Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 69
Ședința publică de la 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanții, domiciliat în municipiul F,-, județul S, cu reședința în comuna,-, județul S, prin mandatar, domiciliată în municipiul F, B-dul 2 -,.13,. 48, județul S și de pârâtul Municipiul F - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul apelant și consilier juridic, pentru pârâtul - apelant Municipiul F, lipsă fiind reclamanta-apelantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru Municipiul F, depune la dosar Dispoziția Primarului F nr. 762/30.04.2009 privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 448/2001.
Reclamantul depune la dosar următoarele înscrisuri: un centralizator însoțit de acte doveditoare în legătură cu 8 notificări pe care le-a formulat în vederea restituirii proprietăților familiei, compuse din construcții și teren de pe raza municipiului F; planuri de situație vechi în legătură cu care afirmă că se află la Oficiul de Cadastru, cu toate că nu apare a fi semnat ca fiind întocmit de cineva, pentru a demonstra care este amplasamentul terenului livadă de aprox. 6000, dar și a suprafeței totale de 15.000; adrese vechi, în copii legalizate, în combaterea afirmațiilor reprezentantului primăriei de la termenul anterior, referitoare la înstrăinarea unor părți din suprafața de aprox. 8000 teren. Referitor la Dispoziția primarului nr. 729/2009 depusă la dosar de reprezentantul primăriei, arată că aceasta demonstrează faptul că suprafața de 6266 teren livadă face parte din cea de 15.000 și este amplasată pe str. 2 -, din mun.
Întrebat fiind, reclamantul arată că înțelege să se folosească de contractul de cesiune de drepturi litigioase depus la dosar și arată că este titularul dreptului aflat în discuție în prezenta cauză.
Părțile prezente nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța, constatând apelurile în stare de judecată, în conf. cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul apelant, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, admiterea acțiunii în sensul desființării dispoziției emise de Primarul mun. F și restituirea diferenței de teren dintre suprafața totală de 15.000 și cea de 6.266 livadă. Mai arată că dorește ca în contextul acțiunii de față, să se dispună anularea contractelor de concesiune pentru construcțiile garaj care sunt amplasate pe terenul în litigiu și deasupra pivniței care i-a fost deja restituită și pe care nu o poate folosi.
Consilier juridic, pentru pârâtul apelant Municipiul F prin primar, pune concluzii de respingerea apelului reclamanților, menținerea sentinței ca legală și temeinică. În susținerea concluziilor sale arată că a demonstrat cu documentele depuse în copie la dosar - de la registrul agricol - vânzarea unor suprafețe de teren din proprietate familiei.
Cu privire la apelul instituției pe care o reprezintă, solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat.
Reclamantul solicită respingerea apelului Municipiului Întrebat fiind, arată că a formulat apel și în numele surorii sale,.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
La data de 29 martie 2005, reclamanta, prin mandatarul a solicitat instanței de judecată desființarea Dispoziției nr.332 din 28 februarie, emisă în temeiul Legii nr.10/2001, de primarul municipiului F precum și restituirea suprafeței de 15 000. teren, situată în F, str. 2 -, fostă - -, pe care s-au aflat construcțiile de la numerele 89, 89 B, 57 și 115.
În susținerea cererii reclamanta a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr.170 din 9 septembrie 2001 solicitat restituirea în natură a suprafeței de 7 5oo teren, dar prin completarea înregistrată sub nr.10642 din 14 mai 2003 cerut suprafața reală de 15.000 ce a aparținut defunctului decedat la data de 22 februarie 1967 și a fost preluată de stat prin Decretul nr.92/1950. A mai arătat că în data de 12 mai 1946 a instituit-o legatară universală pe soția sa care, prin testamentul autentificat sub nr. 669 din 20 martie 1970 lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă, devenită după divorț, reclamanta fiind unica moștenitoare a acesteia din urmă, conform testamentului autentic nr.1904 din 22 martie 1988.
Întrucât a dovedit calitatea de fost proprietar a lui cu procesul verbal de preluare din 25 octombrie 1950 și mai multe adeverințe eliberate de Primăria municipiului F, iar calitatea sa de moștenitoare, cu acte de stare civilă, testamente și certificate de moștenitor, cererea de a i se restitui suprafața de 15.000 teren a fost greșit respinsă prin dispoziția atacată, cu motivarea că nu face dovada proprietății și a calității de unică moștenitoare.
Prin sentința civilă nr.284 din 7 februarie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea, a desființat Dispoziția nr.332 din 28 februarie 2005 și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2150 teren situat în municipiul F, pe str.2 -, identificată cu hașuri de culoare neagră în planul de situație anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de Prin aceeași sentință instanța a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri pentru diferența de 13150. teren, afectată de construcții și utilități.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit certificatului eliberat de Direcția Arhivelor Naționale a jud. S sub nr.1842 din 9 iunie 1997, și soția sa dețineau în anul 1948 - 1,45 ha teren, din care arabil 0,8235 ha și livezi cu pomi 0,6266 ha. Imobilele defunctului, aflate în F,-, 57 și 115 - construcții și terenuri - au fost naționalizate și preluate de stat în baza Decretului nr.92/1950, conform procesului verbal încheiat în data de 25 octombrie 1950. Ulterior, cu toate demersurile proprietarilor, terenurile nu le-au mai fost restituite. Dreptul de proprietate, preluarea abuzivă de către stat fiind astfel dovedite, iar transmisiunile succesorale succesive, invocate în acțiune fiind verificate, instanța a reținut dreptul reclamantei de a culege moștenirea rămasă după și, respectiv suprafața de 15.300 teren, identificat conform expertizei dispuse, din care 2140 sunt liberi, iar diferența este ocupată de construcții și utilități.
Toate părțile au declarat apel împotriva acestei sentințe.
Reclamanta și au considerat că, nelegal și netemeinic, nu s-a dispus restituirea în natură și a suprafeței de 285. teren, marcată cu culoare albastră în raportul de expertiză și în completarea acestuia, pe care s-au construit 11 garaje și 2 barăci după anul 1989, precum și a suprafeței de 3130. marcată cu culoare portocalie în aceeași expertiză, pe care s-au construit locuințe particulare, tot după anul 1989. S-a arătat că pârâtul Municipiul F, fără nicio justificare și cu o totală rea credință a înstrăinat aceste suprafețe pentru construcții particulare și parcări.
Întrucât prin contractul de cesiune autentificat sub nr.4160 din 16 octombrie 2007(186 fond), încheiat ulterior introducerii acțiunii, reclamanta a transmis lui drepturile litigioase ce formează obiectul acestui dosar și văzând că cesionarul a precizat în fața instanței de apel că înțelege să se folosească de acest contract și de calitatea sa de titular al dreptului litigios, curtea a constatat că apelul a fost introdus atât de, prin mandatar, cât și de.
Pârâtul Municipiul Fas usținut nelegalitatea sentinței, arătând că nu există dovezi care să ateste faptul că la data preluării abuzive proprietatea avea întinderea și amplasamentul pretins de reclamantă, că prin notificare s-au solicitat dosar 7553. teren și cu toate acestea prima instanță s-a pronunțat cu privire la o suprafață mai mare de 15 300. în condițiile în care completarea notificării după doi ani nu este permisă prin lege. A explicat că în anul 1948 fam. avea doar 14 501. teren, din care 6266. erau livadă, pentru care s-a formulat o cerere separată soluționată prin sentința civilă nr.167 din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Suceava și pentru care s-au acordat măsuri reparatorii.
Apelul pârâtului a fost introdus în termen, de vreme ce comunicarea sentinței s-a realizat la data de 20 iunie 2008 (206 fond), iar declarația de apel referitoare la sentința civilă nr.284 din 7 februarie 2008 Tribunalului Suceavaa fost înregistrată la această instanță, în data de 2 iunie 2008 (18 apel).
Dat fiind că prin sentința civilă nr.167 din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Suceava, reclamantei i s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 6266. teren livadă, ce face parte din totalul de 15 300. teren situat pe raza municipiului F și că acest proces separat, în curs de soluționare, este legat de prezenta cauză, la data de 24 octombrie 2008 judecata apelurilor a fost suspendată în temeiul art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, până la 25 februarie 2009, când s-a făcut dovada soluționării irevocabile a acelui proces și s-a dispus atașarea dosarului nr-.
