Speta Legea 10/2001. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.79/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de contestatorii -, și împotriva sentinței civile nr.89 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. - pentru apelanții-contestatori, lipsă fiind reprezentantul intimatului-pârât Primarul comunei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen legal, semnat de apărător, scutit de plata taxei judiciare și a timbrului judiciar.
Av. pentru apelanți depune la dosar împuternicire avocațială și adresa nr. C 3672/28.02.2008 a Arhivelor Naționale Direcția Județeană N, din care rezultă că în perioada 1952-1957 numiții, și nu au figurat în calitate de vânzători ai fabricii de cherestea din comuna jud. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor pe fondul apelului.
Av. având cuvântul pentru apelanții-contestatori -, și, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea contestației, în sensul de a se dispune anularea deciziei Primarului comunei și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de acordare de despăgubiri cu privire la fabrica de cherestea ce a aparținut autorilor apelanților.
În decizia emisă de intimat și contestată de către apelanții-reclamanți, se arată că fabrica de cherestea nu a fost preluată abuziv, ci a fost înstrăinată de către autorul reclamanților. Această afirmație nu poate fi reținută ca adevărată, având în vedere contextul istoric și adresa depusă la acest termen la dosar, din care rezultă că nu a fost înregistrată nicio tranzacție cu privire la fabrică. Dintr-o adresă existentă la dosarul de fond rezultă faptul că autorului apelanților, i-au fost confiscate o serie de bunuri, printre care și fabrica de cherestea.
În concluzie, solicită admiterea apelului conform celor arătate, fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.89/4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorii u, și împotriva dispoziției nr.1282/5.05.2007 emisă de Primarul comunei jud.N, reținându-se următoarele:
Prin notificarea nr. 276/2001 contestatorii, în calitate de moștenitori ai defunctului, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii - în echivalent - pentru un imobil fabrică de cherestea, situat în sat, com., jud. N, despre care au susținut că a fost preluat abuziv de stat.
Prin Dispoziția nr.1282/5.05.2007, Primarul comunei a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că din proprietatea autorului contestatorilor, fabrica de cherestea a fost preluată abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Din actele depuse de contestatori, respectiv testamentul din 1933, coroborat cu extrasul din "Raportul asupra stării economice din județul N - Dare de seamă pe anul 1937", rezultă că numitul avea în proprietate în anul 1937 o fabrică de cherestea situată în com., care era pusă în mișcare de o mașină de 16 HP și în care lucrau aproximativ 20 de lucrători.
În anul 1943, potrivit testamentului autentificat sub nr. 1569/1943, dispune ca, după moartea sa, fabrica de cherestea să revină fiilor săi și. Aceste înscrisuri demonstrează că până în anul 1943 fabrica s-a aflat în proprietatea lui.
Ulterior, în anul 1947, ca urmare a naționalizării, lui, (considerat moșier), i s-au preluat de către stat o serie de bunuri.
Astfel, din procesul verbal încheiat la 7 martie 1949 de Comisia Județeană de expropriere rezultă că s-a inventariat la acea dată "întreaga avere mobilă și imobilă" ce a aparținut moșierului și care a fost expropriată, printre aceste bunuri regăsindu-se bunuri imobile (casă de locuit și anexe), produse agricole, unelte, bunuri de uz gospodăresc, animale.
În aceste înscrisuri nu apare nici o mențiune referitoare la preluarea de către stat și a fabricii de cherestea - așa cum au susținut contestatorii.
Împrejurarea că fabrica de cherestea nu a fost preluată în urma naționalizării, ci a rămas în proprietatea familiei, rezultă atât din înscrisurile depuse de contestatori, cât și din depozițiile martorilor audiați.
Astfel, atât martorii audiați la cererea contestatorilor cât și a intimatului au relatat că după ce averea fostului moșier a fost naționalizată, fabrica de cherestea a rămas în continuare în proprietatea fiilor acestuia, și, ea nefiind naționalizată și prinsă în acel inventar pentru că figura înregistrată pe numele copiilor fostului moșier.
Astfel, fabrica a continuat să funcționeze, fiind administrată de către (autorul contestatorilor), până prin anii 1955-1956, timp în care, deoarece avea un cu abur de capacitate mică și uzat, care nu mai asigura funcționarea normală, a adus de la un cetățean pe nume din comuna (care era și el deținătorul unei fabrici de cherestea), un alt cu aburi pe care l-a instalat și cu care fabrica a funcționat până prin anii 1955-1956.
În acea perioadă, a fost arestat, și, după aproximativ un an de la arestare, acea persoană a venit la fabrică și a ridicat cazanul cu abur, precum și toate utilajele, rămânând doar construcția și depozitul de cherestea.
S-a reținut că nici din depozițiile martorilor audiați, și nici din altă probă administrată în cauză nu a reieșit că acea persoană pe nume ar fi acționat în numele statului și nici locul unde au fost acele instalații, împrejurări de natură a demonstra preluarea abuzivă de către stat.
