Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 83
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1028 din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că prin compartimentul arhivă s-a depus la dosar de către avocat -ia o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată întrucât se deplasează de la
Având în vedere că la prima strigare au lipsit părțile, și față de solicitarea făcută de apărătorul apelantului, instanța dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare făcută în ședință publică, a răspuns av. - -a pentru apelantul reclamant, intimatul pârât fiind lipsă.
Avocat -ia pentru apelantul reclamant depune la dosar procura generală nr. 12732 din 10.11.2005 prin care apelantul o împuternicește să-i reprezinte interesele în fața tuturor instituțiilor pentru toate bunurilor mobile și imobile ce intră sub incidența Legii 10/2001.
Instanța constată că la procura generală există și o completare la aceasta încheiată la data de 19.03.2006 cu copii xerox după actele de identitate ale apărătorului și apelantului.
La solicitarea instanței apărătorul apelantului reclamant prezintă spre verificare originalele procurilor, în urma acestora se constată că copiile sunt conform cu originalul.
Avocat -ia solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a avea posibilitatea să studieze dosarul.
După reluarea dezbaterilor apărătorul apelantului constată că la fl. 10 dosar există o cerere despre care nu are cunoștință, motiv pentru care solicită comunicarea acesteia.
Instanța respinge solicitarea făcută de apărătorul apelantului, motivat de faptul că a studiat dosarul iar cererea respectivă nu privește părțile din prezenta cauză, fiind atașată din greșeală.
La solicitarea instanței apărătorul apelantului - reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - -ia pentru apelantul - reclamant având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Neamț. Arată că față de întâmpinarea formulată de intimatul - pârât, s-au formulat completări la motivele de apel care au fost depuse în termen. Instanța de fond în urma cercetării a reținut cpă Primăria mun. N nu are calitate procesuală invocând eronat art. 91 din Legea nr. 215/2001 sens în care admite excepția lipsei calității procesuale de folosință, dipunând scoaterea din cauză a acestuia și necomunicarea hotărârii fără a observa în drept că aceasta este o persoană juridică așa cum prevede art. 21 din Legea 215/2001 "Unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu". Mai arată că în aceste condiții Primăria mun. N are calitate procesuală de folosință sens în care se impune introducerea în cauză a acesteia ca fiind persoană juridică, ca urmare cauza nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu Primăria mun. Prin adresa nr. 30567/24.07.2006 intimații pârâți precizează că "ați avut un termen de 30 de zile de la comunicare, fără precizarea din întâmpinare precum că prin această adresă petentului i s-a comunicat că dispoziția în baza Legii 10/2001 poate fi atacată în termenul de 30 de zile de la comunicare. Depune la dosar cerere prin care arată că tatăl apelantului a formulat notificare iar apelantul nu a cunoscut despre acest lucru decât prin apărătorul desemnat în prezenta cauză. Depune la dosar precizări scrise și solicită cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport, taxe parțiale, diurnă, cauzare și onorariu avocat conform chitanțelor de pe dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1028/C/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul -, cu domiciliul ales în mun. C,-, -. B,. 59, jud. N în contradictoriu cu intimatul Primarul mun.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată sub nr- la această instanță,contestatorul - (născut ),cetățean israelian a solicitat repunerea în termen a dreptului de a exercita contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării,în baza Legii nr. 10/2001,în prezent fiind decăzut din dreptul de a contesta,în contradictoriu cu Primarul mun. P N și Primăria mun. PN.
În motivarea cererii se arată că nu a putut depune contestația împotriva dispoziției nr. 1557/2003 de respingere a notificării în baza Legii nr. 10/2001 emisă de Primarul mun. PNu rmare a unor împrejurări mai presus de voința sa, neimputabile lui ci, create de avocatul său care - deși mandatat de tatăl său defunctul -,decedat la 4.06.2003 nu a comunicat un exemplar după Dispoziția nr. 1577/2003 și nu i-a adus la cunoștință despre prevederile art.26 al.3 din Legea nr. 10/2001,respectiv dreptul de a formula contestație la Tribunalul Neamț.
A arătat că s-a adresat instanței de contencios administrativ la 15 zile de la momentul împiedicării dar, i se respinge acțiunea motivat de faptul că numai instanța judecătorească competentă să soluționeze litigiile în baza Legii nr. 10/2001,poate aprecia asupra temeiniciei și legalității acesteia.
A depus în dovedire sent. civ. nr. 97/18.05.2007 a Secției Comerciale și Contencios Administrativ.
