Pretentii civile. Speta. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 443/R-CM
Ședința publică din 06 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.262/F-CM din 16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit: recurentul-pârât, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus note de ședință din partea intimatei-reclamante.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe primii trei pârâți să îi plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 15.11.2007 la zi, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, să dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și să-l oblige pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale de mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Rm. V, i se cuvine sporul de 50%, în temeiul art.47 din Legea nr.50/1996 și că acest articol a fost abrogat cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă. Mai mult, la data instituirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, iar aceste condiții există și în prezent.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat decizia nr.818/2008, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate și că acest spor a fost prevăzut pentru alte categorii profesionale, legiuitorul fiind în drept să instituie anumite sporuri, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se aplică. Pe de altă parte, sporul de confidențialitate nu este întotdeauna de 15%, în anumite situații legiuitorul instituind procentul de 15% ca valoare maximă.
A mai arătat pârâtul că nu se impune actualizarea drepturilor salariale solicitate și nici aplicarea dobânzii legale față de dispozițiile art.1082 Cod civil, care instituie obligația de plată a dobânzii numai în situația în care neexecutarea obligației este culpabilă debitorului, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că între acest pârât și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, angajator fiind Tribunalul Vâlcea. Ministerului Economiei și Finanțelor este aceea de a introduce, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat și în volumul bugetului Ministerului Justiției.
Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr.262/F-CM din 16 decembrie 2008 a admis acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea și a obligat pe acești pârâți să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 15 noiembrie 2007 la zi, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a apreciat a fi întemeiată, cu motivarea că între reclamantă și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă, atribuții privind salarizarea reclamantei având ceilalți pârâți, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002, are numai rolul de a elabora proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art. alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. Dispozițiile art.19 din lege au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite, aceștia fiind, potrivit art.18 și 20 din lege miniștrii de resort și astfel Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a constatat că acțiunea de față nu a fost întemeiată pe discriminare și în atare situație nu se impune a fi analizată această excepție.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta face parte din personalul auxiliar al Judecătoriei Rm.V, fiind încadrată ca grefier la data de 15 noiembrie 2007.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr.50/1996, iar prin Decizia XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii. precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000. aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, având în vedere și dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii, s-a admis acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, care o critică pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
1.- Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea acestei critici recurentul arată că soluția dată în cauză, prin care ordonatorii de credite au fost obligați la plata unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării, magistraților, cu nesocotirea dispozițiilor aplicabile categoriei profesionale din care face parte reclamanta reprezintă o legiferare pe cale judiciară a unor drepturi salariale, cu încălcarea voinței legiuitorului.
Un argument esențial îl reprezintă faptul că prin Decizia nr.1325/4 decembrie 2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În același sens sunt și Deciziile nr.818,819,820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
2.- Greșit instanța a reținut că reclamanta a fost supusă unui tratament discriminatoriu, deoarece în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG nr.137/2000, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate, deci nu există temei legal pentru acordarea acestui spor pentru personalul auxiliar de specialitate.
Nu există discriminare în raport cu prevederile art.1 alin.3 din OG nr.137/2000 și astfel pretențiile reclamantei referitoare la acordarea unui spor de confidențialitate suplimentar față de cele prevăzute de lege sunt neîntemeiate, iar soluția Tribunalului Cluj este nelegală și netemeinică.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar celor susținute prin primul motiv de recurs, prima instanță, prin soluția pronunțată, nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și astfel nu poate fi reținut motivul de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod pr.civilă.
Din contră, așa cum bine a reținut și instanța de fond, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, potrivit cu care magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 a admis recursul în interesul legii și a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrați asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit dispozițiilor art.393 alin.3 Cod pr.civilă deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
Față de această decizie, raportat și la textul de lege sus menționat, rezultă că instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispozițiile obligatorii date prin decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interesul legii.
Prin motivul doi de recurs, recurentul arată că în mod greșit instanța a reținut că reclamanta a fost supusă unui tratament discriminatoriu, aceasta deoarece în cadrul acordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a OG nr.137/2000.
În primul rând, reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe discriminare și tocmai din acest motiv prima instanță nu a trecut la analizarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, iar în al doilea rând această critică se referă numai la sporul de confidențialitate de 15%, ori, în cauză acțiunea vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%.
Deci, critica invocată nu are legătură cu pricina dedusă judecății, față de obiectul acțiunii și soluția pronunțată în raport de acest obiect, așa încât fiind străină cauzei; nu poate fi analizată.
De altfel, la finalul motivelor de recurs, recurentul, concluzionând, arată că pretențiile reclamantei referitoare la acordarea unui spor de confidențialitate sunt neîntemeiate, iar soluția Tribunalului Cluj este nelegală și netemeinică.
Se poate deduce că recurentul este în eroare nu numai cu privire la obiectul acțiunii, dar și cu privire la instanța care a pronunțat soluția recurată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.262/F-CM din 16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
18.03.2009
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
