Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 6/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.32 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în P, str.-,.30,.C,.13, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.-/2008, emisă de Baroul Argeș, lipsă fiind reprezentantului apelantului-pârât Primarul Municipiului
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, completarea raportului de expertiză, întocmită de către expert.
Avocat arată că nu are obiecțiuni la completarea raportului de expertiză întocmit de expert. Solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită respingerea apelului, având în vedere faptul că, în raport de probele de la dosar, atitudinea Primarului Municipiului P este nejustificată. Din raportul de expertiză rezultă că terenul nu este afectat de detalii de sistematizare și nu se încadrează în normele ce stabilesc spațiile ce nu pot fi restituite. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02 aprilie 2007, petenta a chemat în judecată pe intimatul Primarul Municipiului P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Dispoziția nr.1943/22.02.2007, să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 182. situat în P,-, județul A și despăgubiri bănești pentru imobilul construcție în suprafață de 39,36, în prezent demolat.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat că imobilul teren și construcție i-a fost preluat în mod abuziv de către regimul comunist, iar prin dispoziția a cărei anulare se solicită, în mod nelegal cererea de restituire în natură a terenului a fost respinsă întrucât terenul nu este afectat de detalii de sistematizare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.32 din 12 februarie 2008, a dmis în parte plângerea formulată de reclamantă, a nulat în parte Dispoziția nr.1943/22.02.2007 emisă de Primarul Municipiului P și a constatat că petenta este îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 182 situat în P,-, județul A, evidențiat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert - fila 72 la dosarul cauzei, ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței, menținând în rest dispoziția. A obligat intimatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, prin dispoziția nr.1943/22.02.2007 a fost respinsă notificarea prin care petenta a solicitat restituirea în natură a terenului situat în P,- și acordarea de despăgubiri bănești pe întreg imobilul teren și construcție situat în aceeași locație, deoarece, petenta nu făcut dovada preluării abuzive a terenului decât pentru 158. care este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv de parcarea auto aferentă blocurilor 40 bis, 40 și 29, iar pentru cererea de acordare a despăgubirilor bănești s-a reținut că această măsură reparatorie excede prevederilor legale.
S-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru suprafața de 158. și construcția în suprafață de 39,96, în prezent demolată.
Prin Decretul nr.843/1966, petenta a fost expropriată cu teren în suprafață de 158. și construcție în suprafață de 39,96 iar potrivit declarației notariale nr.88/25.01.2007 (fila 27) aceasta nu a fost despăgubită pentru terenul expropriat, primind pentru construcții demolate suma de 7.000 lei, având calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire în sensul cerut de dispozițiile art.3 din Legea nr.10/2001.
Expertul tehnic judiciar specialitatea topografie-cadastru a transpus în teren actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.1214/28.06.1947 la Tribunalul Județean A - Secția I, a stabilit limitele terenului potrivit vecinătăților menționate în act și a constatat, că suprafața deținută de petentă era de 182, iar după stabilirea limitei și aliniamentului decretului de expropriere, suprafața de 158 ce a făcut obiectul măsurii de preluare a imobilului de către stat nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și poate fi restituit în natură petentei.
Față de situația de fapt reținută și constatând că, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a terenului rămas liber în situația în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu s-au executat și că art.1 alin.2 din aceeași lege consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri, instanța a reținut că petenta este îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 182. situat în P,-, județul A, așa cum a fost identificat și evidențiat de expertul cauzei în schița anexă la raportul de expertiză.
Cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul - construcție a fost privită ca neîntemeiată, întrucât Dispoziția nr.1943/2007 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.
Pe cale de consecință, observând că în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001, în cazul exproprierii măsurile reparatorii constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, s-a constatat că pentru imobilul-construcție în suprafață de 39,96. petenta este îndreptățită la despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâtul Primarul municipiului P, invocând următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este netemeinică, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 182, teren situat în P,-, județul A și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate. În acest sens, au fost depuse acte atât de contestatoare, cât și de apelant, din care rezultă că terenul solicitat în natură face parte în prezent din domeniul public al Municipiului P, fiind afectat de amenajări de utilitate publică, parcare auto ce deservește blocurile de locuit din zonă, edificată înainte de apariția Legii nr.10/2001 și care de altfel, are și caracterul de zonă funcțională a construcțiilor.
Se solicită să se aibă în vedere de instanță precizările Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, potrivit cărora sintagma " amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini publice, piețe pietonale, etc. precum și prevederile art.11 (4) din Legea nr.10/2001, conform cărora în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Se susține că terenul solicitat de reclamantă și atribuit de instanță este ocupat de detalii de sistematizare, fiind cuprins în inventarul Municipiului P, potrivit Hotărârii Guvernului nr.447/2002.
Așa cum s-a arătat, terenul are dotări edilitare, zonă de protecție pentru imobilele în imediata vecinătate.