Prin întâmpinare,Primarul mun. P N,a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a primăriei aceasta fiind doar o"structură funcțională cu activitate permanentă",cf. art. 91 din Legea nr. 215/2001.
Pe fondul cauzei a arătat că nu se poate reține repunerea în termen întrucât motivele invocate nu se încadrează în "împrejurări mai presus de voința sa",acesta avea posibilitatea să depună toate diligențele pentru a lua legătura cu mandatarul.
Prin adresa nr. 30567 /24.07.2006 i s-a comunicat contestatorului notificarea nr. 66 /2002 care putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare. Or, acțiunea a fost depusă după mai mult de un an.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 1557/26.11.2003 emisă de Primarul Mun. PNs -a respins notificarea nr. 66/2002 depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 de tatăl contestatorului, - decedat la 4.06.2003.
Anterior decesului, acesta a mandatat un avocat pe ,să se ocupe de formalitățile obținerii imobilului solicitat.
La data soluționării acestei notificări,respectiv la 26.11.2003 - Primarul a comunicat Dispoziția nr. 1557/2003 avocatului angajat la acel moment și care avea mandat general de a întocmi toate actele necesare retrocedării imobilului, comunicarea fiind făcută acestuia la 28.11.2003.
Acesta însă nu a uzat de calea de atac a contestației.
Moștenitorul notificatorului, contestatorul din prezenta cauză,a solicitat relații Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 informații privind stadiul de soluționare a notificării nr. 66/2002 depusă în termen de tatăl său întrucât nu a primit răspuns,la data de 9.06.2006.
La 10.09.2006 i s-a comunicat că notificarea a fost respinsă.
La data de 5.02.2007,- ( născut ) a introdus acțiunea înregistrată sub nr- la Secția de contencios administrativ a Tribunalului Neamț prin care a solicitat anularea adresei nr. 30567 / 24.07.2006.
Prin sent. civ. 97/CA//18.05.2007,instanța de contencios administrativ a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, arătând că numai instanța judecătorească de Legea 10/2001 poate aprecia asupra temeiniciei și legalității adresei respective precum și asupra repunerii în termen.
În acest context,reclamantul din acel litigiu a formulat acțiunea dedusă prezentei judecăți.
Chiar în condițiile în care reaua credință a avocatului desemnat de autorul contestatorului ar fi asimilată condiției obiective a repunerii în termen,prezenta cerere tot nu ar putea fi admisă întrucât termenul de la care avea posibilitatea contestării începe să curgă de la 10.06.2006, de când recunoaște chiar reclamantul că a cunoscut despre soluția dosarului respectiv.
Trecând peste termenul la care a fost depusă prezenta acțiune,Tribunalul învestit cu prezenta cerere,face aplicarea principiului prevalenței cererii în raport cu instituția sau instanța depunerii. Astfel, prima cerere adresată instanței judecătorești, a fost făcută la data de 5.02.2007,așa cum rezultă din dosarul nr- al Secției Comerciale și Contencios Administrativ.
Prin raportare la acest moment, s-a reținut totala lipsă de diligență a persoanei interesate întrucât a lăsat un termen mult prea mare să curgă de la primirea Deciziei și până la contestarea acesteia.
Neîndeplinirea mandatului de către avocatul angajat nu poate de asemenea constitui motiv de repunere în termen întrucât,în temeiul art. 1539 Cod civil,mandatarul este obligat să îndeplinească mandatul iar dacă a omis să-l anunțe pe mandant că nu-și poate îndeplini obligațiile este " răspunzător de daune " în condițiile art. 1556 al.2 Cod civil.
Această soluție este cea corectă cu atât mai mult cu cât reclamantul este o persoană instruită,cu posibilități de informare și acțiune diverse. Contestația ar fi putut fi expediată și poștal sau prin fax,din orice parte a lumii ar fi fost acesta. Practica instanțelor judecătorești în aplicarea principiului nemo censetur ignorare legem ( nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ) este constantă și prin raportare la persoane cu pregătire și posibilități reduse,cu atât mai mult în aprecierea personalității reclamantului din prezenta cauză nu se poate face o derogare.
Termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 (3) din Legea nr. 10/2001 pentru depunerea contestației chiar dacă are natura juridică a prescripției extinctive, în sensul că stinge dreptul material la acțiune și nu al decăderii care eos ancțiune mai riguroasă, e susceptibil de suspendare,întrerupere sau repunere în termen dar, în condițiile art. 103 Cod procedură civilă.