Deși contestatorii au susținut că fabrica a fost preluată de stat ca urmare a naționalizării, acest aspect este infirmat de depozițiile martorilor, precum și de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Decizia nr. 119/1947 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, miniere și de transporturi, s-au naționalizat toate întreprinderile producătoare de cherestea, cu cel puțin un gater mecanic, având o instalație de forță de cel puțin 50 HP, categorie din care nu făcea parte fabrica în discuție, întrucât aceasta avea 16 HP.
De asemenea, în lista anexă a legii menționate, cuprinzând întreprinderile producătoare de cherestea naționalizate, din Județul N, nu este menționată și Fabrica de cherestea " " din comuna.
Susținerile contestatorilor - privind aplicarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 - referitor la prezumția de preluare abuzivă de către stat, nu sunt întemeiate, deoarece textul menționat prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar în speță, ceea ce nu s-a dovedit nu este dreptul de proprietate, ci preluarea de către stat.
Înscrisul de care se prevalează contestatorii - respectiv adresa 67694/1968 emisă de Direcția Generală a Fondului Funciar și Teritoriului este un răspuns la o cerere prin care (probabil fiul fostului moșier, întrucât acesta, la data respectivă, nu mai era în viață) solicita restituirea casei și a terenului situate în comuna și în care i se comunică că acele bunuri i-au fost preluate de către stat în baza actului de naționalizare din anul 1947, fără a se preciza, așa cum susțin contestatorii, că acea adresă confirmă naționalizarea și a fabricii de cherestea.
Referirea care se face la fabrica de cherestea, constituie argumentul pe care emitentul adresei l-a folosit pentru a motiva de ce nu poate fi restituită casa și terenul și care au fost motivele naționalizării acestora, exprimându-se în sensul că acele bunuri au fost naționalizate în anul 1947, ca urmare a faptului că fostul proprietar era deținător a 70 ha teren arabil, a unei fabrici de cherestea, a cca. 200 de oi și alte animale.
Chiar dacă acea adresă ar fi făcut referire și la naționalizarea fabricii de cherestea în anul 1947, aceasta nu poate constitui o dovadă a preluării de către stat, cât timp, din probele administrate, a reieșit cu certitudine că, după naționalizare, timp de încă aproximativ 8 ani, fabrica a rămas în proprietatea familiei, care a exploatat-o în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe contestatorii au declarat apel, prin care au invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a reținut că nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat;
- instanța nu a avut în vedere actele depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor audiați, prin care s-a făcut dovada caracterului întemeiat al notificării formulate pe procedura Legii nr.10/2001.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Apelanții-contestatori au solicitat, prin notificarea formulată pe procedura legii nr.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul fabrică de cherestea care a aparținut autorului lor,.
Faptul că autorul apelanților a avut în proprietate această fabrică de cherestea rezultă din adeverința nr.67694/12.08.1968 emisă de Direcția Generală a Fondului Funciar și Teritoriului, adresa de la Camera de Comerț și Industrie PN( dosar nr.22/1977) și declarațiile martorilor audiați la prima instanță.
În anul 1943, a inclus în testamentul său acest imobil fabrică de cherestea, situat în comuna județul
În procesul-verbal încheiat de Comisia de Expropriere la data de 7.03.1949 și inventarul întocmit la 5.03.1949 nu apare menționată și fabrica de cherestea, ca imobil aparținând autorului apelanților și supus exproprierii, însă din declarațiile martorilor audiați rezultă că fabrica a fost demontată și ridicată în perioada anilor 1952-1955, utilajele fiind folosite pentru înființarea unei cooperative de producție în P
Astfel cum rezultă din adresa nr. C 3672/28.02.2008 emisă de Direcția Județeană Na A rhivelor Naționale, în perioada 1949-1957 nu există în evidențe acte din care să rezulte înstrăinarea de către autorii apelanților a fabricii de cherestea în discuție.
Având în vedere toate aceste aspecte, în mod greșit s-a reținut de către intimat, prin dispoziția contestată, faptul că nu s-a făcut dovada preluării în mod abuziv a imobilului de către stat, astfel încât, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi admis și schimbată în tot sentința primei instanțe, cu admiterea contestației formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorii - domiciliat în P N,-, -.34, domiciliat în P N,-,.54 și domiciliată în B,-, împotriva sentinței civile nr.89 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, jud.
Schimbă în tot sentința civilă nr.89/2008 a Tribunalului Neamț.
Admite contestația.
Anulează dispoziția nr.1282/5.05.2007 emisă de Primarul comunei jud.N și obligă pe acesta la emiterea unei noi dispoziții pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite contestatorilor pentru imobilul fabrică de cherestea.
Ia act că apelanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - GREFIER,
- -
red.sent.
red.dec../21.05.2008
tehnored./23.05.2008/7 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș
