Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/2009-
Ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamanta domiciliată în C,-/A, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CAREI, PRIMARUL MUNICIPIULUI CAREI - cu sediul în C, strada 1 - 2. județul S M, S M,-, județul S M, STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, Romană, nr.3-5,județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1013/D din 10 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.292/1006, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19.03.2009 când părțile prezente au pus concluzii asupra apelului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26.03.2009, 02.04.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1013/D din 10 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul municipiului C, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Au fost respinse excepțiile invocate de intimați.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin notificarea adresată Primăriei C sub nr.226/2001, înregistrată la executorul judecătoresc reclamanta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în CF 1201 C nr.top.1534, 1535 și CF 7745 nr.top.1535, 1535/1, 1535/2.
Din extrasul de CF nr.7745 C rezultă că, cota de proprietate a reclamantei de sub 6 a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.247/1983 autentificat de notariatul Local C în favoarea pârâtei C, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr.58/1974 după care în urma unor dezmembrări 9 pârâta a obținut un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului de 1561. solicitat de reclamantă. Reținând această stare de fapt, tribunalul a apreciat că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită cu privire la casă, în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, casa nu poate forma obiectul acestui act normativ nefiind vorba de un imobil preluat abuziv de stat ci acesta a fost înstrăinat de reclamantă la pârâtul S M, iar cu privire la terenul care a fost preluat în baza art.30 din Legea nr. 58/1974, restituirea în natură nefiind posibilă, dobânditorul construcției având vocație în baza art.36 din Legea nr.18/1991 republicată la atribuirea în proprietate a acestuia.
Reținând cele de mai sus, tribunalul a apreciat că față de capătul de cerere formulat pârâtul S M nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. A respins însă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de Legea nr.10/2001, având în vedere faptul că reclamanta a formulat notificare în condiții legale, cu respectarea dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001 republicată, lipsa răspunsului autorității administrative neputând îngrădi dreptul reclamantei la accesul liber la justiție.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins cererea de restituire în natură a reclamantei ca nelegală și neîntemeiată.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, în sensul restituirii în favoarea acesteia a imobilului situat în C, înscris în CF nr. 7745
Prin decizia civilă nr. 329/A din data de 27.06.2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în C,-/A, județul S M, în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CAREI, cu sediul în C, str. 1 - 2. județul S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI CAREI, cu sediul în C, str. 1 - 2. județul S M, S M, cu sediul în S M,-, județul S M, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1013/D din 10 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În CF nr. 7745 apare înscrise drepturile de proprietate ale numiților, și sub 1-3, fiecare deținând câte o cotă de 2/6 părți, iar sub 4 apare înscris dreptul de proprietare al Statului Român în baza Decretului nr. 712/1966 asupra cotei de 483/1461 a proprietarilor de sub 1-3 și asupra casei compusă din trei apartamente.
În 1975 în temeiul certificatului de moștenitor se înscrie dreptul de proprietate asupra cotei de 326/1461 părți a proprietarului de sub 1 în favoarea lui și AdB. sub 5-6, iar în anul 1981 sub 7 se înscrie dreptul de proprietate al reclamantei în temeiul unui certificat de moștenitor asupra cotei de 163/1461 părți aparținând proprietarului de sub. 5.
De menționat că în foaia de avere imobilul a fost inițial identificat cu nr. top. 1535 reprezentând în natură casă și 1461 mp., iar ulterior parcela a fost dezmembrată în 1535/1 și 1535/2.
Sub 8 apare înscris dreptul de proprietate al Uniunii Județene al Cooperativei de Producție SMd obândit în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat inclusiv cu apelanta reclamantă.
În aceste condiții se remarcă faptul că reclamanta apelantă deținea o cotă parte din imobil și ar fi fost îndreptățită la cota parte din imobilul ce a trecut în proprietatea Statului Român prin înscrierea dreptului de sub 4 din CF nr. 7445 C, respectiv cota de 1/6 din cota de 483/1461 părți teren și din casă preluate fără titlu de Statul Român.
În ceea ce privește cota înstrăinată, în mod corect instanța de fond a constatat că aceasta a ieșit în mod corect din proprietatea reclamantei în baza unui contract sinalagmatic de vânzare-cumpărare, astfel că nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Cum însă sarcina probei revine reclamantului, instanța a apreciat că se impune completarea probațiunii și în primul rând la 14 martie 2007 suspendat cauza din lipsa părților.
Ulterior, la cererea de repunere pe rol formulată de apelantă a fost acordat un termen la 6 iunie 2007 și din nou la 27 iunie 2007, termene la care apelanta nu s-a prezentat deși a fost legal citată precum și cu mențiunea de a mai depune probe.
Pentru că din extrasele de carte funciară depuse nu se poate stabili foarte exact starea de fapt descrisă, instanța a solicitat depunerea contractului din 1983, urmând să pună în discuția părților și necesitatea administrării altor probe, dar din lipsa apelantei la termenele stabilite în cauză aceste probe nu au mai putut fi administrate.
În aceste condiții, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta reclamantă care a susținut caracterul nelegal al soluției cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 2954 din data de 14 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 329&A din 27 iunie 2007 curții de APEL ORADEA - Secția civilă mixtă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere următoarele considerente:
-și soluția, instanța de apel a apreciat că nu poate determina situația imobilului a cărui restituire se solicită în absența depunerii la dosar a unui contract de vânzare cumpărare. Totodată, s-a considerat că era necesară o suplimentare a probatoriului pe situația de fapt și aceasta nu s-a putut realiza datorită neprezentării reclamantei în instanță.
Reținând aceste aspecte, considerate de instanță ca fiind hotărâtoare în dezlegarea pricinii, a fost ignorată forța juridică extraselor de carte funciară aflate în dosar, acte pe baza cărora instanța trebuia să tragă concluzii în legătură cu situația juridică a bunului ce făcea obiectul litigiului.
Astfel cum în mod corect susține recurenta, extrasele de carte funciară dovedesc dreptul de proprietate, nici o situație contrară neputându-se crea ori reține în contra mențiunilor conținute de acesta.
Aceasta, întrucât funcțiunea cărții funciare este de a asigura publicitatea integrală a drepturilor, actelor și faptelor juridice privitoare la imobilele ce fac obiectul acestora. Ca atare, totalitatea raporturilor juridice referitoare la bunurile imobile se regăsesc în evidențele de carte funciară, presupuse în temeiul principiului legalității și al forței probante a înscrisurilor funciare, că exprimă realitatea, fără posibilitatea de a pretinde contrariul.
În acest sens, potrivit art. 32 din Decretul - Lege nr. 115/1938 ( act normativ sub imperiul căruia s-au făcut operațiunile de carte funciară) " dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei", iar potrivit art. 33 " cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care dobândit prin act juridic oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate".
Această prezumție de valabilitate a înscrierilor în cartea funciară, instituită prin dispozițiile art. 32 - 33 din Decretul - lege nr. 115/1938, a fost preluată și în noua reglementare a cărții funciare ( prin dispozițiile art. 33 - 34 din Legea nr. 7/1996). În pofida acestor dispoziții legale și a extraselor de carte funciară din care rezultă situația imobilului, instanța de ape a pretins imposibilitatea determinării acesteia, în absența depunerii actelor juridice pe baza cărora se realizează operațiunile de carte funciară.
În același timp, în mod contradictoriu, instanța a reținut că s- făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei și că în privința unei cote-părți cesta ( preluată abuziv de către Stat), ar fi îndreptățită la restituire, dar că aceasta nu poate fi dispusă deoarece ar fi fost necesară o suplimentare a probatoriului.
Rezultă că, prin soluția adoptată, instanța de apel pe de o parte, a ignorat forța juridică a înscrierilor de carte funciară ( nesocotind astfel, dispozițiile legale care guvernează materia), iar pe de altă parte, a statuat în mod contradictoriu asupra calității de persoană îndreptățită a reclamantei și în același timp, asupra imposibilității restituirii cotei-părți de proprietate, dedusă din nedepunerea la dosar unor acte, solicitate peste conținutul extraselor de carte funciară.