Pentru a beneficia de aceste dispoziții,reclamantul trebuia să dovedească împrejurarea că a fost împiedicat să exercite în termenul legal contestație împotriva Dispoziției Primarului nr. 1557/2003, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa care a intervenit înăuntrul termenului legal și care a persistat zi de zi până la data la care a formulat prezenta cerere.
Or, așa cum am arătat în cuprinsul acestor considerente cele două motive referitor la împrejurarea că avocatul mandatat nu a i-a comunicat Dispoziția și nici prevederile art. 26 al.3 din Legea nr. 10 / 2001 nu pot fi încadrate în " împrejurări mai presus de voință".
Aceste condiții ale prescripției extinctive instituite de art. 26 (3) din Lege nu sunt de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată,fiind în acord cu dispozițiile Legii fundamentale ( art. 44 alin. 1 teza a doua ) care prevăd că exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate,în accepțiunea principală conferită de Constituție,în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept,instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat ".
De asemenea,stabilirea de către legiuitor a conținutului și limitele exercitării dreptului de proprietate nu sunt de natură să contravină dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituție,prin raportare la art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 17 din Declarația Universală a drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății private.
Mai mult ele sunt în deplină concordanță cu art. 1 al. 2 din Primul Protocol adițional ala Convenție,potrivit căruia dispozițiile referitoare la protectia proprietății private "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general "
Pentru aceste considerente, în fapt și în drept,a fost respinsă acțiunea reclamantului ca nefondat.
Impotriva acestei sentințe a promovat apel contestatorul care a criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, invocând în esență:
- în mod greșit, instanța de fond a apreciat că Primăria Municipiului P N, pe care a chemat-o în judecată alături de Primarul Municipiului P N, nu are calitate procesuală pasivă în cauză fiind încălcate disp.art. 20,21 din Legea nr. 215/2001;
- eronat, instanța de fond a considerat că în speță nu s-a făcut dovada împrejurării imposibilității obiective de a promovat în termen legal contestație împotriva deciziei de soluționare a notificării formulate de autorul său, în prezent decedat cu atât mai mult, cu cât instanța, a respins probatorul testimonial pe care l-a solicitat tocmai pentru a face dovada imposibilității obiective de exercitare a căii de atac; a mai invocat apelantul, faptul că, prima instanță, a apreciat greșit că a manifestat o totală lipsă de diligență întrucât a lăsat un termen prea să curgă de la primirea deciziei și până la contestarea ei, în condițiile în care s-a adresat instanței de contencios administrativ în termen legal după îndeplinirea procedurii prealabile, cererea întrerupând cursul prescripției;
- deși prin adresă comunicată prin fax la 05.12.2007 că nu a revenit la domiciliul stabil din Israel, prima instanță a refuzat să îi acorde un termen de judecată pentru a cere lămuriri și expertiză, în această modalitate încălcându-se regula dezbaterilor contradictorii.
In caută intimatul pârât Primarul Municipiului PNa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului argumentele, fiind în esență, următoarele:
- Primăria nu are calitate procesuală pasivă, întrucât conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată aceasta este o structură funcțională fără personalitate juridică ce nu poate sta în proces, mai mult, art. 62 alin.1 al aceluiași act normativ, stipulează, faptul că, numai primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție;
- pe fondul cauzei, soluția primei instanțe este, de asemenea, corectă, atât timp cât, apelantul, nu a făcut dovada faptului că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa de exercita calea de atac prevăzută de lege împotriva dispoziției emise de Primar în temeiul Legii 10/2001, republicată, mai mult, dispoziția, în raport de care s-a solicitat repunerea în termen, a fost comunicată avocatului mandatat să reprezinte interesele autorului apelantului, mandatul fiind general, acesta neînțelegând să conteste dispoziția primarului, totodată, chiar și în raport de adresa nr. 30567/24.06.2006, comunicată autorului nou ales la data de 24.07.2006, adresă prin care i se aduce la cunoștință termenul de promovare a contestației, și, data formulării cererii de repunere în termenul de contestare, aceasta apare ca fiind tardivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la primul motiv de apel, conform căruia în mod eronat s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului PNi nstanța apreciază că acesta este neîntemeiat.
Potrivit disp.art. 21 alin.4 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori după caz, președintele consiliului județean, în acest sens fiind și alin.7 al art. 21 din Lege care face referire expresă la decizia, sau după caz, dispoziția motivată a organelor de conducere ale entității deținătoare.