Se mai susține că prin expertiza efectuată în cauză nu au fost indicate pe schiță dotările terenului, deși a avut obiectiv, ci doar s-a arătat că este platformă betonată, pe care o folosesc ca parcare persoanele din zonă. Terenul nu poate fi atribuit în natură pe de o parte că face parte din domeniul public, iar pe de altă parte că nu este liber așa cum s-a reținut de instanța de fond.
Față de cele arătate se solicită admiterea apelului, în sensul respingerii contestației și menținerii Dispoziției nr.804/2007 ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, se constată că apelul este fondat.
Prima critică vizează interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr.10/2001 referitoare la afectațiunea terenului solicitat a fi restituit în natură. Parțial critica este fondată sub aspectul situației juridice terenului afectat de locul de joacă pentru copii.
n aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, principiul de bază este restituirea pe cât este posibil a imobilelor în natură către foștii proprietari. Acest principiu al legii este în concordanță și cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO, conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și a principiilor generale ale dreptului internațional.
Conform art.10 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În speță, din materialul probator existent la dosar (expertiză fila 142) rezultă că din terenul de 182 ce a aparținut intimatei, suprafața de 158 este liberă de construcții și detalii de sistematizare, iar 24 sunt afectați de terenul de joacă ce deservește blocurile de locuințe din zonă.
Art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 exclude de la restituirea în natură terenurile afectate amenajărilor de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, sub acest aspect soluția pronunțată de instanța de fond fiind nelegală pentru cei 24 afectați de terenul de joacă. Rațiunea acestei dispoziții este de a nu fi restituite în natură terenurile care, prin restituire, ar putea fi puse în situația de a nu se mai putea folosi în condiții normale amenajările de utilitate publică de care ar fi afectate.
Pe de altă parte, apartenența imobilul la domeniul public al localității nu constituie un impediment la restituirea în natură, art. 9 din Legea nr.10/2001 statuând că, "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire în natură și liber de orice sarcini. Sintagmaindiferent în posesia cui se află în prezentare semnificația, că incidența legii este stabilităerga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister primărie, institutie publică.).
Partea de teren expropriat, neafectată de lucrări specifice scopului exproprierii, este restituibilă în natură, în temeiul art.1 alin.(2), art.2 lit.h (fost art.2 lit.g) și art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, chiar dacă i s-a stabilit regimul de "proprietate publică" așa cum corect a reținut prima instanță pentru diferența de teren de 158
Se mai susține de apelantă că terenul reprezintă zona de protecție pentru imobilele din imediata vecinătate, însă urmează a se reține din schița anexă la raportul de expertiză efectuat în apel, și la care apelanta nu a formulat obiecțiuni, că între terenul ce face obiectul litigiului și construcțiile aflate în apropiere sunt distanțe cuprinse între 10 și 18, spații suficiente pentru buna utilizare și protecție a acestor imobile.
În consecință, Curtea reține că intimata este persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 158, care este liber de detalii de sistematizare și intră sub incidența dispozițiilor art.11 din Legea nr.10/2001.
Critica referitoare la conținutul incomplet al raportului de expertiză, cu referire la ignorarea unor obiective stabilite de instanță este nefondată, deoarece, așa cum rezultă din încheierea de amânare din 05 februarie 2008, reprezentantul pârâtului nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, achiesând la concluziile expertului.
Apelul este o cale de atac care presupune rejudecarea fondului, deci a elementelor avute în vedere la darea sentinței. Cum la fond apelanta nu a formulat obiecțiuni la expertiză, conduită avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției, formularea unor obiecțiuni direct in apel contravin dispozițiilor 294 cod procedură civilă.
Instanța de apel nu mai poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii apelate sub acest aspect, din moment ce în fața primei instanțe nu au fost formulate asemenea apărări.
Pentru considerentele ce au fost expuse, se constată că apelul este fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în parte a sentinței pronunțate de prima instanță în sensul constatării îndreptățirii intimatei la restituirea în natură a suprafeței de 158, identificați în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în apel, fila 144.
Față de soluția pronunțată, Curtea constată că, apelanta a căzut în pretenții, deoarece intimata a fost obligată să facă cheltuieli de judecată, fără a avea vreo culpă procesuală, pârâta fiind cea care prin atitudinea sa pasivă a determinat promovarea apelului.
De altfel, soluția instanței de fond a fost modificată în parte doar pentru o suprafață de 24, fiind menținută în rest ca legală și temeinică.
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea urmează să o oblige la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.32 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în P, str.-,.30,.C,.13, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că se constată îndreptățirea intimatei pentru suprafața de 158
Menține în rest sentința.
Obligă pe apelantul-pârât Primarul Municipiului la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către, intimata-reclamantă .
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./23.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Irina Tănase