S-a procedat astfel nelegal, ajungându-se la o necercetare fondului pricinii, prin refuzul stabilirii situației de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea cererii de apel, sunt formulate următoarele critici:
- apelanta a dovedit existența proprietății, iar instanța în mod greșit i-a respins acțiunea;
- nu poate fi acceptată concluzia instanței potrivit căreia actualul posesor al construcției are o vocație la cumpărarea proprietății apelantei trecute la stat;
- din moment ce proprietatea nu a fost vândută și este în proprietatea Statului, se impune restituirea fără condiții și fără "vocații".
În drept sunt invocate dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, art.1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Într-un prim ciclu procesual, astfel cum s-a relevat mai sus, prin decizia civilă nr. 329/A/2007 a Curții de APEL ORADEA, apelul fost respins ca nefondat, hotărâre care a fost casată prin decizia nr. 2954 din 14 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleași instanțe. În considerentele deciziei de casare s-a reținut în esență că instanța de apel a ignorat forța juridică a extraselor de carte funciară care dovedesc dreptul de proprietate și că, în mod contradictoriu, instanța a reținut că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei, aceasta fiind îndreptățită în privința unei cote părți la restituire dar că restituirea nu poate fi dispusă deoarece ar fi fost necesară o suplimentare a probatoriului. Instanța de recurs a concluzionat că s-a ajuns la o necercetare a fondului pricinii prin refuzul stabilirii situației de fapt pe baza probelor administrate.
După reluarea ciclului judiciar în apel, intimatul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, a formulat note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, făcând trimitere la prevederile art. 22 alin. 1 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, făcând trimitere totodată la hotărâri ale instanței supreme prin care s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de acesta în primă instanță, este de subliniat că, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor, Legea nr. 247/2005 a prevăzut o procedură specială și instituții speciale. Astfel, din prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și respectiv disp. art. 16 alin. 2 și 7 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 rezultă că, pentru valorificarea dreptului la despăgubiri, cererea de chemare în judecată se îndreaptă împotriva entității investite cu soluționarea notificării care are obligația predării acesteia, însoțită de decizia/dispoziția cuprinzând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând ca această autoritate, pe baza documentelor primite și a evaluării făcute în procedura specială, să emită decizie în sensul arătat.
Cât privește fondul cauzei, soluția instanței de fond, de respingere a cererii deduse judecății este eronată, având în vedere că reclamanta se înscrie în categoria persoanelor îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, aceasta având calitate de fost proprietar al unei cote părți din imobilul litigios. Relevante sunt în acest sens înscrierile efectuate în cartea funciară nr. 7745 C sub 7 unde apare întabulat dreptul de proprietate al numitei, apelanta reclamantă, cu titlu de moștenire asupra cotei de 163/1461 părți, drept care anterior a aparținut proprietarei de sub 5, defuncta, elocvente fiind și înscrierile de sub 5 efectuate în CF nr. 1201 C în favoarea aceleași apelante asupra cotei de 1/6 părți din parcela cu nr. top. 1534.
La o dată ulterioară dobândirii de către apelantă a dreptului de proprietate asupra cotelor sus-arătate, aceasta, împreună cu proprietara înscrisă sub 2, cu proprietarul înscris sub 3 și cu proprietarul înscris sub 6 AdB. au transmis cu titlu de vânzare cumpărare dreptul lor de proprietate din casă întabulat sub 2, 3,6 și 7 în favoarea Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, și Desfacerea Mărfurilor, drept care a fost întabulat în favoarea acesteia sub 8 în CF nr. 7745, iar asupra terenului aparținând sus numiților proprietari, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în baza Legii nr. 58/1974, dreptul acestuia fiind înscris în CF nr. 1200 C sub 16, iar în CF nr. 7745 C Sub 9.