In speță, cererea de repunere în termenul de promovare a contestației s-a formulat în raport cu dispoziția nr. 1557/2003, emisă de Primarul Municipiului P N, context în care față de textul normativ special anterior arătat coroborat cu norma generală, reprezentată de art. 62 alin.1 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, în mod corect, prima instanță a apreciat că primăria nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la criticile aduse sentinței prin prisma aspectelor de fond, se apreciază că și acestea sunt nefondate.
Astfel, cum însuși apelantul a învederat prin acțiunea introductivă și motivele de apel, dispoziția atacată, emisă cu nr. 1557/2003 de Primarul Municipiului P N, a fost comunicată avocatului de la acea dată, împuternicit cu procură generală, de autorul apelantului, autor decedat între timp, să își reprezinte interesele și să efectueze toate demersurile și cererile prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, pentru obținerea și valorificarea drepturilor sale.
Faptul invocat de apelant conform căruia dispoziția Primarului comunicată mandatarului la 28.11.2003, nu a fost atacată în termenul prevăzut de lege, întrucât mandatarul nu i-a adus-o la cunoștință, pe de o parte, și nici nu a promovat contestație, împotriva ei pe de altă parte, nu poate fi reținută ca o împrejurare mai presus de voința părților, în condițiile în care, în baza procurii generale, mandatarul însuși era obligat să formuleze el însuși această cale de atac, în temeiul art. 1536 cod civil. Totodată, împrejurarea că autorul apelantului a decedat în intervalul de timp cuprins între notificare și primirea dispoziției, nu poate constitui un motiv de repunere în termenul de promovare a contestației de către apelant, întrucât, în temeiul art. 1539 alin.2 cod civil, în caz de deces al mandantului, mandatarul este ținut să termine operațiunea pentru care a fost mandatat, dacă întârzierea ar provoca pagube moștenitorilor mandantului.
Se mai reține,de asemenea, faptul că, în urma demersurilor apelantului acestuia i s-a adus la cunoștință la data de 10.06.2006, adresa nr. 30567/24.07.2006 emisă de intimat ( fl.13 dosar fond), faptul că notificarea inițială fost respinsă, dispoziția Primarului dată în acest sens, fiind comunicată mandatarului la 26.11.2003.
Potrivit disp.art. 103 alin.1,2 cod pr.civilă neexercitarea oricărei căi de atac atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, alin.2 al textului art. 103 cod pr.civilă, stipulează că, în acest din urmă caz, actul de procedură respectiv, exercitarea căii de atac se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen urmând a fi indicate și motivele împiedicării.
Ori, în speță, în raport de data comunicării răspunsului intimatului către apelant prin intermediul biroului avocatului nou respectiv, 10.06.2006, și data formulării cererii de repunere în termenul de exercitare a contestației, 21.06.2007, apelantul nu se încadrează nici în termenul prevăzut de art. 103 alin.2 cod pr.civilă, nici în acela menționat de art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, aspect ce se reține și față de data procurării acțiunii în contencios administrativ a acestuia vizând anularea adresei nr. 30567/24.07.2006.
Motivele invocate de apel care l-au împiedicat să promoveze în termen contestația împotriva dispoziției Primarului, neexercitarea de către mandatar a contestației în termen legal, necunoașterea prevederilor art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, promovarea acțiunii în contencios administrativ privind anularea adresei nr. 30567/24.07.2006 emisă de intimat, acțiune respinsă prin sentința civilă nr. 97/2007 a Tribunalului Neamț, dosar 948/-, nu pot fi reținute ca împrejurări mai presus de voința sa de natură să conducă la admiterea cererii de repunere în termen.
In ce privește motivul de apel, referitor la încălcarea principiului contradictorialității și, implicit al dreptului la apărare, se reține din actele și lucrările dosarului, că apelantul a beneficiat de termene de judecată pentru pregătirea apărării și administrarea probelor pertinente în cauză, precum și de amânarea pronunțării hotărârii, la cererea sa, pentru depunerea de concluzii scrise.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind că, în speță, motivele invocate nu sunt de natură să determine schimbarea sentinței apelate, instanța, în temeiul art. 296 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de reclamantul - cu domiciliul ales în C,-, -,B,.59, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1028 din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI P N,-, jud.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.05.2008.
Pt. PREȘEDINTE A CO, JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red. - 18.06.
.ct/4 ex.
18/19.06.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu
