlul VII, cap.V din Legea nr.247/2005, s-a admis în parte acțiunea față de pârâtele SC Grup SA și SC SA, precum și cererea de chemare în garanție a AVAS, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
Ulterior pronunțării sentinței prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 4 decembrie 2008, aceeași instanță a admis cererea formulată de și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței, în sensul că reclamanta, prin moștenitor este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și reclamantul, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Chemata în garanție AVAS - arată, printr-o primă critică, că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu, față de care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită, deși succesorul acesteia este -.
Printr-un al doilea motiv de apel susține că instanța de fond a respins în mod greșit excepțiile lipsei calității procesuale pasive a AVAS și excepția inadmisibilității acțiunii.
În dezvoltarea acestei critici, arată că nu are competența legală de a acorda despăgubiri bănești, mai mult, a înaintat spre soluționare Primăriei Municipiului Pitești notificarea cu privire la imobilul în litigiu, în conformitate cu art. 8 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată.
Prin urmare, persoana juridică investită în prezent să soluționeze notificarea este Primăria Municipiului Pitești.
De asemenea, cererea reclamantului nu face obiectul Legii nr.10/2001 conform art.8 din această lege.
Imobilul a fost preluat de la CAP și a fost solicitat potrivit prevederilor Legii nr.169/1997, așa încât prezenta acțiune este inadmisibilă.
Reclamantul prin apelul declarat formulează următoarele critici:
1.- Hotărârea este nelegală pentru că nu ține seama de împrejurarea că la 26 octombrie 2006 autoarea sa, a decedat, astfel că drepturile trebuiau stabilite în favoarea sa, în calitate de unic moștenitor al reclamantei.
2.- Hotărârea primei instanțe nesocotește decizia de casare, prin aceea că nu a stabilit în concret cuantumul despăgubirilor ce trebuie acordate și modalitatea de acordare.
A admite acțiunea și a reține doar că are dreptul la despăgubiri, în condițiile în care s-a efectuat și o expertiză pentru stabilirea cuantumului acestora și a nu se stabili acest cuantum, înseamnă a nesocoti decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru motivele sus invocate se solicită admiterea apelurilor așa cum au fost formulate.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată a fi nefondat apelul declarat de chemata în garanție AVAS.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de apel, acesta este neîntemeiat, întrucât prin încheierea din 4 decembrie 2008 tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței, prin aceea că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, prin moștenitor -.
Așadar, sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu, care este unicul moștenitor al reclamantei, conform certificatului de moștenitor nr.312/2006 emis de Asociați și (fila 65 dosar).
Nefondat este și următorul motiv de recurs.
Așa cum bine a reținut și tribunalul, AVAS are calitate procesuală pasivă deoarece această instituție a efectuat privatizarea.
SA a fost integral privatizată, anterior Legii nr.10/2001, prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni, deținut înainte de 1999 de către fostul, actual AVAS.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin 3 din Legea nr.10/2001 republicată, în situația imobilelor prevăzute la alin.1 și 2, respectiv pentru acelea evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, cum este cazul în speță, " măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea".
Cum AVAS a efectuat privatizarea și tot această instituție trebuie să propună măsurile reparatorii, rezultă cu certitudine, că AVAS își justifică calitatea procesuală pasivă.
Și excepția inadmisibilității, acțiunii a fost corect soluționată de către instanța de fond.
AVAS pretinde că acțiunea este inadmisibilă față de prevederile art.8 din Legea nr.10/2001.
Potrivit acestui text de lege, "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, prin Legea nr.1/2000".
Acest text de lege nu este aplicabil cauzei de față, întrucât terenul în litigiu nu este situat în extravilan, ci în intravilanul localității, iar pe de altă parte nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991, dat fiind faptul că la data apariției acestui act normativ, nu se mai găsea în patrimoniul CAP, fiind expropriat prin Decretul nr.129/1971 în vederea înființării actualei SC SA.
Ori, potrivit art.8 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate în condițiile acestei legi se face numai asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție.
Pentru cele ce preced, în baza art.296 Cod pr.civilă se va respinge acest apel ca nefondat.
Apelul declarat de reclamant este fondat numai în ceea ce privește cea de-a doua critică invocată.
Prima critică nu poate fi reținută, pentru aceleași considerente reliefate cu ocazia analizării primului motiv de apel din apelul formulat de AVAS, în sensul că eroarea cu privire la persoana îndreptățită la măsuri reparatorii a fost îndreptată de către instanță prin încheierea de ședință din data de 4 decembrie 2008.
În ceea ce privește următoarea critică, Curtea constată că într-adevăr instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei a nesocotit decizia de casare, prin aceea că nu a stabilit cuantumul despăgubirilor ce trebuie acordate.
Prin decizia civilă nr.465 din 18 ianuarie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele anterioare au stabilit în mod corect obligativitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, dar nu au stabilit natura juridică și cuantumul acestora.
Se arată în considerentele deciziei că "o hotărâre judecătorească dată fără a se preciza în ce constă echivalența acestor măsuri, este nelegală. O hotărâre judecătorească prin care se stabilește un drept virtual părții care-l solicită, este imposibil de executat".
Tocmai pentru stabilirea cuantumului acestor despăgubiri s-a dispus casarea deciziei recurate, în vederea administrării de noi probe.
Instanța de rejudecare a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în acest sens, lucrare întocmită și ulterior completată de către expertul tehnic, căreia în final nu i-a dat eficiență pentru motivul că, urmare modificării Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, cuantumul despăgubirilor nu mai este atributul instanței, ci al Comisiei Centrale care emite după întocmirea raportului de evaluare, decizia privind titlul de despăgubire.
Este adevărat că prin titlul VII din Legea nr.247/2005, la capitolul V s- prevăzut această modalitate de stabilire a despăgubirilor, însă instanța avea obligația să respecte cele stabilite prin decizia de casare, chiar dacă respectivele dispoziții contravin normelor legale în materie.
În acest sens sunt dispozițiile art.315 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cu care "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Prin urmare, nerespectându-se aceste prevederi legale, în baza art.296 Cod pr.civilă se va admite apelul declarat de către reclamant și se va schimba în parte sentința, în sensul că se va stabili contravaloarea despăgubirilor pentru terenurile în suprafață de 703,28 și respectiv 117,8 situate în Pitești, str.-, nr.68, județul A, la suma de 1.724.436 lei, conform expertizei de evaluare întocmită în cauză de expert.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr.183 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în contradictroiu SC GRUP SA Pitești, str.-, nr.68, județul A, SC SA Pitești,-, județul A, Primăria Municipiului Pitești, Municipiul Pitești - prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Pitești, Calea nr.24, județul A, Prefectura Județului A și chemata în garanție AVAS.
Schimbă în parte sentința, în sensul că stabilește contravaloarea despăgubirilor pentru terenurile în suprafață de 703,28 și respectiv 117,8 situate în Municipiul Pitești, str. -, nr.68, județul A, la suma de 1.724.436 lei.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondat apelul declarat de chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector.1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/12 ex.
16.03.2009
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Laura Ioniță