Atât din mențiunile inserate în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 247 din 22 februarie 1983 de către fostul Notariat de Stat al jud. S M, cât și din înscrierile de carte funciară, rezultă că apelanta reclamantă a avut în proprietate doar cotele mai sus menționate din imobilul litigios, astfel că pretenția acesteia la acordarea măsurilor reparatorii pentru o cotă de 1/3 din imobil nu poate fi acceptată. Apoi, în condițiile în care dreptul său asupra cotei din construcții a fost transmis în favoarea Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție cu titlu de vânzare cumpărare în schimbul prețului de 25.000 lei primit în întregime de la cumpărătoare de către cei trei vânzători, este evident că în ceea ce privește casa și construcțiile anexe nu poate fi vorba de preluare abuzivă. Din această perspectivă rămâne de lămurit doar dacă pentru terenul trecut în proprietatea Statului Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 apelantei reclamante i se poate recunoaște vocația de a obține măsuri reparatorii prin echivalent, context în care se impune precizarea că notificarea apelantei reclamante vizează imobilele înscrise în CF nr. 1201 C și respectiv CF nr. 7745 ( fila 31 din dosarul de fond).
Dat fiind că terenul a trecut abuziv în proprietatea statului la data înstrăinării construcției către cumpărătoarea menționată anterior, este neândoios că apelanta reclamantă, în calitate de fost proprietar al imobilului, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului.
Restituirea în natură a acestuia nu este posibilă având în vedere existența unor construcții aparținând intimatei S M, casă și atelier, și respectiv magazie și garaj auto, asupra cărora este întabulată SC Agro SRL C sub 12 în baza sentinței civile nr. 144 din 31.01.2001. În absența unor dovezi prin intermediul cărora să se fi determinat dacă, din totalul terenului înscris în CF nr. 7745 C, există teren liber, cererea apelantei reclamante privind restituirea în natură apare ca fiind nejustificată; în același context, este de adăugat că reclamanta a fost citată cu mențiunea de-a se prezenta la proces pentru se pune în discuție administrarea probei privind expertiza judiciară în scopul determinării suprafețelor libere de teren, însă nu s-a prezentat și nici nu și-a exprimat în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit și respectiv terenul ce nu face obiectul unor acte de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparație.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va schimba în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, va dispune obligarea Primarului Municipiului C să emită dispoziție prin care să propună acordarea unor titluri de despăgubire în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 pentru terenul în cota de 163/1461 părți înscrisă sub 7 din parcela cu nr. top. vechi 1535 de sub AI 1 din cartea funciară nr. 7745 C și respectiv pentru terenul în cota de 1/6 părți înscrisă sub B 15 din parcela cu nr. top. 1534 de sub A I 1 din cartea funciară nr. 1201
Totodată, se va respinge cererea de restituire în natură a imobilului.
Se va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și în consecință, respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Va fi menținută soluția de respingere excepțiilor invocate de intimata S M, în mod corect, prin sentința apelată, tribunalul reținând că reclamanta a formulat notificarea cu respectarea cerințelor instituite de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, prin urmare excepția privind lipsa procedurii prealabile apare ca fiind lipsită de temei, iar referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, aceasta este de asemenea, nefondată, față de înscrierile de sub 10 și 11, respectiv 12, din care rezultă că doar o parte din edificate au fost transmise proprietarului de sub 12.
În baza dispozițiilor art. 276 din Codul d e procedură civilă, intimatul Primarul Municipiului C, căruia îi aparține culpa procesuală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea apelantei, reprezentând o parte din valoarea onorariului avocațial, dată fiind soluția de admitere în parte cererii deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelanta reclamanta domiciliată în C,-/A, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CAREI, PRIMARUL MUNICIPIULUI CAREI - cu sediul în C, strada 1 - 2. județul S M, S M,-, județul S M, STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1013/D din 10 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea și, în consecință, obligă Primarul mun. C să emită dispoziție prin care să propună acordarea unor titluri de despăgubire în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 pentru terenul în cota de 163/1461 părți înscrisă sub 7 din parcela cu nr. top. vechi 1535 de sub AI 1, din cartea funciară nr. 7745 C și respectiv pentru terenul în cota de 1/6 părți înscrisă sub 15 din parcela cu nr. top. 1534 de sub AI 1 din cartea funciară nr. 1201
Respinge cererea de restituire în natură a imobilului.
Admite excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M și în consecință, respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor invocate de intimatul SM.
Obligă partea intimată Primarul Municipiului C să plătească părții apelate suma de 50 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 15.04.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 15.04.2009 - 8 ex.
- emis 6 comunicări - 15.04.2009 -, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CAREI, PRIMARUL MUNICIPIULUI CAREI, S M, STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Popa Aurora