Examinând apelurile astfel declarate, în raport cu sentința și probatoriul administrat și completat în apel, se constată următoarele:
, în calitate de mandatar al reclamantei din acțiunea introductivă, dar și în nume propriu a pretins că ar fi avut în o suprafață totală de 27.000 teren, din care 15.000 s-ar fi aflat pe fosta stradă - -, la locul în litigiu, plus încă 8.200 și 3.500 pe alte amplasamente. În răspunsurile date la interogator, în ședința din 24 octombrie 2008 recunoscut că suprafața de 6266. teren livadă - pentru care a formulat notificarea nr.448/2001, s-a emis Dispoziția nr.1267/2006 și a primit măsuri reparatorii în echivalent conform sentinței civile nr.167 din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia civilă nr.54 din 6 mai a Curții de Apel Suceava și irevocabilă conform deciziei civile nr.7707 din 4 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - reprezintă o parte din cei 15.300 teren a căror situație se discută în prezenta cauză. Cu această ocazie a afirmat că în dosarul - al Tribunalului Suceava s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent doar pentru pomii fructiferi ai livezii, ori acest lucru este infirmat de hotărârile judecătorești pronunțate și menționate mai sus.
Cu referire la cei 15.000 teren sau 15.300 măsurați în prezent, ce includ și livada de 6266. s-a arătat că au fost preluați abuziv de stat, odată cu construcțiile, prin aplicarea Decretului nr.92/1950.
Din conținutul procesului verbal de preluare din 25 octombrie 1950, act cu care reclamanta a înțeles să facă dovada dreptului de proprietate, nu rezultă care a fost întinderea suprafeței de teren preluată odată cu construcțiile. Acest lucru nu rezultă nici din conținutul celorlalte acte vechi depuse la fond (32-38) și redepuse în apel.
În schimb din certificatul nr.1342/1997 eliberat de Arhivele Statului - Direcția Județeană S se reține că în anul 1948, familia și figurau în registrul agricol cu o suprafață totală de 1,45 ha teren, din care 8235. era teren arabil, iar 6266. era livadă. Dacă amplasamentul livezii la locul în litigiu nu este contestat și se admite că se afla pe actuala stradă 2 -, fostă - -, din copiile după registrul agricol depuse de pârâtă în apel (38-45) se poate observa că terenul arabil de 8200, declarat în aceste evidențe în 1948 se afla în suburbia a orașului F, nu a fost preluat de stat în anul 1950 și a fost declarat ulterior pe numele.
Actele depuse de reclamantă și de succesorul ei în drepturi și obligații nu se încadrează în categoria celor menționate prin art.23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, modificată, pentru a se considera că s-a făcut dovada întinderii și amplasamentului vechii proprietăți, potrivit pretențiilor lor. Tot astfel, nu se poate face aplicarea art.24 alin.1 din aceeași lege, ce conține norme derogatorii de la regulile de drept comun operabile în materia probei proprietății, întrucât în actul normativ prin care s-a considerat ca dispusă măsura preluării, respectiv în Decretul nr.92/1950, nu se vorbește nimic despre teren, ca de altfel nici în actul de executare al măsurii de preluare și anume procesul verbal încheiat la data de 25 octombrie 1950.
Pe cale de consecință, se constată că există dovada că și soția lui au avut în proprietate, la locul în litigiu, doar suprafața de 6266. teren cu livadă, pentru care moștenitorilor legali li s-au acordat deja măsuri reparatorii, prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Această constatare demonstrează temeinicia apelului declarat de pârât, lipsa de justificare a pretențiilor din celălalt apel și face inutilă cercetarea celorlalte critici.
Drept urmare, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul pârâtului și să schimbe sentința, respingând acțiunea ca nefondată. Urmează, de asemenea, să respingă ca nefondate și apelul declarat de reclamantă, prin mandatarul său, a cărei calitate procesuală s-a transmis lui, precum și apelul acestuia din urmă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul pârâtului Municipiului F prin Primar declarat împotriva sentinței civile nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 284/7.02.2008 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta prin mandatar și continuată de, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul F - prin primar.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta - prin mandatar, precum și de acesta din urmă în nume propriu.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru judecător pensionat
semnează vicepreședintele instanței,
Red.
Tehnored.
Ex. 5
27.05.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
